Proteste, peste 21 de morți, răniți și peste 1.000 de arestați pe tot cuprinsul Iranului, în urma manifestațiilor de stradă începute la 28 decembrie 2017 în orașul Mashhad, declarate de Garda Revoluționară Iraniană ca încheiate la 3 ianuarie, dar care continuă și astăzi, în ciuda contra-manifestațiilor regimului.
Dacă la bază protestele au avut rațiuni economice, ele au răbufnit în contestări politice masive ale regimului Ayatolahilor și ale autocrației religioase a statului islamic șiit iranian, culminând cu manifestații de susținere a fostului șah Reza Pahlavi, alungat de Revoluția din 1979, și a urmașului dinastiei Reza, și cu injurii la adresa Liderului Suprem Religios iranian, Ali Khamenei.
Desfășurate la 8 ani de la Revoluția verde și la 6 ani de la valul de proteste anterior, din 2011, manifestațiile de protest au cuprins o arie vastă și s-au răspândit cu precădere în marile orașe, acoperind, practic, întreg teritoriul iranian, cu manifestații zilnice de peste 1.000 de oameni la Mashhad, Neyshabour, Kashan, Kerman, Kermanshah, Kashmar, Rasht, Esfahan, Arak, Bandar Abbas, Ardabil, Qazvin, Hamedan, Sari, Babol, Amol, Shahinshahr, Shahrekord, Shiraz, Khorramabad, Zanjan, Gorgan, Zahedan, Urmia, Dorud, Yazd și Shahroud. Autoritățile au blocat internetul și rețelele sociale. Inflația, șomajul, zone cu peste 60% neangajați, sărăcie și foamete, cu precădere în rândul tinerilor, sunt ingredientele accentuării confruntării cu regimul, în timp ce peste 40% din cetățeni au acces la smartphoneuri și la internet, și peste 80 milioane au abonamente telefonice și de date în tot Iranul.
La nivel internațional, manifestațiile publice și mai ales ciocnirile cu autoritățile, soldate cu morți și răniți, au determinat discutarea subiectului în Consiliul de Securitate al ONU, o reuniune solicitată de Rusia săptămâna trecută, în care SUA au susținut că reprimarea populației nu este acceptabilă și că nu vor mai sta deoparte, pentru a vedea escaladarea războiului civil și mai ales a represiunii regimului, ca în cazul Siriei. În dezbaterea din spatele ușilor închise, dar și public, Rusia a reproșat ingerința SUA în afacerile interne iraniene. Aceste reproșuri au fost determinate, cu precădere, de pozițiile publice, la nivel de lideri, a Israelului și a Statelor Unite, de susținere a protestelor față de regimul iranian.
Pe de altă parte, marea dezbatere actuală este dacă în Iran avem de-a face cu confruntarea între moderați și radicali - conservatori - cazul președintelui Rouhani, care a susținut că iranienii sunt liberi să protesteze, atât timp cât nu creează dezordini publice, acesta fiind criticat vehement de către regimul Ayatolahilor, după ce realegerea sa din luna mai, anul trecut, a determinat o bătălie de natură ideologică între moderați și conservatori la fel de importantă. Pe de altă parte, poziția actualei președinții americane și a administrației Trump este că Iranul în întregime este corupt, autarhic, trebuie reformat, accesul la rețelele sociale trebuie liberalizat, iar regimul să reflecte alegerile și voința populației, nesancționată și cenzurată de ayatolahi și autoritatea religioasă de la Qom.
De altfel, poziția președintelui Trump față de Iran este bine cunoscută, și a fost reafirmată din plin cu această ocazie: Barack Obama a fost slab, nu trebuia să încheie acordul nuclear cu Iranul și să ridice sancțiunile, retrocedând accesul în conturi Teheranului oficial, care a avut resurse să se înarmeze și să acționeze în întregul Orient Mijlociu. Ingerința iraniană în Siria și Irak, cu precădere, dar și în Liban, Yemen sau teritoriile palestiniene a determinat o reacție vehementă a Washingtonului, susținut tot mai vocal de către Tel Aviv și Riad, mai ales. Pentru că dincolo de rivalitățile de putere în Orientul Mijlociu, rivalitatea inter-musulmană sectară șiiți-sunniți, cea etnică arabi-perși, cea geopolitică și de putere Iran-Arabia Saudită, domină reașezările de astăzi din Orientul Mijlociu și lumea arabă, de unde rivalitatea declarată și agresivă între Teheran și Riad în toată regiunea.
Recomandările noastre
