Serviciul Român de Informații, de comun acord cu Ministerul Public, a făcut public Protocolul despre care se discută de aproape doi ani, practic de când Curtea Constituțională a decis excluderea serviciilor secrete din activitatea de urmărire penală.

De la început vreau să spun că salut publicarea acestui act, pentru că păstrarea sa secretă era ilogică, echivalând cu a folosi articole din Codul de Procedură Penală păstrate secrete față de apărare. Dar această dezbatere se va lungi mult în următoarele zile, așa că nu are rost să o grăbim.

Pentru început, după o primă lectură rapidă a celor 18 pagini de text, sunt câteva lucruri pe care cele două instituții semnatare au obligația de a le explica și justițiabililor care vor vedea prevederile protocolului.

Acum doar le voi expune, în forma în care apar în documentul declasificat. Trebuie spus că nu a existat în 2016 un protocol special SRI-DNA, deși au existat multe speculații de-a lungul timpului, însă, protocolul are un capitol special dedicat cooperării dintre serviciul secret și direcția din subordinea Parchetului General. Totuși, asupra acestui aspect voi reveni spre sfârșitul materialului, pentru că lucrurile nu sunt atât de tranșante cum le-au prezentat diverși oficiali în ultimii doi ani.

Încă o mențiune, protocolul desecretizat este cel indicat de mai multe ori în ziarul nostru, cel semnat la 4 februarie 2009, de George Maior și Laura Codruța Kovesi. Co-semnatari sunt și adjuncții celor doi, generalul Florian Coldea și procurorul Tiberiu Nițu.

 

”Elaborarea de strategii comune”

 

O primă ciudățenie care mi-a sărit în ochi este cea menționată la litera ”i” din Secțiunea a 3-a, ”Obiectivele cooperării”.

Aici se scrie așa: ”elaborarea și derularea de către părți, în domeniile complementare, de strategii, acțiuni și programe, comune.”

Considerând că prin schimbările succesive ale strategiilor de securitate aria amenințărilor la securitatea națională s-a mărit de la un mandat prezidențial la altul, strategiile și programele comune ale celor două instituții acopereau mult dincolo de sprijinul tehnic acordat de SRI sau dincolo de infracțiunile tipice de atingere a siguranței naționale.

 

Rapoartele procurorilor către SRI

 

Protocolul stabilea ca procurorii să informeze SRI modul de folosire a informațiilor primite de la serviciu, lucru total bizar într-o societate în care procurorul este suveran pe propria anchetă.

La articolul 6 se spune: ”Comunică, în mod operativ, dar nu mai târziu de 60 de zile, modul de valorificare a informărilor sau sesizărilor primite de la Serviciu, referitoare la infracțiunile prevăzute de art. 2, cu excepția cazurilor în care, înainte de împlinirea termenului menționat, se solicită informații suplimentare în legătură cu cauza. Termenul de 60 de zile curge de la data înregistrării informării sau sesizării la Parchet.”

Care sunt infracțiunile prevăzute de articolul invocat de semnatari?

Articolul 2 spune: ”Părțile cooperează, potrivit competențelor și atribuțiilor prevăzute de lege, în activitatea de valorificare a informațiilor din domeniul prevenirii și combaterii infracțiunilor împotriva securității naționale, a actelor de terorism, infracțiunilor ce au corespondent în amenințările la adresa securității naționale și a altor infracțiuni grave, potrivit legii.”

Practic, dacă luăm în considerare că ajunseseră amenințări la adresa securității naționale inclusiv activitățile trusturilor de presă, comunicarea ”modului de valorificare” acoperă aproape toate infracțiunile din Codul Penal.

Aici instituțiile au de dat explicații serioase, pentru că altfel procurorul pare un egal al ofițerului de informații în activitatea de urmărire penală.

 

Ofițerul trebuie să știe ce sarcini are procurorul în dosar

 

Articolul 22 din Protocolul semnat în 2009: ”În cauze complexe, cooperarea efectivă se realizează pe baza unor planuri comune, aprobate de conducerile celor două instituții, cu precizarea sarcinilor ce revin fiecărei părți”.

Legat de sarcinile procurorului într-o cauză pe care o instrumentează s-a vorbit mult în ultimul timp, legea spunând că șefii săi nu pot interveni în activitatea de urmărire penală. În protocol, însă, nu doar șefii își dau acordul, ci, așa cum e redactat textul, inclusiv cei de la SRI participă la repartizarea acestor sarcini.

 

A existat totuși un protocol SRI-PNA

 

La finalul textului desecretizat de SRI și Ministerul Public sunt menționate câteva documente anterioare, care își pierd valabilitatea odată cu intrarea în vigoare a celui semnat la 4 februarie 2009.

Unul dintre ele este: ”Protocolul înregistrat la Serviciul Român de Informații sub nr. 002128 din 28.01.2003 și la Parchetul Național Anticorupție sub nr. 00112 din 28.01.2003, precum și nota anexă la acest protocol, înregistrată sub nr. 147/C/01.03.2004 și nr. 002461 din 02.03.2004.”

La acea dată, serviciul era condus de Radu Timofte, iar PNA, strămoșul DNA, era condus de Ioan Amarie. Cum documentul și-a încetat efectele în 2009, înseamnă că el a fost funcțional și pe mandatul lui Daniel Morar.