„Te-am primit cu flori, te voi urmări cu degetul pe trăgaci”

„Te-am primit cu flori, te voi urmări cu degetul pe trăgaci”

Pe 10 septembrie 1919, înfrântă în „Marele Război”, Austria semna la Saint-Germain tratatul de pace. Un tratat destul de umilitor pentru că acesta excludea austriecilor „Dreptul popoarelor de a dispune de ele însele”, mai direct spus îi împiedica să realizeze unirea firească și naturală cu Germania.

Pentru noi, românii, este important Articolul 59 din tratatul semnat de Austria cu următoarele țări: Statele Unite ale Americii, Imperiul Britanic, Franța, Italia, Japonia, România, Belgia, China, Cuba, Grecia, Nicaragua, Panama, Polonia, Portugalia, Regatul Sârbo- Croato-Sloven și Cehoslovacia.

Acesta stipulează: „În ceea ce o privește, Austria renunță în favoarea României la toate drepturile și titlurile părții din fostul Ducat al Bucovinei, alăturate frontierelor României, așa cum ele vor fi stabilite ulterior de principalele Puteri Aliate și Asociate”. Cum ar fi, conform logicii unor iredentiști desueți, ca Austria să solicite oficial/neoficial Bucovina? Sau măcar o autonomie, acolo?

Pentru că asta fac unii lideri maghiari (nu populația), deși în Tratatul de la Trianon textul articolului 45 stipulează: „Ungaria renunță, în ceea ce o privește, în favoarea României, la toate drepturile și titlurile asupra teritoriilor fostei monarhii austro-ungare situate dincolo de frontierele Ungariei, astfel cum sunt fixate la art. 27, partea a II-a și recunoscute, prin prezentul Tratat sau prin orice alte Tratate încheiate în scopul de a îndeplini prezenta încheiere, ca făcând parte din România”. 

Ne puteți urmări și pe Google News

Dar nu are rost să intrăm în aceste dezbateri puerile, pentru simplul motiv că actualele granițe ale Europei au fost stabilite de Conferința de Pace de la Paris, din 1946. Bine, și atunci delegația maghiară a avut aceleași revendicări – ajunseseră la 6% din teritoriul Transilvaniei – dar asta este o altă discuție. Deci, Trianonul este caduc, micilor hortiști! Puteți să-l atacați mult și bine!

Rămân la obsesia mea, exprimată de-a lungul unui an întreg în „Evenimentul Zilei”, dar și pe la posturile tv care au avut inconștiența să mă invite. Ce facem cu Centenarul? În fiecare zi, un popor sărbătorește 100 de ani de la cea mai frumoasă zi din viața sa? Suntem pregătiți să marcăm acest moment astral? Evident că nu!

Ca să mă îmbărbătez am propus, mai în glumă, mai în serios, să mergem pe 4 august 2019 la Budapesta pentru că se împlinesc o sută de ani în care Armata Română condusă de generalul Gheorghe Mărdărescu a eliberat Budapesta de ocupația bolșevică a lui Bela Kun. (Mulțumesc pe acestă cale publicației Foter.ro a Asociației Centrul Media din Transilvania, care m-a înjurat cu eleganța și delicatețea unui birjar șomer și beat). Evident, nu aceasta este soluția, că noi nu suntem în stare să ne organizăm și ne pierdem inutil în bâlciuri dâmbovițene și rivalități de sorginte orientală.

Încă mai am speranțe! Mai sunt 10 luni! N-am preocupările freudiene în privința coafurilor, și nici priceperea de hair stylist a pleșuvilui CTP! Pe mine mă interesează ca, dincolo de o bună guvernare, doamna Dăncilă să-mi ofere o minune de Centenar. Un eveniment care să străbată veacurile! O cărămidă la o nouă Românie! Să mă facă mândru pe 1 decembrie 2018, să-mi omagieze eroii, părinții acestei Națiuni!

Nu înțeleg de ce nu este implicată – instituțional mă refer – deși nu are multe competențe Președinția României. Dacă un neamț (de fapt doi: Carol I și Ferdinand cel Loial) a făurit România, de ce un alt neamț nu ar reuși să-și aducă și el contribuția la o data celestă a Neamului Românesc?

În încheiere, vă transmit: să vă ferească Bunul Dumnezeu să vă bateți joc de Centener! Nu-i o amenințare, ci un citat. Nichifor Crainic i-a transmis fostului său priten Panait Istrati, trecut la bolșevism: „Te-am primit cu flori, te voi urmări cu degetul pe trăgaci”