El aminteşte de revolta populară est-germană din 1953, în timpul căreia peste 50 de oameni au fost ucişi de Armata Roşie şi de poliţia RDG-istă.

Revolta a izbucnit după ce regimul condus de liderul comunist Walter Ulbricht a anunţat ridicarea cu 10% a normei de muncă.

Mii de muncitori constructori est-berlinezi au protestat contra măsurilor guvernului, intrînd în grevă. Erau muncitorii de pe şantierul de construcţie a Aleii Stalin (rebotezată Karl Marx) din centrul capitalei est-germane.

Citește și Prostia comunistă la Costinești – 1986

Protestele s-au extins. Greviştilor li s-au alăturat alţi muncitori, cerând alegeri libere şi schimbarea regimului politic.

Un milion de protestatari

În faţa fostului „sediu al ministerelor” din RDG s-au adunat mii de demonstranţi.

Despre manifestaţiile din Berlin auziseră cetăţenii est-germani prin intermediul posturilor occidentale de radio.

În urma acestor informaţii au avut loc demonstraţii de protest în peste 700 de localităţi est-germane la care au participat circa un milion de oameni.

Reacţia timidă a regimului lui Walter Ulbricht a determinat intervenţia trupelor sovietice care, acţionând ca formă de ajutor pentru trupele est-germane, au înăbuşit protestul.

Pentru întreaga RDG, numărul victimelor s-a estimat la aproximativ 500 de morţi, iar cel al arestărilor şi al deportărilor (cel mai adesea în lagăre sovietice) la circa 25 000.

Justiţia RDG-ista a condamnat la moarte 20 de persoane.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric