Descrierile contradictorii ale lui Gulen par să se refere la două persoane complet diferite. Pentru susținătorii săi, imamul este un progresist, tolerant, un gânditor islamic, care conduce organizația numită Hizmet (Serviciul), care promovează educația și luptă contra radicalizării lumii musulmane.

Pentru inamicii săi, este vorba despre un lider care stă în umbră, dar cei care îl susțin sunt implicați profund în poliție, sistemul judiciar și armată și conduce o organizație teroristă care urmărește alungarea de la putere a guvernului de la Ankara.


Dușmanii lui îl includ pe președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, care l-a acuzat pe Gulen că ar fi fost creierul loviturii de stat eșuate, scrie revista Foreign Policy, într-o analiză publicată online.

Erdogan și alți oficiali turci au spus că vor cere extrădarea lui Gulen și că refuzul SUA de a aproba această solicitare va pune sub semnul întrebării legăturile americano-turcești. Premierul Binali Yildirim a afirmat sâmbătă că orice țară care se află de partea lui Gulen „nu este prietenă cu Turcia și este angajată într-un război cu Turcia”.
 
Dacă SUA vor decide să-l extrădeze sau nu pe Gulen în Turcia depinde pe care descriere a clericului o cred.

Secretarul american de Stat, John Kerry, a precizat că SUA nu au primit o cerere oficială de extrădare, dar vor lua în considerare „orice dovadă legitimă împotriva lui, dacă vor primi o cerere formală”.

Pro și contra

Un avocat la lucrează pentru guvernul turc, Robert Amsterdam, are sarcina de a strânge dovezi pentru a demonstra infracțiunuile lui Gulen în SUA. „Acest om este un infractor care spală bani”, a spus Amsterdam.

Gulen pozează într-un imam inocent de 70 de ani, dar în realitate își cultivă o rețea politică puternică și și-a creat sute de școli în SUA, prin care îi îndoctrinează pe copii. „Înșelăciunea este parte a cultului său”, a explicat el.

Birourile din Chicago ale unor școli care au legătură cu Gulen au fost obiectul unei razii a FBI, în 2014, în urma unor acuzații că școlile deturnau fondurile plătitorilor de taxe către unele surse interne de încredere, nu se bazau pe licitații deschise și corecte.

Amsterdam a depus numeroase plângeri împotriva unor școli din SUA, care aveau legături cu Gulen, susținând că ar trimite fonduri publice altor „guleniști”, ceea ce reprezintă un conflict de interese. De asemenea, el a acuzat școlile finanțate din fonduri publice că face prozeliți, transmișând mesajul islamic al lui Gulen în rândul elevilor.

Pe de altă parte, susține Amsterdam, Gulen și-a construit o rețea de sprijin în rândul oficialilor americani, la nivel federal și la nivelul statului. În 2014, o investigație jurnalistică dezvăluia că au existat zeci de mii de dolari primite în donații făcute de simpatizanții lui Gulen din SUA, pentru aliații mișcării sale din Camera Reprezentanților, iar anul trecut USA Today a descoperit că mișcarea lui Gulen a finanțat excursii în Turcia pentru mai mult de 200 de congresmeni și membri ai cabinetelor lor, încâlcând regulile Congresului. În 2013, jurnaliștii de la Chicago Sun-Times au scris că o școală finanțată dintr-un parteneriat public-privat, după ce inițial i s-am interzis să-și extindă activitățile a reușit acest lucru cu sprijinul președintelui Camerei Reprezentanților din Illinois, Michael Madigan.

Alții neagă, însă, vehement, toate aceste acuzații. Graham Fuller, un fost șef al operațiunilor CIA din Kabul și cercetător, l-a descris pe Gulen ca fiind vocea moderat islamică pe care SUA ar trebui să o susțină. El l-a apărat de mult timp pe Gulen, iar în 2006 a scris o scrisoare către FBI, apărându-l în fața celor care îi cereau extrădarea, susținând că clericul este moderat, nu e periculos, nu e radical și nu reprezintă un pericol de securitate pentru SUA.

Fuller a declarat pentru FP că a făcut cercetări pentru a scrie o carte despre mișcările islamiste de pe tot globul, și și-a dat seama că Gulen este unul dintre cele mai însuflețitoare modele peste care a dat el în timpul cercetării sale.  Susținătorii lui Gulen nu neagă că membri ai mișcării lor au intrat în justiție, poliție sau armata turcă, dar neagă că ar fi făcut asta în bloc sau că ar fi făcut-o în urma primirii unui ordin din partea lui Gulen, ci spun că au făcut-o individual și ar trebui să li se permită să participe la viața publică, la fel ca orice cetățean. 

Te-ar putea interesa și: