Opinii EVZ
PULSUL PLANETEI. Autonomia sau descentralizarea: confruntarea dintre Ucraina și Occident pentru soluția din Donbas
Curtea Constituțională din Ucraina a dat, vineri, undă verde proiectului de reformă constituțională ce prevede o mai mare autonomie pentru regiunile separatiste din estul țării, un proiect susținut de Occident care consideră că această măsură ar putea contribui la aplanarea conflictul militar.
Proiectul, care este o inițiativă legislativă a președintelui Petro Poroșenko, a fost prezentat în Rada Supremă - parlamentul ucrainean la 16 iulie și trimis ulterior la Curtea Constituțională, al cărei aviz era necesar înainte de votarea textului.
Până aici, o știre banală de presă, dacă această prevedere nu ar face parte explicit din pachetul Minsk 2 smuls de Moscova pentru a-și marca câștigurile și a determina obținerea unui instrument, o pârghie clasică în toate conflictele înghețate pentru a impune veto la toate acțiunile de politică externă, securitate și apărare ale statului respectiv, mai recent și în ceea ce privește acordurile de liber schimb. Iar determinarea e atât de mare încât, iată, Rusia a fost în stare să anexeze un teritoriu al unui stat suveran, Crimeea, și să declanșeze agresiunea militară în Estul Ucrainei doar pentru a combate intrarea în spațiul de liber schimb european a Kievului, un gest care afectează proiectul neo-imperial al lui Putin de creare a Uniunii Euro-Asiatice, o formulă de refacere a Uniunii Sovietice.
„Decizia Curții Constituționale în privința descentralizării este un pas important către mari schimbări pentru stat”, a declarat președintele Poroșenko, pe contul său de Twitter. Proiectul de reformă prevede acordarea de puteri sporite administrațiilor regionale și locale, dar fără a confirma definitiv statutul de semiautonomie pentru teritoriile aflate sub controlul rebelilor, statut dorit de separatiști. Conform proiectului de reformă, acest statut special ar urma să fie stabilit printr-o lege separată și numai pentru o perioadă de trei ani.
În fapt, Ucraina și Occidentul, reprezentat aici în principal de Franța și Germania, sunt pe un curs de coliziune. Membrii europeni în formatul Normandia au înțeles, prin formula angajată la Minsk, faptul că regiunea separatistă va dobândi o autonomie largă – un format regăsit în regiunea Transnistria din Republica Moldova, în Osetia de Sud și Abhazia din Georgia până în 2008, la ocuparea de către forțele ruse, și încercat ca soluție în Nagorno Karabakh. În schimb, Ucraina e decisă să adopte doar o formulă de descentralizare egală pentru toate orașele și regiunile sale, într- o formulă europeană clasică aferentă principiului subsidiarității și eficienței în administrația publică, dar evitând federalizarea, dreptul de veto sau implicarea regiunii în politica externă, de securitate și apărare a statului ucrainean, sau chiar în deciziile economice strategice.
Și în ceea ce privește perspectiva unei autonomii extinse, există rezerve și limite temporare pe plan legal. Ucraina a învățat din lecțiile separatismului rus din statele post-sovietice și a războaielor înghețate pe care Rusia le încălzește cum vrea, după bunul plac. Așa că face pași cumpăniți, așteptând satisfacerea celorlalte condiții din acorduri: încetarea reală a focului, alegeri democratice pe baza legilor ucrainene în regiunile separatiste, retragerea tuturor trupelor și armamentelor (evident ruse) de pe teritoriul ucrainean și preluarea controlului frontierei comune pe zona controlată de „separatiștii proruși” - în fapt trupe ruse regulate cu statut neclar, disimulat și ocultat. Condiții pe care Rusia nu are niciun interes să le îndeplinească vreodată. Așa încât și legalizarea oricărui statut de autonomie e exclus să rămână legal fără aplicarea în bloc, completă și totală, a acordurilor.
Occidentul cere Kievului să integreze acest statut în Constituția sa, o idee care se lovește, însă, de o puternică opoziție în Ucraina. Rusia a criticat acest proiect de reformă, considerându-l, evident, o „parodie” a măsurilor ce trebuie aplicate de către autoritățile de la Kiev în cadrul acordurilor de pace de la Minsk. Însă, în condițiile amplificării numărului de „transporturi umanitare” fără controlul autorităților vamale ucrainene, care vin cu arme, muniție, piese de schimb și furnituri și pleacă cu coșciugele celor uciși în luptă, a continuării schimbului de focuri soldat cu morți și răniți și a recrutărilor de noi „voluntari” din rândul trupelor ruse pentru a lupta în Estul Ucrainei – tot mai greu, cu tot mai multe dezertări din armata rusă după desemnarea pentru aceste „voluntariate”, e puțin probabil ca acest adevărat război între Ucraina și Occident să aibă o soluție de concedare completă la presiunile și pretențiile Moscovei fără contraprestație satisfăcătoare și verificabilă.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
