După doi ani şi jumătate - mai exact 917 zile - fără preşedinte, Moldova a ieşit din criza politică ce ameninţa să ducă la dizolvarea Parlamentului.
Cu independentul Nicolae Timofti, şeful Consiliului Superior al Magistraturii, Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE), aflată la guvernare, a reuşit, în sfârşit, să obţină 62 de voturi în Parlament, cu unul mai mult decât îi erau necesare pentru alegerea şefului statului. Pentru că tentativele anterioare ale deputaţilor de a cădea de acord asupra susţinerii unui candidat au eşuat, Moldova a avut trei preşedinţi interimari, Mihai Ghimpu, Vlad Filat şi Marian Lupu. Nici unul dintre ei nu a reuşit să contribuie la încheierea crizei politice prelungite de la Chişinău. Ea a fost alimentată în permanenţă de comuniştii lui Voronin, sprijiniţi de Moscova, dar şi de interesele divergente ale celor trei partide pro-europene din AIE. Alianţa de guvernare era în prag de moarte politică şi Parlamentul avea toate şansele să fie dizolvat dacă nu se găsea un candidat care să adune 61 de voturi. Liderii AIE au fost la mâna lui Igor Dondon, şeful grupului de socialişti, formaţiune de la care au venit, ieri, cele trei voturi decisive pentru Timofti. "Pentru Alianţa pentru Integrare Europeană, votul de vineri este o Bătălie de la Stalingrad. Dacă nu era pericolul dizolvării parlamentului, alegerea preşedintelui Republicii Modova ar fi fost în continuare tergiversată", susţinea, nu fără îndreptăţire, analistul rus Ghenadi Kononenko, de la Institutul statelor CSI, citat de cotidianul moscovit Vedomosti. Votul de ieri a fost unul cu securea deasupra capului. Dacă ar fi eşuat, alianţa de guvernământ de la Chişinău şi-ar fi pierdut şi puţina credibilitate pe care o avea în ţară şi în afara ei. Deşi a păstorit un domeniu recunoscut drept unul corupt, precum justiţia moldovenească, politicienii moldoveni cad de acord asupra faptului că Timofti este un om decent, susţinător dintotdeauna al limbii române şi al identităţii româneşti. În materie de politică externă, Timofti este pro-european, fără a suferi de rusofobie.
În discursul ce a precedat votul, Timofti s-a angajat că, odată ales preşedinte, va promova integrarea europeană şi va susţine reformele necesare în drumul spre aderare, în special pe cele din justiţie. De altfel, şi-a propus o primă vizită oficială la Bruxelles tocmai pentru a marca angajamentul real al Moldovei pe calea europeană. Noul preşedinte crede că pentru o ţară mică, dar importantă geopolitic, o politică externă deşteaptă înseamnă să fii "şi cu vestul şi cu estul". Aşa cum este de părere că problema Transnistriei poate fi rezolvată doar prin dialog, în formatul de negocieri deja agreat internaţional.
Discursul noului preşedinte moldovean nu a fost de natură să bucure Moscova. Ea ar fi dorit la Chişinău un preşedinte care să tolereze trupele ruse din Transnistria, autonomia pentru separatiştii de la Tiraspol şi prezenţa unor membri cu vederi secesioniste în guvern.Pentru Timofti, unirea cu România nu este "subiectul fierbinte al momentului", iniţativă pentru care "nu există condiţii": "Nu ştiu dacă România este gata să primească o ţară atât de săracă precum Republica Moldova pentru a-i fi parte integrantă. Niciuna dintre cele doua părţi nu este pregătită pentru o astfel de discuţie". Declaraţia, apărută cu două zile înaintea votului, a liniştit, probabil, temeri existente nu doar la Chişinău, ci şi la Bucureşti sau Moscova. Timofti nu a lăsat să se înţealegă că ar avea veleităţi de preşedinte jucător sau de simplu spectator al acţiunilor liderilor AIE. Probabil, cel mai important om din stat va rămâne premierul Filat. Vom vedea ce arbitraj constituţional va asigura Timofti. Dacă, politic, lucrurile s-au calmat, economic, greul abia începe. Iar Chişinăul mizează la acest capitol tocmai pe guvernanţii de la Bucureşti.
Recomandările noastre
