Înainte de răpirea Alexandrei Măceșanu, procurorul care se ocupa de cazul dipariției tinerei de 18 ani, i-a cerut sprijin lui Genes, care locuiește în Austria, pentru identifi carea unei persoane care făcuse publice informații legate de dispariția Luizei.

Cazul disparițiilor din Caracal poate lua o altă întorsătură în contextul unor mărturii de ultimă oră dezvăluite de un apropiat al familiei Luizei Melencu. Ion Genes, bărbatul de 66 de ani care își caută, disperat, fata, Mihaela Geanina Genes, dispărută în iunie 1999, tot din Caracal, a dezvăluit, pentru EVZ, că a fost contactat de procurorul Liviu Vasilescu, de la DIICOT Craiova, în timp ce acesta se ocupa de cazul tinerei de 18 ani, dispărută pe 14 aprilie.

Despre Vasilescu, anchetat acum de Inspecția Judiciară, mama Luizei spunea că i-a umilit, după ce n-a făcut nimic, timp de patru luni, pentru găsirea fetei sale.

Campanie de căutare a fetei, în Austria

Ion Genes, fost cadru militar, stabilit acum în Austria, a povestit că, în luna iunie, s-a făcut o adevărată campanie pe Facebook pentru găsirea Luizei Melencu , în comunitatea românilor din zona orașului Gratz.

Eu cochetez cu un post de radio de aici. Am aflat că a dispărut Luiza și a fost răpită. Este chiar fata verișoarei mele. Avem niște grupuri aici, în Austria. Am vorbit, atunci, cu bunicul fetei. Mama nu venise din Anglia. Când a venit, am vorbit și cu mama. Am făcut niște live-uri, am făcut o scrisoare deschisă către Carmen Dan, fostul ministru de Interne, către președintele Iohannis încercam să îi ajutăm. A fost o adevărată nebunie. Au fost vreo 1,3 milioane de vizualizări”, a povestit Ion Genes.

Localizat de un om care a lucrat în Sistem

Fostul cadru militar a adăugat: „Atunci, un român de aici, Syle Dănilă, care a văzut că se pot face bani din vizualizări, a luat un interviu unei țigănci care spunea că a văzut-o pe Luiza în Italia. Ăsta i-a dus pe o pistă falsă pe anchetatori. Atunci, m-a sunat domnul Vasilescu să îl ajut să ia legătura cu Dănilă. L-am ajutat.

Apoi, în contextul mediatizării cazului de dispariție, m-a contactat un român, stabilit în Irlanda de Nord. Omul a zis că a lucrat în Sistem și nu îmi poate da numele dar că, dacă doresc, să îi dau numărul Luizei și îl poate localiza. Am sunat rudele fetei și mi-au dat numărul. I l-am trimis omului din Irlanda de Nord și, după aceea, mi-a trimis niște cifre: 43.710498,24.795887. Mi-a explicat că sunt coordonatele care arată unde se află telefonul.

Când am dat căutare pe Google, am rămas șocat: erau chiar lângă Corabia, la Dunăre. Am făcut repede legătura cu fiica mea, că pe acolo a fost trecută granița Geanina. M-am gândit că poate fi aceeași filieră și i le-am dat lui  Vasilescu”, a relatat Ion Genes.

Am introdus și noi coordonatele date de Ion Genes, iar pe Google Maps este indicată o locație în Dunăre, la circa 20 de kilometri de Corabia. În context, trebuie menționat că Gheorghe Dincă, mecanicul acuzat de crimă, le-a spus anchetatorilor că ar fi arun cat trupul fetei în Dunăre.

DIICOT nu mai știe nimic de fata dispărută de 20 de ani

Ion Genes ne-a mai relatat că, odată întors în țară, pe 28 iulie, după izbucnirea scandalului de la Caracal, a sunat
la DIICOT Craiova, chiar de pe telefonul mamei Luizei.

Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns în țară am sunat la DIICOT Craiova și am vrut să stau de vorbă cu domnul Vasilescu. O doamnă mi-a transmis că domnul procuror nu vrea să stea de vorbă cu mine și dacă doresc să îi transmit ceva să sun la DIICOT Central.

Am insistat și i-am zis doamnei că vreau să mă interesez de cazul fiicei mele. Ce s-a mai făcut, ce s-a mai întâmplat…După câteva moment revine și mă întreabă cum o cheamă pe fată. I-am spus: Genes Mihaela Geanina. Răspunde imediat că dosarul nu a fost la DIICOT Craiova”, a fost răspunsul stupefiant pe care l-a primit Ion Genes.

Omul a adăugat: „I-am zis doamnei: cum să nu fie dacă am fost să dau declarație, mi s-au arătat planșe fotografice cu cadavre în putrefacție. Am fost cu doi polițiști la o unitate sanitară, mi s-au luat probe pentru testul ADN. I-am zis că această convorbire este înregistrată. M-a amenițat că dacă dau înregistrarea mă acționează în judecată”, a mărturisit Genes.

Acesta a adăugat că, joi, a sunat, din Austria, la DIICOT Craiova, din nou. De această dată i s-a transmis să trimită orice informație sau sesizare pe e-mail, pentru că „nu știm cine se află în spatele telefonului.”

dav

Misterioasa fată dela Ambasada Spaniei

O altă dezvăluire șocantă făcută de Ion genes a fost cea legată de o misterioasă dispariție a unei tinere de la Ambasada României în Spania.

„În urmă cu doi ani, am primit un mesaj de la o doamnă care lucra la DIICOT, atunci când am fost chemat să identific fotografii cu mai multe cadavre aflate în putrefacție. Mi-au spus că au găsit o fată care semăna cu Geanina.
Femeia mi-a zis cu subiect și predicat că nu s-a vrut rezolvat cazul fiicei mele”, susține Genes.

I-a spus că era la DIICOt atunci când atât el cât și soția lui au fost chemați să le fie prelevate probe pentru AND și li s-au arătat niște planșe cu cadavre aflate în putrefacție.

„V-a venit ceva scris? Ați fost anunțat cumva, în vreun fel?”, l-a întrebat femeia. El a răspuns că nu. „Atunci trageți dumneavoastră concluzia”, I s-a răspuns. Discuția dintre genes și misterioasa doamnă a plecat de la faptul că femeia aflase că o fată de le Ambasada României din Spania a fost răpită de pe stradă, „de nu știu câți ani”.

„Semăna cu fiica mea. Dar nu era Geanina, care avea acea aluniță proeminentă”, a spus Genes. „Ămi cer scuze că vă deranjez. Știu prin ce treceți dar am crezut că este fiica dumneavoastră”, i-ar fi transmis femeia.

Cazul Alexandrei și al Luizei, tras la indigo după cel al lui Krzysztof Olewnik: Tânăr polonez răpit și ucis în timp ce autoritățile bâjbâiau

Familia Luizei Melencu și cea a Alexandrei Măceșanu au șanse mari să câștige la CEDO împotriva statului român,
după ce instanța de la Stasbourg a condamnat Polonia într-un caz similar, în care autoritățile au eșuat să îl salveze
pe un tânăr de 25 de ani, sechestrat timp de doi ani apoi ucis de către răpitori.

EVZ prezintă hotărârea CEDO în procesul Cieplinska și Olewnik contra Poloniei, dată în 5 septembrie 2019, un precedent judiciar pentru cazul crimelor din Caracal.

Lipsă de profesionalism, incompetență, lipsă de implicare sunt termenii în care este descrisă ancheta în cazul  tânărului Krzysztof Olewnik, răpit în 2001 pe vremea când avea 25 de ani, se arată în hotărârea CEDO. Autoritățile din Polonia nu au reușit să dea de urma tânărului, deși răpitorii l-au ținut sechestrat timp de doi ani, timp în care au transmis familiei Olewnik amenințări cu moartea atât verbal, prin telefon, cât și prin scrisori.

În această perioadă. tânărul Krzysztof Olewnik a fost ținut legat cu lanțuri de gât și de picioare, a fost bătut, drogat
și înfometat.

În 2003, în ciuda faptului că familia plătise răscumpărarea, tânărul a fost ucis de către răpitori. Trupul lui Krzysztof
Olewnik a fost găsit abia în 2006, atunci când un martor l-a denunțat pe unul dintre membri grupării și așa au aflat
anchetatorii unde a fost îngropat trupul victimei.

Gruparea a fost destructurată după moartea tânărului, însă doi dintre liderii ei s-au sinucis în detenție. La capătul
procesului, în 2010, zece membri ai grupării care l-a răpit pe tânărul Krzysztof Olewnik au fost condamnați. O comisie parlamentară a fost înființată pentru a stabili cine se face vinovat pentru lipsa de reacție a autorităților și s-a lăsat cu demisii la nivel înalt: În raportul întocmit de această comisie se arată că felul în care au acționat autoritățile a contribuit la decesul tânărului. Asemănările dintre cazul Krzysztof și cel al crimelor de la Caracal sunt izbitoare:

● Atât în cazul polonezului, cât și în cel al Luizei și al Alexandrei au fost deschise dosare penale privind modul în
care au acționat procurorii și polițiștii. CEDO arată că ancheta care îi vizează pe polițiști și pe procurorii polonezi – de abuz în serviciu, neglijență în serviciu – este încă pe rol, la 17 ani de la comiterea faptelor. În România, polițiștii și procurorii implicați în intervenția de la Caracal sunt vizați de Secția de investigare a magistraților.

● Polițiștii și procurorii polinezi nu au colectat în mod corespunzător toate probele medico-legale la domiciliul  victimei imediat după răpirea sa. În cazul de la Caracal, autoritățile s-au „bâlbâit” în repetate rânduri cu privire la analizele ADN și la identitatea victimelor.

● Autoritățile poloneze nu au localizat apelurile telefonice de la răpitori către familia victimei, în ciuda faptului că răpitorii foloseau un card SIM al cărui număr era cunoscut. O scrisoare anonimă din 2003 care denunța persoanele implicate nu a fost luată în considerare de anchetatori.

În România, autorităților le-a luat peste 12 ore până au identificat locul de unde a sunat Alexandra la 112, apoi au
mai așteptat alte cinci ore până au descins în casa lui Gheorghe Dincă.

● Procurorii polonezi au așteptat mai bine de trei ani înainte de audierea unui casier de la un supermarket care îi vânduse un telefon mobil liderului grupării.

În cazul de la Caracal, un bărbat care vindea telefoane vechi în târgul de lângă Craiova era în vizorul DIICOT înainte ca Gheorghe Dincă să o răpească și să o ucidă pe Alexandra. Cu două săptămâni înainte de crimă, omul a fost chemat la audieri și întrebat cui i-a vândut un telefon marca Nokia.

Deoarece nu își amintea, acestuia i s-au arătat niște fotografii, printre care și cea a lui Gheorghe Dincă. Abia pe 26 iulie, vânzătorul a spus că l-a recunoscut pe Dincă de la televizor și a relatat că el este cel căruia i-a vândut telefonul Nokia.

„Curtea constată că la 17 ani de la răpire, ancheta privind asasinarea domnului Olewnik este încă în desfășurare și
circumstanțele cazului nu au fost complet clarificate, lăsând astfel solicitanții într-o situație de incertitudine. (…) Curtea concluzionează că autoritățile nu au efectuat o anchetă adecvată privind moartea domnului Olewnik, ceea
ce reprezintă o încălcare a Articolului 2”, se arată în hotărârea CEDO.

 

 

 

Te-ar putea interesa și: