Cea mai veche piaţă bucureşteană îşi închide porţile în acest weekend. În locul târgului cu tarabe pestriţe, la fel ca şi vizitatorii săi, va răsări un mall de alimente.

Piaţa Obor, cel mai vechi şi cel mai cunoscut târg al Bucureştilor, nu şi-a pierdut nici ieri, în ultima zi oficială de existenţă ca "târg", farmecul de acum 300 de ani, redat cu măiestrie de marii cărturari.

Ca şi atunci, aceeaşi mare pestriţă de oameni se înghesuia în jurul tarabelor colorate, în zgomot, vâlvă şi mirosuri ciudate. Altele sunt poate doar chilipirurile, devenite "de ultimă generaţie" - media-playere şi telefoane pe care "şuţii" şi le procură fără mari eforturi din poşetele doamnelor venite să-şi umple cămările la preţuri mici.

De astăzi, atmosfera de vechi obor va fi ştearsă pentru totdeauna de pe faţa pieţei cu tradiţie de "mijloacele moderne" de a face cumpărături. Un mall pentru legume şi fructe, în dotarea căruia nu poate să lipsească "o imensă parcare", stă să răsară.

Noua piaţă, mândria edililor

Edilii se mândresc cu noua Piaţă Obor. Care, spun ei, va avea două niveluri, scări rulante, lifturi atât pentru marfă, cât şi pentru persoane. Labirintul printre precupeţe va deveni un colos comercial supraetajat. La parter vor sta aliniate legume şi fructe, la etajul unu - lactate şi carne, iar etajul al doilea va fi plin de magazine pentru alte mărfuri.

În ciuda tuturor temerilor, autorităţile susţin că noul "mall" nu va alunga ţăranii. După cum au ţinut să precizeze reprezentanţii Primăriei Sectorului 2, "vor beneficia de condiţii mai bune, dar vor fi obligaţi să se şi supună unor reguli mai stricte".

Reguli noi şi care însă costă: pe fiecare tarabă vor trebui să existe case de marcat, aşa încât producătorul să-i poată da fie cărui cumpărător bon fiscal chiar şi pentru o legătură de leuştean.

La capitolul "beneficii" se numără faptul că ţăranul va avea un sistem centralizat de aerisire, camere frigorifice în care să-şi depoziteze marfa, apă curentă şi canalizare. Nu au fost uitaţi nici viitorii clienţi, care vor avea la dispoziţie cărucioare ca la supermarket pentru a-şi căra plasele cu mere, roşii sau ardei în timpul "sesiunilor de cumpărături". Cu alte cuvinte, toate bune şi frumoase. Cu o excepţie: nimic din toate acestea nu-i încântă pe oameni.

"Primăria trebuia să ne lase aici până termina piaţa şi, aşa, vedeam şi noi cum arată. Aşa, ne alungă. Unde ne vom mai vinde recolta? În plus, nu a ales bine momentul. Acum, în plină toamnă, ne trimite acasă cu ardeii şi roşiile. Recolta depozitată se strică într-o săptămână", sare cu gura Maria Luca, una dintre "veteranele" din spatele tarabelor.

"Vrem piaţa piaţă şi mallul mall!"

Maria e de 20 de ani în Obor. Taraba a moştenit-o de la părinţi, şi femeia se teme că va vedea de azi ultima toamnă în Oborul pe care ea îl ştia.

"Avem mulţi clienţi pensionari cărora le dăm produse pe datorie, de la o pensie la alta. Vin oameni din tot Bucureştiul să cumpere de la mine", spune femeia. Apoi adaugă, cu năduf: "Aici dăm 15 lei pe zi pentru o tarabă, adică 450 de lei pe lună. Acolo unde ne mută primăria va trebui să plătim chirie 900 de lei pe lună. E prea mult!".

"Ce îmi trebuie mie piaţă pe două niveluri şi cărucior de supermarket", o completează Iuliana Goian, o pensionară hotărâtă să-şi umple cămara cât mai apucă piaţa aşa cum o ştia. Ca o concluzie: "Noi vrem piaţa piaţă şi mallul mall!", strigă femeia.

"Ce îmi trebuie mie piaţă pe două niveluri şi cărucior de supermarket. Noi vrem piaţa piaţă şi mallul mall." IULIANA GOIAN, client

LA VIITOR. O machetă a noului mall a fost expusă, ieri, pentru a atrage clienţi Foto: Codrin Prisecaru

DE SUTE DE ANI

Oborul lui Arghezi şi Caragiale

Cu o tradiţie de peste 300 de ani, existenţa Pieţei Obor e consemnată pentru prima dată într-un document oficial în 1702, în vremea lui Constantin Brâncoveanu.

"În document se aminteşte de Târgul de afară, care s-a unit cu Târgul dinăuntru. Cele două târguri se cereau unul pe celălalt, se completau", au explicat istoricii.

În secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, în perimetrul încadrat acum de magazinul Bucur Obor, Piaţa Obor, Hala Obor, Parcul Obor şi Primăria Sectorului 2 se întindeau două terenuri: unul pe care se organiza anual Târgul Moşilor (eveniment care marca sărbătoarea creştină Moşii de vară) şi altul, numit "obor", pe care se organizau târguri de produse considerate "nepropice comercializării în oraş".

În perioada 1881 - 1926, Piaţa Obor devenise renumită datorită prezenţei regilor Carol I şi Ferdinand în Loja Moşilor.

O descriere memorabilă a Oborului a fost făcută, în 1901, de I.L. Caragiale, în "Moftul român": "Turtă dulce - panorame - tricoloruri - bragă - baloane - soldaţi - mahalagioaice - lampioane - limonadă - fracuri - decoraţiuni - decoruri - doniţe - menajerii - provinciali - cerşetori - ciubere - cimpoaie - copii - miniştri - pungaşi de buzunare - hârdaie - bone - doici - trăsuri - muzici - artişti - fotografi la minut - comedii - tombole- popi - cocoane - mateloţi- impiegaţi - pensionari - suprimaţi popor - seniori - dame - MM. LL. - A.A. L.L. - târgoveţi - târgoveţe - ţărani - ţărance - intelectuali - artişti - poeţi - prozatori - critici - burgheji - tramcare - tramvaiuri - capele pârlite - jupe călcate - bătături stri vite - copii pierduţi - părinţi beţi - mame prăpădite - guri căscate - praf - noroi - murdărie - infecţie - lume, lume, lume - vreme frumoasă - dever slab - Criză teribilă, monşer!".

Farmecul târgului nu l-a lăsat indiferent nici pe Tudor Arghezi, care nota în "Cu bastonul prin Bucureşti": "Am auzit optsprezece flaşnete gigantice zbierând ca locomotivele, valsuri electrici şi polci la intrarea spectacolelor, păzită de o cucoană obeză cu perucă şi dinţi de metal, de obicei văduvă şi simpatizând cu lampagiul".