Deunăzi, mă aflam prin Deva, admirând, a câta oară, de pe bulevardul principal, cetatea din vârful Dealului Cetăţii (cum să-i spună altfel) alături de un vechi şi drag prieten din localitate, jurnalistul de mare calibru Marcel Bot, când, deodată, trece pe lângă noi, ca un fulger, o nălucă. Bine că eram pe trotuar, că dacă eram pe carosabil şi ne lovea, sărea admiraţia din noi, ca stropii din rufele băgate la centrifuga maşinii de spălat.

Mă uit în urma lui şi mă minunez. Era un om pe bicicletă, care mergea atât de iute de am fost convins că vrea să prindă din urmă plutonul de la Turul Franţei. Marcel, însă, mi-a confirmat că nu trece prin Deva competiţia şi nici vreo alt concurs de gen nu era anunţat.

Să fi fost ceva în cetate? Nici atât. Omul se grăbea în altă parte. La un meci de fotbal. Iar graba nu se datora spaimei că nu va mai găsi loc în tribună, ci pentru că era însuşi componentul uneia dintre echipe şi nu voia să-şi lase coechipierii să înceapă partida în inferioritate numerică.