Supralicitarea mişcării sindicale, dar şi compromiterea unora dintre liderii marilor federaţii au dus la lipsa de solidaritate şi la proteste fără efect, susţin specialiştii.

Protestul stradal la români a devenit în ultimii ani un spectacol al resemnării, un tablou cu scene care uneori frizează ridicolul. "Dansul pinguinului", "aplicat" cu zâmbetul pe buze de manifestanţi la protestul din 19 mai - la care au participat, potrivit Jandarmeriei, 30.000 de oameni -, a rămas ca o imagine a spiritului civic al românului de astăzi.

Citiţi şi:

• Alţi 4.000 de sindicalişti protestează astăzi în Bucureşti
• Miting cu îmbrânceli şi violenţe în Piaţa Victorie. Doar 10.000 de sindicalişti la protest

Anunţate de cele mai multe ori ca "mişcări de amploare", marşurile organizate de sindicate în semn de nemulţumire faţă de măsurile guvernanţilor devin relatări despre "plimbări prin Capitală" ale celor veniţi din provincie, fără ecou în deciziile politice.

Ieri, lucrurile au luat o altă turnură. În timpul protestelor organizate în Piaţa Revoluţiei şi în Piaţa Victoriei, zeci de manifestanţi au luat cu asalt cordonul de jandarmi, fiind împrăştiaţi de aceştia după folosirea unui spray cu gaz lacrimogen. Conflictul nu s-a soldat cu victime. Organizatorii au oprit însă manifestaţia mai devreme, iar oamenii s-au deplasat acasă fără alte probleme.

"Liderii s-au compromis"

Potrivit sociologilor şi liderilor sindicali, deopotrivă, amploarea protestelor este totuşi "în picaj" în România. Supralicitarea mişcării sindicale, dar şi scăderea încrederii în sindicate, sau fatalismul românilor ar fi câteva dintre explicaţii.

Se adaugă şi lipsa de reformare a sindicatelor, schimbarea structurii membrilor în ultimii zece ani, neînţelegerea mecanismului de funcţionare şi costurile mari de organizare a protestelor, dar şi compromiterea unor lideri de sindicat.

Deşi anul acesta a avut un calendar bogat în mişcări de protest, niciuna nu a avut efectele anunţate de lideri şi nici amploarea necesară să îi sperie pe guvernanţi. "Evenimentul zilei" a încercat să afle de ce sunt mişcările sindicale din ce în ce mai anemice în România, într-un moment de criză economică, care, în Franţa, a scos în stradă doar zilele trecute 3.000.000 de oameni

"Sindicatele au dezamăgit, s-au depărtat destul de mult de nevoile oamenilor, nu s-au reformat. De la începutul anilor ’90, vedem aceleaşi personaje, iar unele dintre ele au ajuns în politică prin intermediul activităţii de sindicalist. (...) Nici nu ne putem compara cu Franţa - patria revoluţiilor -, care are o puternică cultură în acest sens", crede sociologul Alfred Bulai.

În opinia lui Marian Preda, decanul Facultăţii de Sociologie a Universităţii din Bucureşti, cea mai mare problemă, de credibilitate, o au liderii de sindicat, care s-au compromis. "Liderii s-au compromis trecând de partea patronatelor sau a puterii", arată Preda.

Bugetarii au apăsat frâna

Şi liderii sindicali admit că mitingurile nu mai au efect, arătând că marea problemă este lipsa de solidaritate, dar şi schimbările din structura sindicatelor. "Dacă până în anii 2000 nucleul îl formau marile companii industriale, în ultimii 10 ani locul lor a fost luat de bugetari, care nu sunt atât de solidari ca aceia din industria grea", susţine Petru Dandea, vicepreşedintele Cartel Alfa.

El identifică şi alte motive pentru slăbirea mecanismului sindical: costurile mari de organizare, dar şi presiunile politice asupra liderilor locali. Iar la acestea se adaugă mentalitatea comunistă, care încă persistă printre membrii de sindicat, şi anume aceea că liderul rezolvă problemele. "Dacă apar Hossu şi Dandea la televizor şi strigă la Boc, asta nu înseamnă că se rezolvă ceva", conchide Dandea.

DE UNDE VINE NEÎNCREDEREA?

Lideri sindicali cu imaginea "şifonată"

Cel puţin cinci dintre liderii marilor federaţii sindicale şi-au pierdut încrederea celor pe care-i reprezintă din cauza afinităţilor pe care le-au demonstrat de-a lungul timpului faţă de un anumit partid politic (Ioan Rădoi, liderul sindical la Metrorex, fost senator PSD - n.r.) ori faţă de oameni de afaceri controversaţi.

Anul trecut, EVZ dezvăluia că Marius Petcu (preşedintele CNSLR Frăţia), Iacob Baciu (liderul Confederaţiei Sindicatelor Democrate), Dumitru Costin (liderul Blocului Naţional Sindical) şi Ion Popescu (preşedintele Confederaţiei Sindicale Meridian) figurează, din 2005, pe lista membrilor Consiliului de Administraţie al Realitatea Media, patronată de Sorin Ovidiu Vîntu. Citiţi şi:

• SENATUL EVZ: „Noi vrem respect!”

LA PROTEST

Între linişte şi violenţă

Miercuri, ora 14.45. Coloana de sindicalişti se îndreaptă alene dinspre Piaţa Revoluţiei către Victoriei, unde răsună din boxe un imn socialist şi, apoi, calm, "Baladă pentru Adeline". E linişte.

Sub soarele călduţ, un organizator cu şapcă de la CNSLR fumează în mijlocul pieţei şi nu prea gustă "coloana sonoră". "Am vrut să facem ceva deosebit, cu imnuri revoluţionare. Dar n-aveau băieţii de la muzică altceva. Că data trecută ne-au acuzat că am dansat pe-aicea «Pinguinul»", zice bărbatul. Inclusiv la "numele marşului" au dezbătut, spune el, dacă să fie "Marşul disperării" sau "al nemulţumiţilor". A rămas ultima variantă, chiar dacă n-are mari aşteptări de la ce urmează să se întâmple în piaţă.

În zece minute, locul se umple. "Jos Gvernul! Jos Băsescu!", "Unu mic şi unu chior şi-au bătut joc de popor!", scandează mulţimea. Câteva zeci de protestatari obosiţi de atâta mers pe jos se tolănesc pe pajiştea din faţa Muzeului Antipa. Un tip deghizat în Che Guevara, dar cu o mătură pe post de puşcă, trece alene pe lângă o doamnă care a scris, discret, în grabă, pe o pancartă ceva deloc măgulitor: "Suntem proşti, dar mulţi!". Îl urmează un tânăr omniprezent la proteste, "înarmat" cu un portret de-al lui Ceauşescu. E încă linişte. Lumea zâmbeşte.

Brusc, din spate, spre gardul păzit de jandarmi se creează iureş. Câţiva protestatari rup cordonul. Jandarmii îi resping, unul scoate un spray cu gaz, spaţiul se umple de mirosul înnecăcios. Manifestanţii fug, câţiva mai curajoşi aruncă înapoi cu PET-uri sau cozi de steaguri. Cei mai bătrâni strigă: "Nu vă e ruşine, şi vouă v-au tăiat salariile!", iar de pe scenă se face apel: "Fără violenţă!".

În câteva minute, se dă ordinul de plecare, cu câteva ore mai devreme decât fusese stabilit. În drum spre autocare, nemulţumiţi, mai mulţi manifestanţi strigă spre lideri. "Trebuia să fiţi cu noi acolo, la garduri! Păi, Mihai Viteazu stătea în spate, pe scenă? Nu, era în fruntea armatei!", conchide o femeie, cât timp o altă protestatară se ceartă: "Pentru ce m-aţi adus aici? Să urlu la macaraua aia din spate? Că Boc nici măcar nu e aici!"

Citiţi şi:

• Apelul poliţiştilor către români: să ne plângem împreună!
• Grevă generală în administraţie. "Funcţionarul public este flămând şi îndatorat"