După opinia mea, nici Tudorel Toader, nici PSD n-au declanșat Operațiunea luînd în calcul fie și măcar o clipă posibilitatea ca președintele să accepte propunerea de revocare. Mai mult, cutez să susțin că propunerea de revocare a fost făcută tocmai știindu-se că șefa DNA va rămîne în funcție. În condițiile puternicului sprijin intern și extern de care se bucură Codruța Kovesi, identificată, chiar dacă în chip incorect, cu lupta împotriva corupției din România, revocarea ar fi un eveniment pentru care PSD nu e pregătit să-i facă față. 

Din acest punct de vedere, putem spune că propunerea de revocare n-a urmărit din start obținerea unui rezultat privind șefia DNA. A urmărit obținerea unui ce profit de fiecare dintre cei implicați în mecanism: pentru Tudorel Toader, pentru Liviu Dragnea, pentru Klaus Iohannis. Să vedem ce-a vizat Tudorel Toader.

A doua zi după prezentarea publică a Raportului, în presa TeFeListă s-a lansat zvonul, devenit repede știre, că Tudorel Toader a acționat la comandă, că momentul din seara de joi, 22 februarie 2018, a lăsat să se vadă în persoana ministrului un ins constrîns să facă ceva împotriva convingerilor sale. Tentativa de a schița imaginea asta își are două cauze:

1. Efortul de contracarare a tacticii PSD de se prezenta ca fără nici o legătură cu propunerea de revocare.

2. Efortul de contracarare a loviturii date de Tudorel Toader prin această propunere.

Tudorel Toader a beneficiat, chiar din clipa numirii ca ministru, de aplauzele TeFeLiștilor din presă și din stradă, gata să-l prezinte ca un fel de Monica Macovei mai cu carte.

Dacă propunerea venea de la un ministru cu imagine de politruc, lovitura de imagine dată de Tudorel Toader prin atacul la Neprețuita ar fi fost mult micșorată. Dar așa, în condițiile în care propunerea a venit de la un tehnocrat, contracararea loviturii de cei ce întrețin Cultul antidemocratic al Personalității Codruței Kovesi, ( Slujirea, Nefertiti, Echidistanța) s-a dovedit dificilă. Nu numai TeFeLiștii, dar și cei care gîndesc de unii singuri au suținut că Tudorel Toader a îndeplinit prin propunere o comandă politică de la PSD.

Indiscutabil, Tudorel Toader a acționat în postură de ministru politic și nu de tehnocrat prin propunerea de revocare. A reduce gestul său la un act de îndeplinire a unei comenzi, la expresia spaimei de a nu fi demis, ar fi o prostie. Tudorel Toader a acționat și în nume propriu, potrivit unor interese. Primul se referă la obținerea de capital politic din partea electoratului PSD.

Nu trebuie trecut cu vederea că Tudorel Toader a preferat să se exprime la televiziunile apropiate de PSD, că nimic din activitatea sa publică în calitate de ministru nu ne face să-l înscriem printre TeFeLiști. În condițiile în care Liviu Dragnea, dar și alți lideri PSD au evitat și evită să se pronunțe ferm pentru revocarea Codruței Kovesi, gestul comis de Tudorel Toader a primit în ochii electoratului PSD-ALDE valoarea unui act de mare curaj. Tudorel Toader a devenit eroul activului și electoratului PSD.

Dacă ar candida la Congres la o funcție înaltă ar fi ales cu ovații. Mai puternice decît cele cu care ar putea fi ales Liviu Dragnea. Al doilea interes se referă la întărirea poziției sale de ministru al Justiției. Am mai scris că autoritatea ministrului asupra procurorilor a fost una dintre marile dureri ale miniștrilor din anii anteriori, cu excepția Monicăi Macovei, o marionetă a lui Traian Băsescu, fericită că umblă cu mașină de la SPP.

Toți miniștri Justiției care i-au urmat Monicăi Macovei ( cu excepție Ralucăi Prună) s-au confruntat cu lipsa de autoritate a ministrului Justiției în numele independenței magistraților, magistrați în rîndul cărora au promovat, în chip anticonstituțional și colegii lui Zdreanță, Procurorii DNA.

Tudorel Toader e însă o personalitate cu mari ambiții, justificate într-un fel, dacă ne gîndim la funcțiile deținute pînă acum și la competențele sale profesionale. Între el și nefericita de Prună, cea care venea la acțiuni oficiale cu plapuma pe ea, e o distanță de la cer la pămînt. Chiar și fără cererea de revocare și-l imaginează cineva pe Tudorel Toader pupîndu-i Codruței Kovesi condurul, cum a făcut-o Raluca Prună oferindu-i pe o tipsie de aur noul mandat în fruntea DNA?

Explicabil de ce, chiar de la începutul mandatului, Tudorel Toader a declanșat o campanie de recîștigare a autorității sale de ministru asupra procurorilor și, în general, în lumea Justiției. Am mai scris că pînă la Tudorel Toader, din motive ținînd de controlarea Justiției de către Binom, prevederea din articolul 132 din Constituție potrivit căreia procurorii își desfășoară activitatea sub autoritatea ministrului Justiției a fost eludată în chip anticonstituțional.

Tudorel Toader și-a propus din start o bătălie pentru recîștigarea puterii de ministru prin aplicarea în fine a acestei prevederi. Momentul cheie al acestei bătălii l-a constituit cel din seara zilei de miercuri, 29 martie 2017, cînd, pentru prima oară după 15 ani, un ministru al Justiţiei şi-a permis să concretizeze prevederea constituţională. Luînd ca exemplu nu un șef de Parchet oarecare, ci pe Ea, înșăși Codruța Kovesi, Slujirea, Nefertitit, Echidistanța, Neprețuita, Viteaza.

După prezentarea unui Raport care, deşi cu multe critici la adresa DNA, a evitat decizia de sancţionare a Codruţei Kovesi, asupra lui Tudorel Toader s-au năpustit, ca nişte berbeci, critici acerbe, unele chiar violente, dinspre adversarii Codruţei Kovesi.

Am scris în mai multe rînduri că decizia lui Tudorel Toader nu putea fi alta: „Desigur, la o adică, în chestiunea şefei DNA, ministrul Justiţiei poate propune o cerere de revocare. Fără a fi dublată de argumente temeinice, solide, menite a convinge dacă nu pe TeFeLişti, atunci pe cei neutri în această confruntare, o decizie de revocare – scriam atunci – ar fi o splendidă inutilitate, periculoasă din punct de vedere politic”.

Fiind de acord că Tudorel Toader nu putea face altfel, observam că, de fapt, el nici nu şi-a propus atunci, în 29 martie 2017, să ia o decizie în privinţa Codruţei Kovesi. El şi-a propus – notam – să readucă situaţia procuroarei şefe a DNA în hotarele Constituţiei.

Faptul că pentru prima oară după decenii un ministru al Justiţiei cuteza să dea publicităţii rezultatele unei evaluări a unui departament al Parchetului, fără ca, prin asta, Dunărea s-o ia invers, dinspre Deltă spre Pădurea Neagră, putea fi considerat un succes, un mare succes. C-a fost vorba de un exerciţiu, unul de aplicare, în fine, a Constituţiei, ne-a confirmat-o la vremea respectivă chiar Tudorel Toader.

Marți, 21 martie 2017, între presă și ministrul Justiției a avut loc următorul dialog: „Reporter: Bun, gestul dumneavoastră de a declanșa aceste evaluări a fost determinat de ceva. Ce anume a determinat această decizie, să declanșați evaluări asupra activității șefei DNA, respectiv procurorului general al României? Tudorel Toader: Evident că știți răspunsul la întrebare, dar eu vă voi da un răspuns generic: potrivit Constituției, Ministerul Public își desfășoară activitatea sub autoritatea ministrului Justiției și vă mulțumesc.”

În chip surprinzător, Klaus Iohannis împărtăşeşte un punct de vedere aproape identic cu cel al ministrului Justiţiei. Miercuri seara, la puțin timp după prezentarea Raportului, preşedintele a pus la cale o întîlnire întîmplătoare cu presa pentru a se putea pronunţa în legătură cu Discursul lui Tudorel Toader. A avut loc următorul dialog:

„Reporter: Cum vi se pare anunţul ministrului Justiţiei cu faptul că nu cere revocarea şefei DNA, dar în continuare cere o monitorizare atentă a şefiilor DNA, DIICOT?

Klaus Iohannis: Da, mi se pare un lucru foarte bun. Dacă citim cu atenţie Constituţia şi legile în vigoare, citim acolo că Ministerul Public îşi desfăşoară activitatea sub ochiul ministrului Justiţiei, ceea ce e un lucru bun şi chiar mă aştept ca domnul ministru să sprijine Ministerul Public, pe procurorul general, pe procurorul şef DNA, procurorul şef DIICOT ca să-şi îndeplinească mai bine misiunea.” Joi, 22 februarie 2018, în prezentarea Raportului de revocare, Tudorel Toader a făcut multe trimiteri la momentul din 29 martie 2017.

Teza sa fundamentală: Momentul 29 martie 2017 a fost unul în care ministrul a avertizat-o pe Codruța Kovesi că el e Șeful, c-o va monitoriza și că o va sancționa dacă va continua să comită abuzuri. Pe Codruța Kovesi a durut-o undeva de avertismentul ăsta. În replică, Tudorel Toader i-a cerut revocarea. Chiar dacă revocarea va fi respinsă de președinte, propunerea făcută de Tudorel Toader are valoarea unui noi întăriri a puterii sale.

Ministrul a folosit autoritatea dată de Constituție pentru a o pune la punct pe șefa procurorilor DNA, beneficiara unui Cult al personalități nemaiîntîlnit în istoria României dacă-l raportăm la ipostaza Codruței Kovesi: Din punct de vedere legal, unul dintre procurorii generali adjuncți, nici măcar procuror general, o persoană numită și nu aleasă, o mediocritate profesională ( n-are la activ nici o anchetă mai acătării, iar doctoratul i-a fost făcut cadou de Florian Coldea).

Chiar dacă Neprețuita, o dată trecută perioada de revocare se va sui din nou în copac, încercînd să-i facă dosar penal și lui Tudorel Toader, momentul propunerii de revocare i-a întărit ministrului autoritatea