O poezie învăţată pe de rost, o trezire matinală sau o sesiune de cumpărături de rechizite îl vor antrena pe cel mic pentru începutul şcolii.

După o vacanţă de trei luni, în care cei mici nu erau obligaţi să se trezească dimineaţa sau să facă teme pentru a avea voie să se uite la desene animate, începerea şcolii poate fi considerată de mulţi copii un adevărat chin.

„Din păcate, foarte mulţi copii nu mai au vara niciun fel de program. Este adevărat că programul poate fi mai relaxat, că numărul activităţilor şi al responsabilităţilor poate să scadă, dar nu să dispară“, recomandă psihoterapeutul Anda Păcurar.

Paşi mici, dar siguri

„Fiecare copil reacţionează diferit la începerea şcolii, unii sunt încântaţi, alţii dezamăgiţi. Totul depinde de părinţi, aceştia trebuie să le stârnească interesul celor mici, să îi implice în activităţile preşcolare şi nu să-i compătimească“, este de părere psihologul Adriana Dragoş.

Trecerea de la programul de vacanţă la cel de şcoală trebuie să se facă treptat şi cu cel puţin o săptămână înainte de prima zi de şcoală. Altfel, copilul va fi suprasolicitat, aglomerat şi copleşit de sarcinile pe care le va avea.

Dacă cel mic obişnuia să se trezeacă la prânz, acum trebuie să dai deşteptarea cu câte o oră mai devreme, până ajungi la ora şapte dimineaţa. Ideal este ca acesta să se trezească singur, până în ora opt dimineaţa, căci aşa nu va fi foarte somnoros la şcoală.

Părinţii trebuie să meargă împreună cu cei mici la cumpă rături pentru a evita eventualele nemulţumiri.

„Copilul trebuie lăsat să-şi aleagă singur ghiozdanul, caietele sau culoarea penarului, uneori sfătuit de cei mari. Astfel, se obişnuieşte cu ideea că va merge la şcoală“, afirmă Adriana Dragoş.

Prima zi de şcoală

Pentru cei care au trecut de clasa I, 15 septembrie nu va fi o aşa mare surpriză. Părinţii trebuie doar să le amintească elevilor ce făceau la şcoală, cu cine se înţelegeau bine, cum era doamna învăţătoare, determinându-i pe cei mici să vorbească despre anii trecuţi.

Clasa întâi este însă începutul unui nou ciclu de viaţă, iar, dacă nu au fost la grădiniţă, probabilitatea ca bobocii să urască şcoala este mult mai mare.

„Dacă cel mic intră în clasa I, trebuie să fie pregătit pentru schimbarea care va interveni în rutina lui, dar nu terorizat sau agasat. Nu e nevoie ca în fiecare zi să se vorbească despre acest subiect, pentru că aşa copilul ajunge să dea dimensiuni exagerat de mari acestui eveniment, să se simtă intimidat sau să simtă că părinţii au aşteptări foarte mari de la el. Mesajul care trebuie să ajungă la copil e acela că şcoala este importantă, reuşita în cazul examenelor este de dorit, dar el va fi iubit de părinţi şi dacă are un eşec“, recomandă psihoterapeutul Păcurar.

Pe de altă parte, dacă sunt compătimiţi de părinţi, cu voce tare, de faţă cu ei - „Săracul de el, se duce la şcoală, parcă este aşa de mic, cum o să care el ghiozdanul în fiecare zi?“ -, cei mici vor considera şcoala o responsabilitate mult prea mare.

„Experienţa şcolii trebuie să fie pozitivată, deci nu îi induce copilului o perspectivă negativă asupra învăţăturii“, sfătuieşte psihologul Adriana Dragoş. Sociabilitatea este o calitate şi în rândul copiilor. La şcoală, ei vor cunoaşte o mulţime de copii cu care trebuie să lege prietenii. Dacă este egoist, trebuie să îl educi că la şcoală toţi copiii sunt la fel, că trebuie să împartă, că învăţătoarea nu îi va acorda numai lui atenţie.

IA-L ÎNCET

Teme şi în vacanţă

Chiar dacă şcoala încă nu a început, copiii trebuie să exerseze deja experienţa lucrului pentru acasă. Câteva poezii învăţate, o poveste citită sau o problemă de matematică rezolvată, nu vor fi decât atuuri ale puştiului tău. Pictatul, lucrul manual, cântecele vor fi activităţi pe care copilul tău nu le va percepe ca pe o obligativitate, iar la şcoală vor fi considerate fireşti. Cel mic trebuie obişnuit să se trezească singur, cu ceasul deşteptător, şi să mănânce la micul dejun.

Adriana Dragoş, psiholog: "Copilul trebuie lăsat să-şi aleagă singur ghiozdanul, caietele sau culoarea penarului."