Editura Evenimentul si Capital

Prin Rechizitoriul în Dosarul Revoluției se confirmă oficial teza mea din mai 1990: Procesul Ceauşeştilor a fost o sinistră parodie judiciară

Autor: | | 13 Comentarii | 6499 Vizualizari

Procesul Ceaușeștilor. A fost dat publicității Rechizitoriul Secţiei Parchetelor Militare nr. 11/P/2014 din 05.04.2019, în dosarul penal intitulat generic „Revoluţia Română din decembrie 1989”, într-un cuvînt, Rechizitoriul prin care Ion Iliescu a fost trimis în judecată sub acuzația de Infracțiuni împotriva umanității pentru crime comise în decembrie 1989. Printre aceste fapte se numără – potrivit Rechizitoriului – și asasinarea lui Nicolae Ceaușescu în urma unui proces simulat.

Despre falsul juridic și politic uriaș care a fost Procesul Ceaușescu am scris în ultimii 30 de ani în numeroase rînduri. Procesul de la Tîrgoviște m-a preocupat atît ca Istoric al clipei, cît și ca Istoric.

Sînt primul lider de opinie din România care a denunțat procesul drept o parodie sinistră și a încercat să descopere ce interese enorme atît interne, cît și externe au intrat în joc pentru eliminarea fizică a lui Nicolae Ceuașescu, fostul președinte al României, cu prețul incredibil al compromiterii poporului român ca popor sălbatic, care-și omoară șeful statului în ziua de Crăciun și folosește Justiția pentru a da spoială legală unui asasinat. Comentariul prin care demontam sinistra parodie judiciară a fost publicat în ZIG-ZAG Magazin, 3-10 mai 1990 sub titlul DREPTUL LA APĂRARE. PARODIA UNUI PROCES.

Rechizitoriul Parchetului, din care redau fragmentele dedicate Procesului de la Tîrgoviște confirmă spectaculos din punct de vedere oficial teza mea din mai 1990, teză pentru care la vremea respectivă am luat numeroase bastoane în spinare.

Ion Cristoiu, în Zig- Zag Magazin, 3-10 mai 1990 Procesul Ceauşeştilor a fost o sinistră parodie judiciară

Ca şi autorul articolului din Le Monde, ne întrebăm şi noi de ce a difuzat Televiziunea Română versiunea aşa-zis integrală a procesului Ceauşeştilor? Această nouă istorie de pe micul ecran n-a adus nimic nou în raport cu cea anterioară. Ba mai mult, prin trecerea timpului, ea a pus la dispoziţia inculpatului Nicolae Ceauşescu noi argumente favorabile. Afirmaţia fostului conducător privind lovitura de stat sună azi, cînd tinerii demonstranţi strigă, Iliescu s-a aflat/ Lovitura ta de stat, mult mai convingătoare decît în acel confuz sfîrşit de decembrie. O dată cu trecerea timpului naivităţile noastre revoluţionare au dispărut treptat-treptat. Aspra confruntare cu politicianismul de fiecare zi ne-a strecurat în suflet vicleana presupunere că mişcarea n-a fost atît de spontană pe cît am crezut noi, cei care în după-amiaza lui 22 decembrie ne-am luat autobasculanta şi ne-am apucat să bîntuim Bucureştiul arătînd noilor noştri prieteni, miliţienii, semnul V, de la Victorie. Nici faptul că abia acum, o dată cu această versiune, ne sînt prezentaţi principalii actori ai întîmplării nu pledează pentru cei aflaţi la putere. Despre unii ştim suficiente lucruri pentru ca implicarea lor în proces să ne apară într-o altă lumină. Aşadar, dacă la mijloc nu e intenţia unei manevre subtile (discreditarea lui Gică Popa, de exemplu), atunci decizia Televiziunii e o gafă, una dintre nenumăratele gafe cu care ne-a obişnuit în ultimul timp această instituţie sfîşiată între datoria profesională de a fi obiectivă şi obligaţia remunerată de a sluji pe cei aflaţi la putere. A fost o gafă, nu numai pentru că a stîrnit în întreaga lume întrebări stînjenitoare privind vinovăţia lui Nicolae Ceauşescu, dar şi pentru că a demonstrat, o dată în plus, ipocrizia comunismului cu faţă umană.

Aşa cum, de altfel, întreaga presă occidentală a scris, procesul Ceauşeştilor a fost o sinistră parodie judiciară. S-a văzut imediat, în întreaga lui organizare şi desfăşurare, ce-şi propune a fi comunismul cu faţă umană în raport cu comunismul pur şi simplu. Comunismul i-ar fi împuşcat pe cei doi fără milă. Comunismul cu faţă umană e mai subtil. El nu împuşcă pur şi simplu. El împuşcă numai după proces. O parodie de proces, desigur. Comunismul foloseşte cenzura presei pentru a înăbuşi libertatea de expresie. Comunismul cu faţă umană e mult mai deştept. El pune pe tipografi să nu-ţi mai culeagă articolele pe motiv că acestea nu împărtăşesc punctul lor de vedere. Stalinismul trimitea împotriva demonstranţilor Poliţia şi Armata. Comunismul cu faţă umană aţîţă împotriva protestatarilor cete de aşa-zişi muncitori înarmaţi cu răngi. Apărătorii occidentali ai drepturilor omului pot fi mulţumiţi. Comunismul cu faţă umană respectă libertăţile fundamentale. El poate beneficia, aşadar, de banii şi de tehnologia putredei societăţi de consum.

Istoriceşte privit, procesul Ceauşeştilor apare perfect logic. O trăsură definitorie a comunismului constă în efortul de a se salva ca sistem decimîndu-şi oamenii. Excepţie făcînd Lenin, nici un conducător de partid comunist n-a fost scutit, o dată mort sau înlăturat, de denigrarea politică şi morală. Această situaţie derivă mai întîi din nevoia de a demonstra că dezastrul anterior îşi are originea nu în sistem, ci în deficienţele de personalitate ale fostului lider. Masele populare trebuie să fie amăgite că noul conducător, care nu se va abate de la doctrina comunistă, cum a făcut celălalt, va aduce în sfîrşit mult visata prosperitate. În acelaşi timp dezvăluirea crimelor comise de liderul anterior e o primă şi necesară etapă în crearea noului cult al personalităţii. Gloria fostului conducător e stînjenitoare pentru soclul care i se pregăteşte deja actualului fruntaş comunist.

Anul 1989 a fost, în Est, concretizarea acestui mecanism. Pentru a se salva, comunismul, devenit peste noapte cu faţă umană, şi-a sacrificat nemilos conducătorii: Brejnev, Jivkov, Honneker. Aşa cum s-a întîmplat şi în 1956, această primă concesie făcută maselor populare a fost breşa prin care a dat năvală fluviul anticomunist. Atunci, în 1956, spărtura a fost astupată cu tancurile chemate în ajutor de comuniştii înspăimîntaţi că pierd definitiv partida. Se va întîmpla acelaşi lucru şi cu breşa din 1989? Executarea lui Nicolae Ceauşescu se înscrie în acest proces tipic. În 1965, Nicolae Ceauşescu a aruncat pe seama fostului lider, Gheorghe Gheorghiu-Dej, întreaga responsabilitate a dezastrului comunist. În 1989 reprezentanţii comunismului cu faţă umană au pus toată vinovăţia pe umerii lui Nicolae Ceauşescu. La acest efort disperat de a salva comunismul prin sacrificarea slujitorilor lui cei mai zeloşi şi-a adus contribuţia şi înverşunarea presei noastre de a-l înfăţişa pe Nicolae Ceauşescu drept un iresponsabil care-şi propusese conştient să ducă ţara la dezastru. Deficienţele personalităţii lui Nicolae Ceauşescu au contat enorm în procesul de degradare a vieţii noastre economice şi politice. Aceste deficienţe n-ar fi avut însă nici un efect dacă sistemul comunist n-ar fi astfel constituit încît să transfere asupra unei întregi ţări şi cea mai mică eroare a celui aflat în fruntea ei. Se poate spune chiar că Nicolae Ceauşescu a fost victimă a sistemului pe care l-a slujit fanatic pînă în ultimele clipe. Cum excelent sesiza Ion Pacepa, într-un interviu, fostul preşedinte a încercat, în anii 1968-1971, un fel de perestroika. El şi-a dat seama însă că a merge mai departe cu liberalizarea începută însemna punerea la îndoială a însuşi sistemului. Şi atunci a ales calea împingerii pînă în pînzele albe a dominantelor comunismului. Efectele acestei alegeri i-au fost fatale.

Această concluzie – că procesul Ceauşeştilor a fost unul tipic stalinist – ar fi fost imposibil de formulat în ziua difuzării primei versiuni. Închişi în case de teama teroriştilor, îl credeam întru totul pe judecător cînd îl acuza pe fostul secretar general că în Piaţa Palatului se trage în popor din ordinul lui. Între timp, noi ne-am dat seama că în Piaţa Palatului nu s-a tras un glonte măcar împotriva liderilor aflaţi în balconul luminat. Teroriştii pentru care a fost acuzat Nicolae Ceauşescu par a se fi evaporat. Cine a tras după 22 decembrie în populaţia civilă rămîne una dintre întrebările neliniştitoare ale momentului. Atunci, în decembrie, ştiam cu toţii că e vorba de o versiune prescurtată. Ne gîndeam, sesizînd caracterul sumar al procesului, că din raţiuni superioare, anumite elemente (probe, răspunsuri ale inculpaţilor) nu puteau fi date publicităţii. Credeam că versiunea integrală ne va convinge definitiv, prin sporul de date, de vinovăţia Ceauşeştilor. Iată însă că această versiune cvasi integrală n-a adus nimic nou. Ne dăm seama acum, stupefiaţi, că procesul s-a desfăşurat exact aşa cum l-am văzut în decembrie. Cu un judecător pus pe insultarea inculpaţilor, înlocuind textul juridic precis cu un discurs propagandistic ceauşist, cu un procuror total ignorant la capitolul probe, el însuşi curios să afle de la acuzaţi argumente pentru a cere condamnarea la moarte, cu nişte avocaţi dezgustători în aroganţa lor nejustificată.

Conducătorii de azi au înfăţişat actualul regim drept unul al democraţiei absolute. Dar această nouă societate, înfăţişată drept europeană, şi-a început existenţa printr-un proces de tip stalinist. Fireşte, s-ar putea argumenta că, indiferent de desfăşurarea procesului, sentinţa a fost dreaptă. Soţii Ceauşescu şi-au meritat pedeapsa. Dar cine-mi garantează mie, cetăţean simplu, că un proces asemănător nu va fi intentat şi împotriva unor oameni nevinovaţi. Tribunalul care i-a condamnat pe Ceauşeşti a plecat de la premisa că n-are nici un rost să se mai preocupe de respectarea dreptului la apărare, o dată ce vinovăţia celor doi era de la sine înţeleasă. Dar cine-mi garantează mie, cetăţean simplu, că aceeaşi atitudine nu se va repeta şi în cazul meu?

Vremea rea a facut RAVAGII! Metroul, INUNDAT! HAOS in tot orasul

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI