Actualitate
PROPAGANDA MIȘCĂRII GAY. Scopul final este ELIBERAREA umanității de sub TIRANIA FAMILIEI TRADIȚIONALE?
Mișcarea gay este extrem de puternică în Statele Unite, deși numărul celor care se declară atrași de persoane de același sex nu depășește 5 la sută din totalul populației. Acționează însă ca un grup unit, se promovează unii pe alții și aplică riguros strategia de influențare a societății elaborată în 1987 de neuropsihiatrul Marshall Kirk și expertul în PR Hunter Madsen.
Vă vorbeam in materialul de ieri despre modul în care cei doi îi instruiau pe activiștii LGBT să declanșeze campanii de intoxicare în care homosexualii să fie prezentați drept victime, iar cei care se opun propagandei lor drept neo-naziști, bigoți sau criminali. Astfel de strategii cer sume colosale, mai ales într-o țară ca America. În ciuda discriminării și marginalizării sociale de care se plâng, homosexualii au această forță financiară uriașă. O spun tranșant Marshall Kirk și Hunter Madsen: “Pentru că homosexualii nu trebuie să-și întrețină și să-și susțină copiii, ei pot dispune după bunul plac de sume mult mai mari decât americanul obișnuit și de aceea își pot permite să contribuie mult mai mult (la campaniile pro-gay n.r.)”.
Scopul și mijloacele folosite de aceste campanii nu sunt însă întotdeauna de bună credință. Articolul semnat de Kirk și Madsen spune că homosexualii trebuie să pozeze în victime. “Pentru ca o campanie să aibă efect asupra publicului, homosexualii trebuie prezentați ca victime care au nevoie de sprijin. (...) Dacă în loc de asta, ar fi prezentați ca un trib plin de mândrie cu un mod de viață deviant, ar fi mai curând văzuși de public drept o amenințare, ceea ce ar justifica rezistența (la acordarea de dreptturi n.r.) și opresiunea. De aceea, trebuie să fie depășită tentația de a afișa public „gay pride” (mândria de a fi homosexual), atunci când aceasta intră în conflict cu imaginea de victimă”. Dar regulile pentru campaniile pro-gay merg și mai departe, interzicând în mod explicit prezentarea unor homosexuali musculoși sau a relațiilor între adulți și minori. „O campanie media în care homosexualii sunt prezentați ca victime îi va încuraja pe heterosexuali să se poarte protector și, mai mult, le va oferi acestora posibilitatea de a-și afirma și explica această protecție în fața altora, (…) Campaniile noastre nu trebuie să ceară susținere directă pentru practicile homosexuale, ci trebuie să îmbrățișeze ca temă antidiscriminarea”. Dar homosexualii nu vor să fie văzuți numai ca niște victime, ci și ca niște stâlpi ai societății. „Pentru a face publicul să manifeste simpatie pentru gay, aceștia trebuie să fie înfățișați ca niște oameni obișnuiți. Dar o temă secundară a acestor campanii, temă care trebuie să fie mai agresivă și optimistă pentru a contracara articolele nefavorabile din presă (e vorba de anii 80, astăzi nu se mai pune problema unor articole defăimătiare), este de a-i portretiza pe gay ca stâlpii societății”. Firește, un rol primordial în aceste campanii revine actorilor și muzicienilor care fie se declară gay, fie își manifestă susținerea față de această comunitate. Dacă sfaturile date de Kirk și Madsen în ceea ce privește promovarea homosexualității sunt cât se poate de eficiente, cei doi devin de-a dreptul diabolici când vine vorba de defăimarea adversarilor. Strategia activiștilor pro-gay vorbește deschis despre modalitățile de a reduce Biserica la tăcere. „În primul rând, trebuie să tulburăm apele. Asta înseamnă să publicăm mesajele de susținere pentru gay care vin din partea unor autorități bisericești moderate, să ridicăm obiecții teologice față de interpretarea conservatoare a învățăturilor biblice și să expunem ura și inconsistența”. Nici atacul direct, la persoană, nu este interzis. „În al doilea rând, trebuie să subminăm autoritatea bisericilor homofobe, portretizându-le ca înapoiate, în imposibilitate de a ține pasul cu timpul și mult în urma ultimelor descoperiri ale psihologiei.” Dar nu numai oamenii bisericii sunt luați la țintă, ci toți cei care se opun drepturilor pe care homosexualii le pretind. „Îi vom face pe cei care sunt anti-gay să arate atât de rău, încât americanul de rând va dori să se disocieze de asemenea caractere.” Dincolo de regulile campaniilor pro-gay, un singur lucru ar fi de adăugat. Scopul ultim al acestor revendicări nu pare a fi obținerea unor drepturi egale, ci transformarea deplină a vieții majorității. Un citat din Manifestul mișcării gay publicat în 1971 este cred edificator: „Din cauza familiei patriarhale, reformele (acordarea de drepturi pentru gay n.r.) nu vor fi suficiente. Libertatea pentru homosexuali nu va fi permanentă până când toată lumea nu va fi eliberată de jocul sexist al rolurilor bărbat și femeie, de regulile stricte care uniformizează sexualitatea. Și nu vom fi liberi atâta vreme cât generațiile următoare vor fi crescute în aceeași tradiție sexistă de familiile patriarhale.” Sunt cuvinte care ar trebui să ne dea temeinic de gândit. Oare majoritatea heterosexuală îi discriminează pe homosexuali sau ei sunt cei care vor să ne schimbe nouă, oamenilor obișnuiți, viața?
Recomandările noastre
