Evenimentul Zilei > Actualitate > Preţul real al sănătăţii: şpaga pentru medicul de la stat faţă în faţă cu factura de la spitalul privat. Unde e mai scump?
Preţul real al sănătăţii: şpaga pentru medicul de la stat faţă în faţă cu factura de la spitalul privat. Unde e mai scump?

Preţul real al sănătăţii: şpaga pentru medicul de la stat faţă în faţă cu factura de la spitalul privat. Unde e mai scump?

Tot mai multe românce se întreabă unde să nască, la stat sau în sistemul privat? Aflaţi preţurile calculate la leu precum şi bursa şpăgilor din spitalele publice pentru diferite intervenţii chirurgicale, motivul pentru care cei mai buni specialişti preferă încă să opereze aici.

Femeile întreabă tot mai des în ultima vreme, când rămân însărcinate: "Unde să nasc, la stat sau la privat?". Alternativa la sistemul medical public îşi face loc din ce în ce mai mult în viaţa românilor, ca o soluţie cu care încep să se obişnuiască. Dar imediat următoarea întrebare este: "Oare o fi mai scump la privat decât la stat?".
Dezbaterea se învârte în jurul bănuielilor: cu cât decontează Casa de Asigurări din preţul de la privat ajungi aproape la cât dai şpagă medicilor de la stat. Dar chiar aşa este? Cât costă o intervenţie chirugicală într- un spital particular faţă de plicurile plătite într-unul public? Ce mai intră în banii plătiţi în plus la un spital nou, privat – condiţii hoteliere mai bune, curăţenie perfectă, lipsa oricărui risc de infecţie?

Am calculat, cu mare fidelitate, şpăgile vehiculate în piaţă şi le-am comparat cu preţurile din spitalele private, plătite cu chitanţă. Şi am aflat cât ne costă cu adevărat sănătatea.

Plăteşti, plăteşti, plăteşti…

O naştere la oricare dintre maternităţile de stat din Timişoara nu ar trebui să coste nimic. Pentru "liniştea" mamei, aceasta va decarta însă sute de euro personalului medical ce o ia în primire. Ginecologul care o asistă este recompensat cu 200 de euro, anestezistul cu 150 de euro. Asistenta care ajută la venirea pe lume a copilului primeşte şi ea 25 de euro, iar neonatologul care preia bebeluşul imediat după naştere e recompensat pentru grija lui cu 50 de euro.
Dacă în momentul naşterii medicul ce a urmărit sarcina nu e de gardă, mai trebuie să plătească spitalului 200 de lei pentru o naştere normală, respectiv 300 de lei pentru cezariană. "Aceşti bani intră în contul spitalului", susţine şeful Maternităţii Odobescu din Timişoara, Mihai Băcilă.

Dacă totul a decurs fără complicaţii, mămica va sta în spital maxim cinci zile, timp în care va mai aşeza în buzunarele asistentelor vreo 40 de euro (cam câte 10 lei, pe zi, de asistentă, cu menţiunea că acestea lucrează în trei schimburi). În total, 465 de euro. Sumele sunt relative, dar culese la bursa şpăgilor, direct din saloanele spitalelor. La o cezariană, şpaga dată medicului, povestesc femeile care au tecut prin această experienţă, creşte la 300 de euro.

Putem spune că o naştere care ar trebui să fie gratuită într-o maternitate de stat, pentru o persoană asigurată, ajunge la 500 de euro.

1.000 de euro – o naştere naturală la privat

O naştere în sistemul privat nu este departe de această sumă. O femeie care vrea să aducă pe lume un copil la o maternitate particulară scoate din buzunar 700 de euro, dacă se mulţumeşte să fie asistată de medicul de gardă când i-a venit sorocul. Aducerea în sala de naşteri a unui medic anume creşte preţul la 1.000 de euro. Anestezia peridurală ridică şi ea costul cu 150 de euro, în timp ce o cezariană ajunge la 1.300 de euro.
"Acestea sunt sumele după ce s-a reţinut partea decontată de Casa de Sănătate şi includ partea hotelieră, cazare şi masă, pentru cele patru zile cât mama şi copilul rămân internate, după naştere", explică dr. Liliana Dorneanu, de la maternitatea privată President din Timişoara.

Ce mai diferă: cazarea şi calitatea mediului steril

Un salon de la stat pune împreună trei, patru sau şase mame. Decorul e auster: cu o amărâtă de chiuvetă la cameră, fără televizor, cu baia la capătul coridorului, pentru toate mămicile de pe palier. Mobilierul e vechi, vopseaua de ulei de pe pereţi uneori scorojită, iar acestea sunt numai cele mai mici inconveniente. Cea mai mare spaimă pentru femeile care nasc în sistemul public este, în prezent, riscul infectării nou-născutului, cu Stafilococ. Infecţiile nozocomiale fac parte din viaţa sistemului sanitar românesc.

De partea cealaltă, saloanele din maternităţile particulare seamănă cu nişte camere de hotel de patru stele. Patul e confortabil, mobilierul e confortabil, de ultima modă, există internet, televizor cu cablu, propriul grup sanitar. Totul e nou şi curat. Dar şi preţul e mai mare.

EXEMPLU DE NAŞTERE

"S-a căţărat pe burtă, l-a prins de cap şi l-a tras afară, ţipând că n-o ajut"

Confesiunea unei tinere mame din Timişoara despre prima sa naştere, din 2006, reflectă perfect situaţia din sistemul sanitar.

"La stat nu e lux, dar acceptabil. Am dat şpagă doctorului ca să se ocupe de mine. Neoficial, am înţeles că la anestezist mai departe îi dădea doar 50 de euro, că aşa erau tarifele atunci. Dar cu toată şpaga nu am avut parte de bun simţ, pentru că doctoriţa era nervoasă, că a trecut toată ziua şi eu nu năşteam, şi mai era şi duminică. Deoarece Alex nu voia să iasă, a chemat medicul de gardă, care s-a căţărat pur şi simplu peste mine şi m-a apăsat pe burtă, iar doamna doctor şi-a băgat mâinile, l-a prins de cap şi l-a tras afară, ţipând la mine că nu o ajut deloc", povesteşte Herminne Ungureanu.
"Ni s-a spus din start cât costă epidurala: 150 de euro. Fără aceşti bani nu chemau anestezistul de-acasă. N-am dat şi doctoriţa era nervoasă că întârziam să nasc.”
HERMINNE UNGUREANU, tânără mamă din Timişoara care a născut în 2006

CRITERIUL COMPETENŢEI

Calitatea medicilor la stat şi la privat

"Un profesor universitar, dacă e şef de clinică, are sala de operaţie la discreţi şi, prin statut, are dreptul la o şpagă mai consistentă. Tariful său poate fi dublu faţă de un coleg mai tânăr. Aşa se explică de ce medicii cu mare experienţă încă nu sunt tentaţi să plece la privat pentru că ei câştigă mult mai mult într-un spital public. Nu se compară şase plicuri pe zi cu un salariu fix la privat", ne-a lămurit un medic tânăr din sistemul de stat.

Sunt însă şi medici care nu condiţionează niciodată actul medical şi îşi fac datoria cu onestitate. În spitalele de stat din Timişoara găsim câţiva medici de rang european: Ioan Munteanu, părintele fertilizării in vitro din România, profesorul Ion Socoteanu, care a operat cele mai grave malformaţii cardiace ale bebeluşilor, doctorul Dorel Săndesc, şeful clinicii ATI de la Spitalul Judeţean, doctoriţa Margit Şerban, şefa centrului de Transplant Medular.

Cine pleacă totuşi la privat? "Medici de calitate medie, care au operat suficient pentru a avea experienţă", ne-a spus aceeaşi sursă medicală. "Nu putem angaja pe cineva care nu are experienţă", explică Flavius Cioca, managerul MedLife Timişoara.

CÂT DE GREU ATÂRNĂ PLICUL DIN BUZUNAR

Stat sau privat, preţurile sunt piperate

"La stat, dacă ai nevoie de o proteză, o plăteşti şi aştepţi să ţi se aducă. Apoi toate celelalte consumabile pentru că spitalul este în deficit. Apoi, grosul, şpaga la chirurg, plicul la anestezist, o mică atenţie pentru rezidentul care te supraveghează post-operatoriu, asistente, infirmiere… Ca să prinzi o rezervă curată, te costă 100 de lei pe zi", povesteşte o ieşeancă de 40 de ani care tocmai a trecut printr-o fractură dublă de tibie şi peroneu.

Operaţia a costat 300 de euro (200 chirurgul şi 100 de euro "mâna a doua"), apoi încă 100 de euro micile atenţii şi încă 100 de euro cazarea. Ulterior, a făcut fizio-terapie, tot la un spital public, şi a plătit pentru 14 şedinţe încă 150 de euro. În total, 650 de euro. Dar la acest preţ se adaugă miile de euro adunate în cei 17 ani de plată a asigurării medicale de către ieşeanca de 40 de ani.

Exemple de tarife stat-privat

Care sunt preţurile în mediul privat pentru intervenţiile chirurgicale cel mai des întâlnite? O colecistectomie (operaţia splinei) costă, în abordarea clasică, în privat, 2.500 de lei (aproximativ 550 de euro). La stat, pacientul va plăti chirurgului între 200 şi 300 de euro pentru aceeaşi intervenţie, plus 50 de euro anestezistului. Şi încă vreo 50 de euro pentru asistentele care trebuie să te trateze cu atenţie.

O hernie femurală se operează în privat cu 2.000 de lei (450 de euro), timp în care, la stat, revenim la plicuri: cel puţin 200 de euro medicului chirurg, 50-100 de euro anestezistului. Spargerea calculilor renali costă în privat 1.500 de lei, în timp ce unicul aparat similar dintr-un spital de stat din Timişoara este defect de aproape doi ani, deci nu poate fi folosit.

Poate că singura operaţie la care pacientul face o economie serioasă dacă se adresează unui specialist, la stat, este cataracta. În privat operaţia costă 2.100 de lei (500 de euro) în timp ce la stat şpaga ajunge maxim la 300 de lei, fiind o intervenţie simplă, cu anestezie locală şi care nu necesită spitalizare.

Condiţiile oferite, avantaj privat

Dincolo de preţuri, în ecuaţie intră şi condiţiile din spital. La stat te duci cu sufertaşul de-acasă. La privat, în preţ intră masa şi cazarea. La stat, mobilierul e învechit, noptierele prăfuite, pereţii nevăruiţi de mulţi ani. Nu există televizor şi peste tot miroase urât, a boală. La privat, rezerva e de două locuri, ai glastră cu flori, aer odorizat şi tablou colorat pe perete. Nu lipseşte TV-ul şi internetul. Ai un telefon la capul patului şi o canapea în colţul camerei, pentru vizitatori.

RĂSCRUCE. O bătrână care nu va apuca să se trateze niciodată la un spital
privat şi pentru care sistemul public rămâne singurul accesibil

Citiţi şi:

  • TRAGEDIE la Vişeul de Sus: Pentru că nu era anestezist în spital, o gravidă şi pruncul său au murit
  • Cultul şpăgii în spitale. Cum scăpăm de mita din sistemul sanitar?
Publicat in categoriile: Actualitate
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: