Opinii EVZ
PULSUL PLANETEI. După revizionism și revanșism, Rusia scandalagiul și bătăușul din Sistemul Internațional, amenințând și România
Rusia este deja statul ce probează o singularitate majoră în sistemul internațional, după ce a pus sub semnul întrebării regulile dreptului internațional și a schimbat prin forța armelor frontierele în Europa, încălcându-și propriile angajamente la nivel european.
Există o lungă lisă de acorduri internaționale și reguli încălcate de către Federația Rusă la anexarea Crimeii și cu agresiunea militară din Estul Ucrainei, de la Helsinki 1, la Carta de la Paris pentru o nouă Europă, Acordul de la Budapesta privind intrarea Ucrainei în tratatul de neproliferare nucleară, cedarea armamentului nuclear din perioada sovietică în schimbul garanțiilor de independență și integritate teritorială, actul fondator NATO-Rusia sau acordurile UE-Rusia.
Mai nou, Rusia s-a dovedit un actor care nu îndeplinește cu bună credință un alt angajament din cadrul regulilor ONU, statuat și de dreptul internațional: abținerea de la utilizarea forței și de la amenințarea cu utilizarea forței. În afara acțiunilor din Georgia și Ucraina, utilizarea direct a forței, Federația Rusă a trecut la o perioadă sistematică de amenințare cu utilizare a forței, sub diferite pretexte, la adresa statelor din Estul Europei cu precădere, inclusiv la adresa României. Iar procedeul de intimidare la adresa statelor suverane trebuie denunțat și contracarat la nivel statal, pentru a evita o presiune suplimentară asupra populației și manifestarea eficienței războiului informațional la adresa occidentului, inclusiv a țării noastre.
Totul a început cu pretențiile ca statele din spațiul post-sovietic să-și subordoneze interesele lor naționale intereselor ruse, nedefinite, schimbabile. Într-un acces de revizionism de tipul doctrinei Berejnev a suveranității limitate, Federația Rusă a cerut statelor post-sovietice să nu-și aleagă liber soluția de securitate – intrarea în NATO, nici cea de prosperitate - intrarea în spațiul de liber-schimb al UE. Presiunea a fost atât de mare încât atunci când Georgia și Ucraina au anunțat aspirațiile de intrare în Membership Action Plan, un proiect ce premerge invitarea în Alianță, Rusia a declanșat războiul ruso-georgian, iar când Ucraina a vrut să intre în spațiul de liber schimb european, a anexat Crimeea și a declanșat războiul din Estul Ucrainei, încălcând Carta de la Paris pentru o nouă Europă ce spunea explicit că statele din estul Europei au dreptul să-și aleagă liber opțiunea de Securitate și prosperitate.
Apoi Rusia a avut pretenția ca NATO să nu se extindă spre Est, pe motiv că se simte amenințată de apropierea Alianței defensive de granițele sale, o aberație deoarece Alianța e una a regulilor și previzibilității cu care Rusia avea relații directe și nici nu e una pregătită să atace vreodată orice vecin, din contra, una din condițiile tacite intrării în Alianță a oricărui stat este buna relație cu vecinii.
În ceea ce privește România, tipurile de amenințări sunt cele la adresa amplasării scutului anti-rachetă și la adresa amplasării/prepoziționării de tehnică militară grea pentru exerciții și pregătirea apărării, respectiv a măsurilor de reasigurare ale Alianței. Evident că și aici e greu de explicat de ce ameninți tacit cu amplasarea de contramăsuri și capabilități nucleare cu rază medie în Crimeea în fața unui dispozitiv pur defensiv al NATO, scutul anti-rachetă, sau de ce ameninți cu contramăsuri atunci când Alianța își reasigură Aliații în fața unei agresiuni posibile, devenită credibilă din cauza ta, pentru că ai anexat Crimeea, teritoriu al Ucrainei, recunoscut internațional, și ataci în continuare prin intermediari în Est.
Amenințarea cu utilizarea forței a apărut și în privința faptului că anumite zone de pe teritoriul României au fost declarate ținte legitime de către Federația Rusă. Ca un golan în curtea școlii, Moscova amenință cu bătaia și face scandal la adresa colegilor săi pentru că nu se aliniază cum le cere el și nu-l recunosc drept șef. E motivul pentru care atât NATO cât și SUA au declarant explicit responsabilitatea pentru apărarea tuturor aliaților, și au dovedit acest angajament în mod practic, inclusiv prin aceste noi comandamente și tehnică militară pre-poziționată. Însă poate și oficialii români ar trebui să ia o pauză în bătălia internă pentru a se poziționa explicit față de amenințările Rusiei și pentru a liniști populația care ar putea cădea victimă propagandei și războiului informațional al Kremlinului în România.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
