După șapte ani de batjocură și teroare marca DNA, calvarul îndurat de Lia Olguța Vasilescu a luat sfârșit. În timpul ăsta, în calitate de primar al Craiovei, și-a dus urbea în topul celor mai frumoase orașe europene. Nici nu mai știu de câte ori a fost aleasă de cetățeni în funcția de primar și nici nu văd de ce ar face altfel în viitor, este treaba lor și par foarte conștienți de faptul că trăiesc într-un oraș cu care au motive să se mândrească. Cine nu mă crede, să se ducă pe acolo, sau să intre pe pagina de Facebook a primăriței, pe care pot vedea zilnic două-trei postări-foto cu ce s-a mai făcut nou pentru oraș. De câteva ori, am și comentat: „Mai terminați cu chestiile astea, vreți încă un dosar la DNA?” Îmi răspunde invariabil cu un râs. Recunosc, în locul oltencei nu știu dacă aș fi dat dovadă de atâta tărie.

În 20 martie, 2016, pe schema clasică a Binomului SRI-DNA, jurnaliștii de casă, deontologii de planton în acea zi, erau anunțați „pe surse”, de către legăturile lor din unități, că primarul orașului Craiova, Lia Olguța Vasilescu urma să fie reținută de DNA, mai precis de procurorul Claudia Roșu. Asta, ca să poată fi fotografiată și filmată în momentul când va fi escortată în cătușe către duba cu care urma să fie dusă în arest. Acuzațiile formulate în baza unui denunț al unui craiovean furios, Petru-Ioan Becheru, erau cele clasice: infracțiuni de luare de mită, de folosire a autorității sau influenței în scopul obținerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite și de spălare de bani. Ce mai, un Al Capone, în fustă. După ce a petrecut o noapte în Arestul Central, a fost pusă în libertate de instanță și a declarat senină presei că nu a fost cine știe ce tragedie: „Condițiile nu sunt chiar așa de dramatice, cum se spune”. Hm, alții au ieșit plângând de acolo, tot după o noapte.

Am uitat să precizez, acțiunea procurorilor DNA împotriva primăriței a fost declanșată cu câteva luni înaintea alegerilor locale și se baza pe transformarea în infracțiuni a sponsorizărilor atrase de edil în vederea reabilitării fațadelor unor blocuri de locuințe din centrul Craiovei. Greu de păcălit, la începutul lunii iunie 2016, craiovenii au reales-o pe Olguța Vasilescu pentru încă un mandat cu un scor de 60,9%. O lună mai târziu, același DNA - Secția de Combatere a Corupției dispunea trimiterea sa în judecată pentru faptele menționate.

După care, ca în nenumărate alte cazuri, balonul a prins să se dezumfle. La sfârșitul aceluiași an 2016, cauza a fost restituită DNA din motive care țineau de subțirimea dosarului, pentru ca la sfârșitul anului 2020, același DNA să dispună soluția clasării. În sfârșit, procurorii reușiseră să priceapă în cei patru ani pe care i-au avut la dispoziție, că faptele de care era acuzată Olguța Vasilescu „nu erau prevăzute de legea penală” și că „nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea”.

Bine că s-a terminat, și-o fi zis craioveanca. Nu, nu se termina. Avea să mai dureze, pentru că imediat, denunțătorul Petru-Ioan Becheru a formulat o plângere împotriva soluției de clasare dispuse. Toată mizeria s-a mai prelungit cu încă niște ani, până zilele trecute, atunci când judecătorul Irina Timofte de la Tribunalul București a decis că dosarul DNA clocit împotriva primarului Craiovei rămâne închis.

Până aici, nimic deosebit față de sute de alte cazuri, în care oameni nevinovați au căzut victime ale unui sistem criminal camuflat în Justiție, care nu a avut alt scop decât măturarea indezirabililor aflați în calea Statului Paralel. Mulțumită unui caracter puternic și a unei structurii psihice solide - deține centura neagră 2 dan la karate - Olguța Vasilescu a scăpat teafără. Cei mai mulți nu au reușit asta, ba chiar 18 dintre victimele blestemățiilor de acest fel nu au mai fost printre noi, în momentul în care instanțele au decis și pentru ei că „fapta nu există”, că „fapta nu este prevăzută de legea penală”, sau alte moduri în care nevinovăția unui om poate fi numită. Dumnezeu să-i odihnească și să-i judece pe călăi!

Ceea ce deosebește cazul primarului Craiovei de nenumărate altele este epilogul. Unul în care Olguța Vasilescu a anunțat că se va îndrepta împotriva denunțătorului:

„Este a zecea instanță care se pronunță în legătură cu acest dosar. Toți judecătorii mi-au dat dreptate pana acum. […] Unul dintre denunțători a atacat clasarea. Acest denunțător s-a dovedit de rea-credință și de aceasta data. […] Acum, rămâne să mă îndrept în civil împotriva acestui denunțător, urmând să solicit ca daune materiale sumele pe care le-am plătit avocaților ca onorarii în cei șapte ani de zile de hărțuire judiciară și salariul aferent perioadei în care nu am putut să-mi exercit funcția de primar în conformitate cu votul alegatorilor. Voi solicita și daune morale. […] Le mulțumesc instituțiilor de presă care nu au participat la linșajul mediatic pe care DNA îl pregătise pentru mine încă din momentul în care parchetul a publicat rechizitoriul”.

Dacă demersul pe care Olguța Vasilescu îl intenționează va reuși, și nu văd de ce nu ar fi așa, în România s-ar înregistra o valoroasă premieră, aceea în care unul dintre soldații plutoanelor de execuție ale DNA, chiar dacă nu un securist sau un magistrat, ar fi prea frumos, va răspunde pentru faptele sale.

Editorialul poate fi văzut AICI