În urma vizitei sale în Cuba, dar și a documentării serioase, Ion Cristoiu a scris o serie de reportaje pe care a decis să le adune într-o carte.

Cartea „Prin Cuba lui Fidel Castro” va apărea în curând, iar „Evenimentul zilei” oferă cititorilor săi, în avanpremieră, câteva capitole.

EVZ: De ce o carte despre Cuba, domnule Ion Cristoiu?

Ion Cristoiu: Din două motive. În 2001, profitând de o delegație a Senatului, care a mers la Havana la sesiunea adunării interparlamentare, spun profitând pentru că asta însemna numai faptul că am fost trecut pe listă ca jurnalist, căci mi-am plătit tot drumul până acolo și hotelul, am scris mai multe reportaje de călătorie satirice, în stilul meu, din Havana. Ulterior, după ce le-am scris, m-am apucat să studiez Cuba, mai ales Cuba lui Fidel Castro, și s-a născut o carte care se bazează nu numai pe reportaje de călătorie, pe ceea ce am văzut direct, dar și pe ceea ce am citit. M-am hotărât să scriu și să public această carte deoarece Cuba rămâne mai departe pentru români teritoriul fascinant, o insulă pe care s-au petrecut niște lucruri deosebite și cred că cititorul român ar fi interesat de o carte scrisă de un român despre Cuba lui Fidel Castro.

- Ați reușit să-l vedeți pe Fidel Castro?

- Eu chiar povestesc într-un reportaj că am avut un soi de adeverință la vremea respectivă către Fidel Castro, ca să-i iau un interviu. Evident că n-am reușit, pentru că atunci, ca și acum, se programau interviurile cu un an înainte, dar așa cum scriu într-un alt reportaj, am reușit totuși să stau de vorbă cu fratele lui, Ramon Castro. Sigur, nu cu Raul Castro, ci cu cel de-al treilea frate ca importanță în Cuba. L-am văzut pe oratorul Fidel Castro, chiar la această sesiune a adunării interparlamentare, și mi s-au confirmat atunci multe din lucrurile citite despre geniul oratorului Fidel Castro.

- Cam câte întrebări aveați pregătite pentru Fidel Castro?

- Fidel Castro e faimos, și chiar scrie într-un text despre el Gabriel Garcia Marquez, că au fost prieteni, că reușea rara performanță să vorbească întotdeauna mai mult decât interlocutorul. Erau zece întrebări. Foarte important, dacă acum l-aș întâlni i-aș pune două întrebări. Sunt foarte importante. 1. Dacă nu cumva în 2006, sigur profitând de faptul că într-adevăr a fost bolnav, n-a decis să iasă dinadins din spațiul public, din șefie, pentru a-l lăsa pe Raul Castro să facă acest început de capitalism în Cuba? Omul de stânga și revoluționarul Fidel Castro bănuiesc că n-ar fi făcut în veci, spre deosebire de Ion Iliescu, capitalism în Cuba revoluționară. 2. Cum ar critica rebelul Fidel Castro unele realități capitaliste din Cuba de acum?

- Interesant este că această carte apare acum, când am primit vizita lui Alejandro, fiul lui Fidel Castro.

- Fidel Castro, în afară de copiii din flori, oficial are un băiat cu singura nevastă legală, născut în 1949. Apoi e Alina Fernandez, care e și ea destul de în vârstă, și cu ultima dintre soții, cu care am înțeles că s-a căsătorit, Dalia Soto del Valle, are patru copii. Primul dintre ei este acest Alejandro, care a venit la noi, cameraman la televiziunea cubaneză și fotograful oficial al trupei de balet din Cuba. Eu am rămas uluit că nimeni nu i-a luat un interviu. Toată lumea a dat un chef, dar nu am înțeles ce face el aici, în România. Că, totuși, să vii din Cuba e destul de complicat. L-aș fi întrebat ce mai face tatăl lui, că era interesant, pentru că bănuiesc că măcar îl vizitează. Văd că nimeni nu i-a luat interviu. Nu am înțeles nici modul sărbătoresc în care a fost primit și nici ce a făcut. A făcut un film, că nu cred eu că vii din Havana până aici ca să petreci cu primarul din Bușteni?! El a ieșit din Cuba nu în calitate de fiu al lui Fidel Castro, ci pentru că Raul Castro a dat voie să se plece din Cuba. Se poate pleca, se pot cumpăra telemobile, aceste femei care agață sunt recunoscute după faptul că au telemobil, e acces la internet și se poate vinde mașina, până acum nu se putea. (Va urma)

Alejandro pregătește „Revoluția Cubaneză” la Mamaia

Unul dintre fiii lui Fidel Castro, Alejandro, a fost la mijlocul lunii la Mamaia, fiind invitatul primarului Radu Mazăre (foto). „Era însoțit de un prieten, pictor, nu știu cum îl cheamă. Au stat într-un hotel mic, din stațiune. Alejandro este un om modest, nu a vrut la cinci stele”, a declarat Mazăre pentru EVZ. Acesta a mai precizat că Alejandro Castro va participa la deschiderea Carnavalului de anul viitor, cu tema „Revoluția Cubaneză”, în care va juca rolul tatălui său, Fidel Castro: „Mi-a promis că vorbește și cu fiul lui Che Guevara, care trăiește în Cuba, și cu care este prieten, să vină impreună la Carnavalul de la Mamaia”.

Autostopistele care nu merg nicăieri

Deoarece sîntem străini și, prin asta, presupuși posesori de valută, ghidul nostru din circuitul Vizitarea Havanei își îngăduie o glumă liberală.

Care e al doilea sport național în Cuba? ne întreabă el.

Și tot el răspunde, după ce s-a convins că n-avem habar:

Autostopul!

Face gluma asta în timp ce microbuzul grupului e pe cale s-o cotească spre Malecon și s-o ia în sus, pe La Rampa. Aici, la intersecția Rampei cu Malecon, întîlnești, zi și noapte, o armată de june cu înfățișare de top model și îmbrăcăminte de salvamar, făcînd semne mașinilor cu plăcuța de înmatriculare maro, pe care scrie Turismo. Văzînd cum se năpustesc mai multe la fereastra mașinii oprite mai încolo, am fost gata să deplîng situația transportului în comun la Havana. Mă și pregăteam chiar să-mi notez că regimurile comuniste se definesc nu atît prin propaganda sufocantă, nu atît prin Cultul personalității, cît mai ales prin autobuzele care nu vin niciodată la timp. Bine însă că doar m-am pregătit. Dacă mă apucam de scris, aș fi sacrificat degeaba cîteva coli de hîrtie. Plus cîțiva mililitri de cerneală.

Nu, tinerele nu sînt angajatele unui Combinat de confecții, grăbite, la finele programului de cusut manșete, să ajungă acasă cît mai repede, ca să dea de mîncare soțului și să spele la fund copiii.

Sînt cubaneze care agață străini.

Li se spune în glumă:

Autostopistele care nu merg nicăieri.

Năpustirea asupra mașinii se explică astfel:

1) Plăcuța de înmatriculare pe fond maro, cu înscrisul Turismo, semnalează că bărbatul de la volan e un turist străin și, prin asta, posesor de valută și, lucru și mai important, venit în Cuba ca să-i pice ceva la așternut. Altfel nu închiria o mașină.

2) Pe Malecon, dar și în alte locuri ale ofertei cubaneze, se înregistrează o supraproducție de tinere disponibile.

Oprirea unei mașini la cîțiva metri după intersecție declanșează o cursă nebună pentru:

a) A ajunge prima la fereastra mașinii.

b) A fi aleasă de bărbatul de la volan din mai multe, dacă sprintul nu e cîștigat detașat de nici una.

Sînt și alte feluri de a te oferi contra cost turiștilor străini.

Una e așteptarea pe Malecon. Numit de cineva cel mai mare bordel al planetei, Malecon (promenada digului care apără Havana de furia mării) se întinde pe o distanță de 10 km:

De la intrarea în Portul Havana pînă la Marina Hemingway.

Zece kilometri, așadar, de cubaneze care agață străini. Persoane disponibile pot fi întîlnite și pe Strada 5 din Miramar, în fața discotecilor, și mai ales a hotelurilor. Doritorul alege una și o duce înăuntru.

Raul Castro le-a permis să intre în hotelurile pentru străini

Pînă în 2008, accesul străinilor a fost interzis în hotelurile pentru străini cu plata exclusiv în valută. Oamenii de ordine de la intrare închideau ochii în schimbul unui bacșiș.

Acum însă disponibilele pot intra în hoteluri. Mai mult, ele pot agăța turiști străini în lobby, la bar, la piscină, chiar și la ușa liftului.

Capitolul Jinetera din volumul lui Jean-Marie Beuzelin, Cuba: Ombres et lumières (Cuba: Umbre și lumini), editura Anfortas, 2014, se deschide cu o scenă întîmplată sub președinția lui Raul Castro:

„Cu mersul suplu și ceva sugestiv, tînăra, o cubaneză drăguță, de 30 de ani, se mișcă prin holul imens al hotelului de cinci stele din La Ropa, un cartier din Miramar.

Frumoasa are întîlnire. El, european, de 60 de ani, grizonant, cu burtică sub cămașa de marcă, e instalat confortabil într-un fotoliu larg din piele.

Pupic ușor și, direcția, lift...

O jinetera?

O «amazoană», o «călăreață» sau o «cavaleristă », cum se spune în Cuba.

Nu o prostituată profesionistă, nu, ci o însoțitoare de turist aflat în căutarea amorului local: la plajă, la restaurant, la barul de noaptea și, în pat, bineînțeles.

Timp de o vacanță.

” Atmosfera provocată de jineteras în localuri e descrisă cu talent de Marc Frank, corespondentul Reuters la Havana, considerat, după un sfert de secol de relatat din Cuba, unul dintre cei mai buni cunoscători ai insulei, în volumul faimos Cuban Revelations: Behind the Scenes in Havana. Contemporary Cuba (Revelații cubaneze: În spatele scenei din Havana. Cuba contemporană), University Press of Florida, 2013:

„Într-o seară a lui 1994, eram la un pahar cu Steven Cagen, un fotograf freelancer amic, în barul din lobby-ul Hotelului Copacabana, situat pe Bulevardul Numărul Unu, de-a lungul Coastei districtului Miramar, din Havana.

Cînd ceasul a bătut ora 10, anunțînd deschiderea discotecii hotelului, o paradă de femei îmbrăcate provocator s-a pus în mișcare de la ușa care lega barul de piscină și discotecă. Doamnele nopții au trecut pe lîngă masa noastră căutînd să intre în vorbă cu noi sau făcînd semne sugestive ale feței în speranța unui agățămînt.

Mult umblatul meu prieten s-a întors către mine și mi-a zis:

«Am văzut ceva asemănător doar într-un singur loc din lume:

Saigon, în timpul războiului ».”

Barurile și discotecile sînt un alt loc de agățare a străinilor. Mulți barmani au o listă cu nume de tinere dispuse la orice oră din zi și din noapte să devină însoțitoare de o vacanță. La unele discoteci, bărbații străini nu pot intra singuri. Polițistul de la intrare le oferă el o parteneră.

Ce spune Ghidul mondial al călătoriilor sexuale

În glumă li se spune Autostopistele care nu merg nicăieri.

În serios li se spune jineteras.

Bărbaților amatori de turism sexual Kindle Edition le oferă, în format electronic, volumul The World Sex Travel Guide. The Adventurous Man’s Practical Guide to Sex Tourism (Ghidul mondial al călătoriilor sexuale. Ghidul practic în sex turism al bărbatului aventuros) de Naes Draw. Textul publicitar se deschide cu aceste rînduri:

„Călătoriți ca turist sexual în 13 țări exotice și încă ieftine pentru a întîlni cele mai incredibile femei.

Acest Ghid – actualizat lunar – acoperă Thailanda, Filipine, Indonezia, Singapore, Malaezia, Cambodgia, Costa Rica, Mexico, Aruba, Cuba, Curaçao, Saint Martin și Republica Dominicană.”

În capitolul dedicat Cubei se încearcă o explicare a termenului jinetera:

„Cuvîntul Jinetera definește în spaniolă o femeie jocheu. El exprimă și admirația cu care femeia stăpînește calul. Jineteras nu înseamnă prostituate, ci curtezane, care au relații pe termen lung cu bărbații care le întrețin. Jineteras sînt asemenea hetairelor din vechea Grecie:

Femei educate, care servesc, distrează și se culcă cu bărbați puternici, în timp ce nevestele lor trudesc acasă, făcînd copii și îngrijind de gospodărie. Jineteras folosesc educația și abilitățile pentru a fi meștere în amor.”

Același ghid ține să reamintească un adevăr menționat de toate cărțile și broșurile consacrate Jineteras:

Deosebirea radicală de prostituție:

„Un lucru de care trebuie ținut cont e natura noncomercială a prostituției. Nu sînt pulpe dezvelite ostentativ, bordeluri sau ocheade provocatoare. Nu sînt sex-shopuri. Toate acestea sînt ilegale. Dar cubanezii iubesc sexul și mulți inși au o atitudine lejeră față de Jineteras”.