Primarul care și-a umilit și filmat fata dezbrăcată, un caz mult mai grav decât pare
- Mirel Curea
- 21 septembrie 2020, 06:27
Doar ce a trecut o săptămână de când spuneam că nervii românilor au fost puși la grea încercare, ai acelora care au avut puterea să se uite la filmarea în care niște eleve din Târgu Jiu, fete cu vârste între 12 și 14 ani, au stâlcit în bătaie și au umilit o copilă de 13 ani. Imediat, câteva zile mai târziu, altă filmare, una la fel de cutremurătoare, poate mult mai gravă decât prima.
Încă un eveniment oribil a venit zilele trecute să se adauge la seria atrocităților de tot felul cărora le cad victime din ce în ce mai mulți copii. Nu se știe cum, o filmare făcută de Traian Ogâgău, primarul orașului-stațiune Sîngeorz-Băi, a ajuns în spațiul public. Imaginile înregistrate cu telefonul mobil, unele absolut halucinante, redau o secvență în care primarul își obligă fiica aflată la vârsta pubertății să stea goală, așezată în genunchi, cu fața la perete și cu brațele ridicate, în timp ce o pune să repete după el diverse promisiuni de cumințire. În scurt timp, imaginile au devenit virale, au fost preluate de media și au stârnit un tsunami de indignare.
Parcă decis să pună gaz pe foc, în scurtă vreme, primarul Ogâgău a ieșit cu o declarație publică în care arăta că „nimeni, dar nimeni nu se poate băga în viața nimănui, să ne spună cum să îi creștem(n.m. pe copii), cum să îi educăm sau cum să îi mustrăm atunci când greșesc”. Evident, enervarea publică a crescut și ca și cum nu ar fi fost de ajuns, a mai turnat și mama micuței, fosta soție a primarului, o canistră de benzină, atunci când în loc să ia apărarea copilei sau măcar să tacă, a declarat că fetița „este bine, ea nu a fost afectată de acest incident din familie, așa cum se vehiculează, atât eu cât și tatăl ei am discutat cu ea și avem grijă ca acest incident să nu aibă repercusiuni în viața ei”, precizând totodată că este „inadmisibil să promovezi acest video, să te folosești de un copil în campanie, scopul fiind denigrarea părintelui”.
Câteva ore mai târziu, primarul Ogâgău revenea cu noi declarații, evident cu gândul la campania electorală pentru încă un mandat, în care se arăta interesat de modalitatea în care filmul a ajuns în spațiul public. Concluzia sa în încheierea declarațiilor? „Nu este moarte de om. Este greșit că am trimis video cuiva.” Atât își reproșa, asta era singura sa greșeală, faptul că s-a aflat! Nu s-a oprit aici, pentru că a încheiat liniștitor: „A fost prima și singura dată când mi-am tratat copilul așa!”
Nici nu a apucat să termine bine ceea ce avea de spus, că o nouă mărturie l-a pus într-o postură de toată mizeria, de această dată, o înregistrare audio. În ea, pe fondul plânsului unui copil, se aud bufnete de obiecte trântite și aruncate, un băiețel îi spune surioarei sale: „Liniștește-te, nu mai plânge, că te bate și mai tare. Orice ar fi, nu mai plânge, că eu, orice-ar fi, și dacă mă lovește tare, nu plâng”. Cu glas sugrumat de spaimă, copila întreabă: „Rămâne acasă? Ce bine ar face să plece, să se mute de la casa asta”. Imediat, printre zgomote de sticle sparte, se aude și primarul, care începe să-și înjure toată familia, pe copii și pe mama lor: „Dobitoaca dracului, retardată! Ordinară și penală ce ești. Îți trag un pumn, un picior în cap!”. Și tot așa, minute bune, îmi este foarte greu să tot ascult înregistrarea, ca să redau în scris asemenea puroaie. Cine nu mă crede, să caute înregistrarea.
Pe măsură ce toate astea erau date publicității, creștea și uluiala provocată de faptul că autoritățile statului nu păreau deloc tulburate. Poliția, parchetul și protecția copilului, pe de o parte, nu mișcau un deget, pe de alta, liderii PNL nu aveau nimic de spus. S-a atins totuși un punct critic și, într-un final, conducerea PNL Bistrița-Năsăud l-a exclus pe primar și i-a retras dreptul de a mai candida din partea partidului la localele din acest an. Totodată, Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții a anunțat că în cazul primarului din Sângeorz-Băi au fost sesizate organele de cercetare penală, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni care aduc atingere drepturilor copilului.
Viața multor copii este transformată într-un infern, chiar de către părinți, chiar de către cei pentru care nu ar trebui să existe nimic mai de preț pe lume, în afara sănătății, fericirii odraslelor lor. Asemenea scene fac parte din viața multor familii, violența le este o prezență cotidiană care amputează sufletele micuților sau chiar curmă vieți. Despre asta s-au scris rafturi întregi de cărți, legea încearcă să combată ce se poate combate, au apărut instituții dedicate stăvilirii și prevenirii violențelor în familie. Cazul primarului din Sîngeorz-Băi are însă trăsături mult mai nenorocite.
Scena în care primarul Ogâgău își ține fiica dezbrăcată, în timp ce o umilește, poate avea cauze și consecințe mult mai grave decât este primarul dispus să conștientizeze, iar fosta sa soție, mama copilei, să priceapă. În primul rând, faptul că tatăl a ales ca moment să-și pedepsească fiica, pe acela în care copila era goală, evidențiază o tendință de deviere a sexualității tatălui, cu accente de sadism. Cu atât mai mult cu cât copila este aflată la pubertate, cu toate indiciile psihologice, fizice și hormonale de dezvoltare a semnalmentelor feminității. În acele momente, tatăl nu privește doar cu satisfacție punitivă scena compusă, dar și filmează, vrea să păstreze momentul. Ca să ce? Ușor de presupus! Consecințele expunerii fiicei la o asemenea traumă de către tată vor putea fi dramatice în timp asupra copilei, în ceea ce privește percepția asupra propriei sale feminități și îi pot perturba identitatea sexuală. Drept pentru care, ar fi absolut necesare realizarea unei evaluări psiho-emoționale și psihiatrice a tatălui, precum și efectuarea unei percheziții informatice, care să lămurească ce este cu filmarea, dacă ea a fost stocată, de câte ori a fost accesată, când și cui a fost trimisă, precum și dacă mai există și alte materiale filmate de aceeași natură.
Am convingerea că în acest caz nu este vorba doar despre nenorocita de violență în familie, pe care mulți români o consideră ceva așezat între firesc și banal, ci de ceva mult mai grav, de ordin patologic, despre care nefericitul tată este posibil să nici nu fie conștient.