În pofida amenințărilor cu moartea, a arestărilor și agresiunilor, curajoșii activiști visează “o minunată Rusie a viitorului” și refuză să se lase supuși

Era cam 11 noaptea când Gheorghi Voronțov, un militant al opoziției din Moscova, s-a întors acasă și a găsit în fața casei patru bărbați care îl așteptau. „Mi-au spus că sunt un trădător și un gunoi al societății”, povestește el. „După care, m-au atacat”.

Doi dintre atacatori erau înarmați cu niște arme care lansau proiectile de cauciuc. Voronțov, în vârstă de 42 de ani, a fost lovit de mai multe ori la un picios, pe spate și în piept, după care și-a pierdut cunoștința. Când și-a revenit, plin de sânge, bărbații au fugit.

Un vecin i-a văzut pe necunoscuți luând-o la fugă pe stradă și urcând în ceea ce părea să fi fost o mașină a poliției. Când Voronțov s-a dus la spital, medicul i-a spus: „E numai vina d-tale. Dacă nu te-ai fi ridicat împotriva sistemului, n-ai fi fost rănit”. Poliția a refuzat să deschidă o anchetă cu privire la acest atac, scrie Marc Bennetts în The Sunday Times.

Anterior, Voronțov mai fusese arestat în timpul unor proteste atât înainte, cât și după invazia lui Vladimir Putin în Ucraina, din februarie. Mașina i-a fost vandalizată după ce poliția îl avertizase în legătură cu niște ambțibilduri anti-Putin lipte pe parbriz. Înaintea atacului menționat, el fusese amenințat cu moartea, inclusiv prin telefoane anonime primite în miez de noapte.

Războiul Kremlinului a provocat un exod în masă al susținătorilor opoziției și jurnaliștilor independenți, cei mai mulți refugiindu-se în foste state sovietice, precum Armenia și Georgia, dar și în regiunea Mării Baltice.

Dar unii opozanți ai guvernului, mai încăpățânați, au refuzat să plece, rămânând ân patria lor tulbure pentru a sădi sămânța unei rezistențe. Voronțov este unul dintre ei. „În prezent, mi-e frică, dar asta va trece”, spune el. „Și atunci, voi continua să lupt împotriva regimului. Aici sunt o mulțime de oameni buni”.

La fel ca disidenții din perioada sovietică sau ca mișcarea studențească ‚Trandafirul alb’ din Germania nazistă, ai cărei membri și-au dat viața opunându-se propagandei lui Hitler, mulți dintre activiști consideră că lupta lor este o clară bătălie între forțele Binelui și cele ale Răului. Deși nu s-au semnalat proteste pe scară largă, au existat multe exemple de ruși care au luat poziție împotriva invaziei, deseori cu prețul propriei lor libertăți.

Miza este una  existențială. După cum arăta și Marina Litvinovici, o politiciană a opoziției din Moscva, într-un mesaj de pe Facebook: „Sunt gata  să mor pentru dreptul de a spune că ‚negrul’ este ‚negru’”.

În locul manifestelor ilegaliste pe care le foloseau predecesorii lor sovietici, disidenții din ziua de azi apelează la mesaje pe Telegram sau pe VPN, care maschează locația utilizatorilor de pe internet, ca să-i ocolească pe cenzorii Kremlinului. Rezistențaa nu este însă doar online – în ultimele săptămâni, cel puțin 11 centre rusești de recrutare au fost atacate de necunoscuți cu cocktailuri Molotov.

La începutul acestei luni, Igor Paskar, în vârstă de 46 de ani, a fost arestat în Krasnodar, o localitate din sudul Rusiei, fiind acuzat de lansarea unui atac cu bombă la intrarea unei clădiri cu birouri ale FSB, serviciul securității de stat.

Kremlinul nu este dispus să tolereze opoziția sub nicio formă. Putin i-a calificat pe cei care se opun războiului drept  „gunoaie” sau „trădători”, care vor fi „scuipați” de patrioții ruși în perioada de așa-zisă „purificare” națională (care va urma).

Alexei Navalnîi, liderul opoziției condamnat la 9 ani închisoare pentru fraudă, o acuzație cu substrat politic, a profitat de prezența sa în instanță ca să încurajeze milioane de ruși să protesteze împotriva războiului lansat de Putin.”Sistemul (Kremlinului) se bazează pe frică”, spunea el în luna mai. „De aceea, frica reprezintă o crimă împotriva propriului vostru viitor, o crimă împotruva copiilor voștri, o crimă împotriva propriului popor”.

Nu toată lumea este la fel de curajoasă ca Navalnîi, iar Kremlinul face tot ce poate ca să-i intimideze pe ruși și să-i facă să păstreze tăcerea. Potrivit unei noi legi aprobate în luna martie, răspândirea, inclusiv online, a unor „informații false” despre operațiunile armatei ruse în Ucraina este acum un delict care se pedepsște cu o condamnare de până la 15 ani de închisoare. Potrivit unor cifre furnizate de OVD, o organizație pentru drepturi cetățenești, până acum au fost puse sub acuzare peste 50 de persoane. Unele dintre ele au fost acuzate doar pentru că nu au făcut decât să reproducă articole apărute pe paginile web interzise ale opoziției.

Pe măsură ce numărul morților din Ucraina este în creștere, tot mai multe rusoaice sunt gta să riște totul ca să se ridice împotriva lui Putin. Potrivit unor estimări, mii de femei activează în cadrul Rezistenței Feministe împotriva Războiului, un colectiv neînregimentat.

„Existam și înainte ca rețea de luptă împotriva violențelor casnice și sexuale”, afirmă Daria Serenko, o militantă care a fugit din Rusia la puțin timp după izbucnirea războiului, după ce a fost amenințată cu moartea. „Autoritățile nu au luat niciodată prea în serios mișcarea feministă ca mișcare politică. Asta explică de ce tot mai multe dintre noi am fost libere să ne opunem războiului”.

Totuși, ele au plătit scump pentru rezisența lor, inclusiv prin arestări, precheziții în locuințe sau prin bătăi administrate de polițiști sau de agenți FSB, afirmă Serenko. În Sankt Petersburg, Aleksandra Skocilenko, o plasticiană, are de ispășit zece ani în spatele gratiilor pentru că a înlocuit etichetele cu prețuri din supermagazine cu mesaje anti-război. Luna trecută, Amnesty Internationaal a declarat-o ‚prizonieră a conștiinței’.

O serie de celebrități și-au exprimat și ele opoziția. Iuri Șevciuk, solistul grupuluii DDT, o formație rock din epoca sovietică, a fost pus sub acuzare pentru defăimarea armatei ruse și pentru că în cursul unui concert ținut în Ufa, o localitate din centrul Rusiei, le-a spus fanilor săi că „Patria nu este fundul președintelui pe care trebuie să-l mângâi și să-l pupi tot timpul”.

Niciun judecător nu ar accepta să instrumenteze cazul, dar totuși, potrivit unor informații neconfirmate, mulți au amenințat să demisioneze dacă vor fi siliți s-o facă. De atunci, formației DDT, care a fost interzisă și în perioada sovietică, i s-a interzis să mai concerteze la Moscova. „Rock’n’roll-ul e încă periculos”, afirmă Șevciuk.

Atât sondajele independente, cât și cele comandatee de stat arată că 70% dintre ruși sprijină ceea ce Kremlinul numește a fi „operațiunea militară specială” din Ucraina. Totuși, Alexei Miniailo, un activist al opoziției care a examinat atitudinea față de război, afirmă că multora le este frică să spună ce cred cu adevărat. El estimează că procentul real de sprijin față de război ar fi în jur de 50%.

Printre militanți, subiectul culpabilizării colective pentru războiul lui Putin este viu disputat. „Mă simt vinovată. Nu știu ce altceva aș mai fi putut face, dar când vorbesc cu refugiați ucraineni îmi vine să plâng”, afirmă Tatiana Usmanova, o militantă a opoziției. Nu toți simt așa. „Ucrainenii ne întreabă: ‚De ce nu scăpaați de Putin?’ Dar ei nu au trăit niciodată sub o dictatură”, afirmă Katia, o altă militantă. „Pur și simplu, ei nu știu cum e aici”.

Deocamdată, în pofida marilor riscuri pe care le implică opoziția față de război, mulți critici ai Kremlinului încearcă să-și susțină moralul visând la ceea ce, potrivit lui Navalnîi, ar fi „minunata Rusie a viitorului”.

”Am hotărât să rămân în Rusia cu orice risc, chiar dacă va fi reintrodusă pedeapsa cu moartea”, spune Miniailo, „Când, în cele din urmă, regimul va cădea, o să organizăm o mare petrecere în centrul Moscovei, la care să participe milioane de oameni. Motivul este extrem de important, pentru că, știți, tot ce facem noi acum este menit să ne facă viața așa cum ar trebui să fie ea de fapt. Atât în Rusia, cât și în Ucraina”. (Traducerea: Alexandru Danga, RADOR)