Prof. dr. Jeong O. Park, un coreean îndrăgostit de România. Povestea „Coloanei infinitului” din Coreea de Sud

Prof. dr. Jeong O. Park, un coreean îndrăgostit de România. Povestea „Coloanei infinitului” din Coreea de Sud

Este șeful Departamentului de limba română de la Hankuk University of Foreign Studies din Seul și spune că are „o datorie morală” față de această limbă. De aceea, poate nu o să vă vină să credeți, dar le scade nota studenților săi dacă aceștia nu postează pe Internet imagini și descrieri frumoase din și despre țara noastră

Autor : Cristina Sofronie

Înalt, cu alură sportivă, extrem de jovial și politicos, nici nu-ți vine să crezi că prof. Jeong O. Park poate deveni, într-o clipă, extrem de serios atunci când vorbește despre un subiect care îl pasionează... România. Profesorului, care are un doctorat în limba română, i se datorează reușita amplasării în campusul universitar din Seul a „Coloanei infinitului din Coreea” (o lucrare inspirată din cea a lui Constantin Brâncuși) pe al cărei soclu stă scris un citat din marele sculptor: „La umbra copacilor mari nu crește iarba”. Acum se luptă pentru alte două lucrări inspirate din „Masa Tăcerii” și „Poarta Sărutului”.

- EVZ: Domnule profesor Park, cum a început povestea dumneavoastră de dragoste pentru România?

- Prof. Jeong O. Park: Este o dragoste veche! Prima dată am ajuns în România în 1990, eram student în anul IV și am participat la cursurile de vară, la Cluj-Napoca. Am stat o lună de zile și a fost extrem de plăcut! M-am întors în Coreea, am susținut examenul pentru bursa de stat, apoi am revenit în România, unde am început să învăț limba - anul pregătitor, în 1991. După aceea am intrat la doctorat. Am stat 5 ani în România, apoi m-am întors în Coreea și în 1997 am devenit profesor la Hankuk University of Foreign Studies. Am început să predau limba română și nu am abandonat niciodată studiul despre România. Am publicat pînă acum cam 50 de articole despre România și câteva cărți, dintre care patru sunt scrise doar de mine - „O țară de mit, o țară a lui Dracula - România”, „Mircea Eliade, Eugen Ionescu și Emil Cioran”, o alta este o culegere de texte despre literatura română și după care predau în română studenților mei etc. - și la alte șase cărți sunt coautor.

FOTO: Prof. Jeong O. Park

„Am ales Nadia Comâneci, nu Papa”

- De ce ați ales româna?

- Prof. Jeong O. Park: Inițial am ales limba engleză „blue ocean”, adică neatinsă de nimeni. Dar în 1987, când s-a înființat Departamentul de limba română, am ales să rămân cadru universitar. În acel an s-au înființat la universitate două departamente: de română și de poloneză, cele două țări fiind atunci considerate de Seul drept cele mai importante din Europa de Est, față de Ungaria, Cehia etc. Da, Guvernul coreean de atunci considera că România era o prioritate! Abia în 1988 s-au înființat departamentele de maghiară, cehă etc. Revenind: în 1987 eu știam despre România doar de Nadia Comăneci, iar despre Polonia doar de Papă. Am ales Nadia Comăneci și nu am avut nici un regret, pentru că românii sunt deschiși, calzi, primitori, oameni buni. Să vă spun un secret: studenții mei care vizitează România nu ar mai vrea să se întoarcă în Coreea, ar vrea să rămână acolo! Sunt, cum spun eu, „lipiți de români” - de căldura și de felul primitor și tolerant al lor. Din punctul meu de vedere, România e o țară bogată uman și în resurse naturale. De aceea cei care ajung acolo, pun primii pași și vor să rămână, să se căsătorească cu oameni de acolo sau între coreenii ajunși acolo. Studenții mei iubesc România și mă bucur că le deschid această cale.

„Coloana infinitului”, din banii absolvenților

- Știu că datorită dumneavoastră există „inima României” în Coreea de Sud.

- Prof. Jeong O. Park: Povestea este un pic lungă, dar merită să o spun. În decembrie 2005, tânărul și talentatul sculptor Benone Olaru, absolvent al Universității de Arte din București, a venit în Coreea de Sud ca să vadă sculptura coreeană - despre care, după părerea mea, încă e de învățat. Așa a aflat de studiile de limbă română de aici și despre mine, iar într-o zi mi-a bătut la ușă. (...) După o zi a venit din nou să-mi arate o schiță și să-mi spună că vrea să facă minunata Coloană a infinitului pentru departamentul de studii românești, în campus. M-a surprins în mod plăcut! Nouă ne-a revenit misiunea de a cumpăra lemnul și sculele de care avea nevoie. (...) Să vă spun doar că în ianuarie 2006, la -12 grade Celsius, Benone Olaru și prietenul lui, Lucian Laurian, venit din Belgia spe-cial, lucrau la coloană. Este făcută din lemn de peste 100 de ani vechime, are o înălțime de 7 m și diametrul de aproape 1 m. Benone a sculptat forma tradițională românească, cu motive din opera marelui Brâncuși. Asta este „Coloana infinitului din inima Coreei”! (...) 2007 reprezintă o dată foarte importantă pentru noi: atunci s-au împlinit 20 de ani de la fondarea acestui departament. Și mi-a venit ideea să strâng bani de la foștii studenți. I-am adunat pe cei care au fost prima generație de absolvenți, cei intrați la studii în 1987, le-am povestit despre Brâncuși și sculptura realizată de Benone Olaru și le-a plăcut foarte mult ideea! Fără nicio strângere de inimă, fiecare a dat 500 de dolari și așa a apărut „Coloana infinitului din Coreea”! Dar mai trebuia și montată, amplasată... „

Sunt prea puține firme coreene în România”

- Înțeleg că au fost și probleme de orgoliu...

- Prof. Jeong O. Park: Peste tot există invidie... și alte departamente - de engleză, franceză etc - au fost pe ascuns împotriva acestui monument. Și, culmea: cei de la Departamentul de poloneză sunt mai bogați și pot strânge mai repede mai mulți bani, pentru că mulți absolvenți deja lucrează în Polonia. De exemplu, acum, în Polonia sunt cam 180 de firme sud-coreene, iar în România am amărăciunea că sunt doar vreo 30- 40. Din păcate, România este în urmă la colaborarea cu firmele sud-coreene. Cum spuneam, studenții și absolvenții de la Departamentul de poloneză pot strânge repede mulți bani când au nevoie, spre exemplu unul a trimis cam 10.000 dolari o dată...

„Monument mai frumos. Imposibil!”

- Au vrut un monument mai „fățos”?

- Prof. Jeong O. Park: Monument mai frumos decât al departamentului nostru? Imposibil! De ce am adus în discuție acest aspect? Pentru că la un moment dat conducătorul departamentului polonez, un profesor în vârstă, a vrut să facă ceva asemănător proiectului nostru. Și într-o seară a trimis un rector să măsoare dimensiunile monumentului nostru, nemontat încă, ca să facă ei ceva mai mare. Pentru că mai frumos decât este monumentul nostru este imposibil! Al nostru este făcut de un artist adevărat! Numai că rectorul de la departamentul polonez a fost văzut de cel de la departamentul românesc, care a venit și mi-a spus: „Domnule profesor, a măsurat noaptea lungimea monumentului!”. Dar eu, în ședința în care s-a discutat despre amplasarea monumentului, nu am spus și ce înălțime vreau să aibă soclul Coloanei noastre! Benone a vrut să fie de 1,80 m, cam cât e înălțimea bărbatului român. Eu nu am spus asta în ședință, căci era secret! Ei bine, acum monumentul nostru are cu totul cam 8 m, e înalt și frumos foc! Cei de la autoritatea campusului se împotriveau pentru că englezii aveau ceva cu inscripții în piatră și motivau că dacă mai apărea un monument inscripționat, campusul ar semăna cu un mormânt cu pietre funerare inscripționate. Eu m-am supărat și am amenințat... În fine, până la urmă s-a ținut o ședință pentru evaluarea fiecărui proiect și au fost acceptate și al nostru și al polonezilor.

Lucrările lui Brâncuși, pentru toți studenții

- Știu că, pe modelul The Rodin Sculpture Garden de la Universitatea Stanford, vreți să continuați cu monumente brâncușiene aici.

- Prof. Jeong O. Park: Da, da! Vreau ca aici să avem, pe lîngă „Coloana infinitului”, inclusiv „Masa Tăcerii” și „Poarta Sărutului”! Ăsta este proiectul meu, pentru că Brâncuși a fost extrem de talentat și rămâne un nume de referință în arta mondială. Și vreau ca aici toate cele trei monumente să fie amplasate în linie, ca în România. Le-am spus tuturor de aici asta și, ca să-i lămuresc pe membrii ședinței de evaluare, le-am explicat simbolurile pentru „Masa Tăcerii” și „Poarta Sărutului” în ceea ce privește Departamentul de română. Adică, studenții noștri intră pe poarta facultății tineri, plini de speranțe, se așează în bănci la masa de studiu despre limba română și România ca apostolii, primesc învățătura ca pe un sărut al maturității, apoi la absolvire sunt împliniți și pornesc drumul mai departe în viață și în carieră mai sus, precum Coloana infinitului. Asta este interpretarea mea, pe care am expus-o conducerii universității, motivând de ce proiectul meu este să așez în linie cele trei monumente. Și conducerea mi-a cerut ca acestea să nu fie doar pentru Departamentul de română, ci pentru toți studenții din campusul nostru, iar eu am fost de acord - pentru că toți îl vor cunoaște pe Brâncuși și operele sale, istoria acestor monumente. De aceea, în curând mă voi întâlni cu absolvenții din alte generații de la departament, ca să strâng banii și să demarez proiectul. Prima va fi „Masa Tăcerii”.

„Îmi depunctez studenții dacă nu scriu frumos despre România”

-Prof. Jeong O. Park: Să vă spun drept, chestiunea care mă enervează e imaginea pe care unii coreenii o au despre România. (...) Naver este Google-ul coreean, unde navighează oricine vrea o informație. Eu intru pe Naver în fiecare seară și dau cuvânt de căutare „România”, ca să văd ce mai apare nou. Nu uit niciodată să verific, indiferent cât de obosit sunt! Știrile despre România nu sunt prea multe și nu întotdeauna sunt pozitive. (...) Ei bine, la început când îi întrebam pe studenți ce cunosc ei despre România îmi spuneau că știu de pe Naver că e o țară săracă. Și le spuneam că nu este așa, iar datoria noastră este să punem pe Naver informații frumoase despre această țară. (...) Mai mult, studenții care pleacă în România - și chiar și eu, care am stat acolo și am învățat limba română - avem datoria să schimbăm imaginea negativă în una pozitivă. Eu datorez mult limbii române: datorită ei pot fi capul unei familii frumoase și am un statut respectabil în societate. Am o datorie față de România! (...) Le-am spus că ei vor fi invitați de primitorii români la masă și că trebuie neapărat să facă poze frumoase și să le posteze pe Naver, cu o descriere despre experiența lor. Și le-am spus că dacă nu fac așa, le scad nota! Pe cuvânt!

„Pe Moromete l-am regăsit în bunicul meu”

- EVZ: Care este scriitorul român preferat?

- Prof. Jeong O. Park: Am studiat opera lui Marian Preda. Și îmi place foarte mult Moromete, din romanul „Moromeții”. Marin Preda spunea că Moromete este tatăl său, eu l-am regăsit pe bunicul meu în el. Tot țăran. Căci Moromete nu este doar țăranul român, el este universal. Inteligent nativ. Când am citit „Moromeții”, m-am gândit tot timpul la bunicul meu. Și când m-am întors în Coreea l-am întrebat pe bunicul despre multe și am văzut că știa tot. Și despre istorie, și despre politică, tot. Exact ca Moromete. Este acea inteligență a satului, care este universală. Orășenii îi ignoră pe țărani, dar ei sunt inteligenți și știu tot, nu sunt oameni foarte simpli, ci complexi. La fel, m-am simțit și eu „Intrusul” (Surupăceanu este eroul principal, care încearcă să se afirme în viață și, chiar și atunci când soarta îl lovește, el continuă să meargă înainte -n.r). M-am simțit și „Marele singuratic”, l-am înțeles mai bine...

„L-aș studia pe Cioran”

- Dar cel mai mult...

- Dar cel mai mult îl prefer pe Emil Cioran. Am și scris o carte despre Mircea Eliade, Eugen Ionescu și Emil Cioran, care au fost și prieteni, s-au întâlnit și la Paris. Cioran refuza intervurile, abia cu vreo 2 ani înainte de a muri a reușit TVR 1 să-i ia un mini-interviu, pe stradă. Cioran mă fascinează, este foarte atrăgător și, dacă aș putea să mă întorc în timp, aș studia Emil Cioran pentru doctorat. Știu, opera sa este foarte dificilă, am nemulțumirea că acum nu am timpul necesar pentru a-l aprofunda, dar tot voi sta și îl voi adânci într- o zi! Bineînțeles că îmi place Eminescu, l-am citit foarte mult când am stat în România. Este reprezentativ românesc. Un geniu! Absolut!

„Eminescu e perfect! N-aș scoate un cuvânt!”

- Îmi spuneați mai devreme că din poezia lui Eminescu credeți că nu se poate scoate niciun cuvânt.

- Acum 4-5 ani mi-am luat un an sabatic și am fost la UC Berkely, iar ziarul coreean „Korean Times” din California mi-a cerut să scriu un articol despre Mihai Eminescu. L-am făcut, m-am mai documentat în plus, dar mi-a fost foarte greu să condensez despre creația sa... Nu mai știu cine a spus că nu este niciun singur cuvânt care să poată fi măcar schimbat în opera lui, dar așa e. Este perfect! Prima dată când am întâlnit această apreciere, m-am mirat. Dar așa este.Un geniu!

Românii sunt oameni foarte buni și frumoși

- EVZ: Ce vă preocupă acum despre România?

- Prof. Jeong O. Park: Vreau să scriu despre politica și economia românească, întrucât coreeni încep să se intereseze despre asta, despre piața românească. Sunt mai multe articole despre Polonia, Ungaria, Cehia. Despre România sunt puține referiri, iar oamenii consideră din acest motiv că nu este o țară puternică. De aceea eu încerc să dau mai multe informații, să fac propagandă și, în ultima vreme, am scris mai multe articole despre politica românească, spre exemplu „Revoluția României din 1989” etc. Sunt invidios pe Departamentul de poloneză, pentru că în Polonia sunt cam 180 de firme coreene. Și, la fel, în Cehia și Slovacia. Pentru studenții mei e mai dificil să găsească post după absolvire, spre deosebire de cei de la poloneză sau cehă. Mi-aș dori ca studenții de la română să găsească de lucru în România. (...) Firmele sud-coreene trebuie să investească în piața din România, dar înainte trebuie să aibă mai multe informații despre țară. Evident, reciproca e valabilă. Până la pensie mai am cam 15 ani și ultimul meu scop este să mă străduiesc ca sudcoreeni să cunoască România, să scriu și să le fac cunoscute obiective turistice. Consider că este de datoria mea. (...) I-am și spus soției mele ca după ce ies la pensie să ne mutăm acolo, dar ea este îngrijorată că nu știe limba.

Ne puteți urmări și pe Google News