Opinii EVZ
PULSUL PLANETEI. Gazprom în dificultate: Proiectul Turkish Stream și ocolirea Ucrainei de către gazul rus au înghețat
Moscova își dorește de multă vreme să se elibereze de legătura pe care o are cu Ucraina, țară de tranzit pentru gazele livrate în Europa.
Prima lovitură a fost data de Nord Stream, conducta pe sub Marea Baltică, dar al cărei scop esențial a fost acela de a ocoli țările baltice și Polonia. Astfel, Rusia se detașa, în relația sa directă cu Germania și alți clienți occidentali, de condiționările și obligativitatea de a furniza gaz, în trecere, Estului Europei, în special statelor baltice și Poloniei americanofile și care își jucau o creștere a independenței față de Moscova.
Pierderea instrumentului condiționării energetice a statelor din Europa Centrală și de Est s-a realizat prin sancționarea definitivă a țărilor baltice și debranșarea lor și, respectiv, legarea Germaniei direct, pentru aprovizionarea privilegiată și la prețuri speciale, explicate formal de cantitatea de gaz achiziționată. Subiectul a fost întotdeauna unul de dispute și în contextul realizării Uniunii Energetice – cum să o faci cu un stat care are preț special – dar și la nivelul pieței comune europene din același motiv, pentru că produsul obținut la un cost mult mai mic al gazului și energiei este, evident, mai competitiv, de unde prăbușirea industrială a restului statelor din piața comună și privilegierea Germaniei, reclamată astăzi de Grecia și de multe alte state europene.
Anexarea Crimeii și agresiunea militară din Estul Ucrainei au creat o problemă majoră pe piața gazelor, deja afectată în 2006-2007 de prima întrerupere a furnizărilor către Vest prin Ucraina și introducerea intermediarului RosUkrEnergo, subsidiara Gazprom și a oligarhului ucrainean Dmitro Fitash, ulterior în 2008-2009, când intermediarul oneros a fost eliminat de către Iulia Timoshenko. Motiv pentru condamnarea fostului premier ucrainean de către regimul Yanukovici. De aici și decizia de a elimina tranzitul prin Ucraina (și, deci, dependența de un stat major de tranzit), anunțată de Alexei Miller, șeful Gazprom pentru 2019, când expiră contractul pe 10 ani de tranzit care este în vigoare
Rezoluția de a marșa pe eliminarea tranzitului prin Ucraina nu a durat prea mult pentru că s-a dovedit imediat că e mai simplu să păstrezi afacerile cu Kievul chiar prin plata gazului anticipat și prin implicarea concomitentă în negocieri a UE, cu perspectiva reparării sistemului de distribuție și tranzit învechit și cu pierderi majore pe conducte, decât să realizezi planurile de ocolire a Ucrainei. Iar aceste aspecte au fost întărite recent de anunțul privind stagnarea și amânarea deciziei de construire a Turkish Stream. De altfel, imediat Miller a denunțat decizia de eliminare a tranzitului prin Ucrainia din 2019 și s-a angajat în discuții cu autoritățile de la Kiev privind prelungirea contractului și după această dată.
Gazprom are trei probleme succesive: una creată de situația din Estul Ucrainei, din Donbasul ocupat de Rusia, pentru care Ucraina nu mai plătește gazul livrat direct, de când regiunea ocupată de trupele ruse a ieșit de sub controlul său, ca și frontiera comună. Nu se fac nici livrări din teritoriul aflat sub controlul Kievului în acea regiune, puternic industrializată, mare consumatoare de gaz, dar fără administrație recunoscută. A doua problemă este cea a lipsei de lichidități și situației dificile economice, dată inclusiv de concurența pe piață prin exportul de LNG provenit din gazul de șist American și încărcarea pieței cu noi produse, dar și de perspectiva ridicării embargoului pentru Iran, dacă se ajunge la un acord nuclear cu comunitatea internațională. Prețurile la noile contracte pentru vechii consumatori au trebuit reduse drastic pentru a rămâne pe piață, în timp ce investigațiile antitrust la nivel european și sancțiunile aferente revizionismului frontierelor în Ucraina nu au ajutat nici ele.
În fine, a treia problemă a Gazprom a fost scăderea prețului mondial al petrolului, care se pregătește de o nouă alunecare în perioada următoare. Orice studiu de fezabilitate nu mai relevă avantaje economice reale, pe piață, iar Rusia nu mai are bani de proiecte politice, fiind spoliată de efortul de război și de aventurile privind refacerea Uniunii Sovietice și a puterii sale militare. Ultima lovitură a venit de la anularea contractului cu firma italiană Saipem care dădea tehnologia și know-how-ul pentru realizarea Turkish Streamului, a conductei pe sub Marea Neagră, devenită și prea costisitoare, și nesustenabilă economic pentru Gazprom și pentru Rusia. Deci proiectul a fost pus în conservare până la vremuri mai bune și la o soluție fezabilă, bancabilă, pentru tranzitul care să ocolească Ucraina. Oricum, ambiția înlocuirii tranzitului ucrainean și a construcției unei conducte de 63 mld metri cubi erau exagerate, în condițiile costului de 2,4 miliarde de euro al contractului cu Saipem, al reducerii la 40% (de la 75%) a exportului gazului de proveniență rusă către Europa și a lipsei de lichidități a Gazprom, care s-au dovedit determinante în această decizie.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
