Praf de pârnaie în ochii cetăţenilor.

Dacă la prima instanţă, bogatul patron al insolventei „Interagro”, Ioan Niculae, a fost condamnat la 3 ani şi 6 luni de închisoare, la Curtea de Apel l-au ars. Condamnarea s-a mărit la 5 ani de închisoare, cu executare.

Ai zice că s-a făcut dreptate. Este însă o falsă impresie, dacă vedem pentru ce a fost condamnat Niculae. Pentru că a măsluit nişte TVA, în valoare de 11 milioane de lei. Printr-o metodă simplă şi golănească. Concret, „Interagro” a lui Niculae a comandat nişte materiale promoţionale (brelocuri, pixuri personalizate etc) la firma „S.C. Libarom Agri SRL”.

„Libarom” s-a făcut că produce brelocuri, iar „Interagro” s-a făcut că-i plăteşte. Doar că la ordinul lui Niculae s-a trecut în contabilitate că s-au plătit, deşi nu se dăduse niciun sfanţ. Manevra asta financiară i-a dat posibilitatea să fenteze impozitul pe profit şi să retragă ilegal TVA-ul.

În rechizitoriul procurorilor se arată: „Concret, în urma încheierii și derulării contractului respectiv, ca urmare a deciziei inculpatului Ioan Niculae, au fost înregistrate în evidența contabilă cheltuieli deductibile în sumă totală de 36.245.000 lei. În aceeași perioadă, tot inculpatul Ioan Niculae a fost cel care a decis și coordonat realizarea unui circuit de spălare a banilor. Asta, prin intermediul unor operațiuni fictive, prin firmele față de care s-a dispus trimiterea în judecată ca persoane juridice”.

Prejudiciul adus bugetului de stat este în sumă totală de 11.438.169 lei, reprezentând TVA în sumă de 6.886.550 lei și impozit pe profit în sumă de 4.551.619 lei.

Şi cu asta, chiar s-a făcut dreptate? Niculae se duce la pârnaie pentru că a măsluit preţul la nişte brelocuri şi pixuri?

Dar cu gazele cum rămâne? De mai bine de 10 ani de zile, Justiţia se chinuie să dea un verdict în dosar. Iar în acest caz este vorba – fără a folosi vorbe mari – despre siguranţa naţională.

În rechizitoriul DIICOT se arată: „În perioada decembrie 2006 – decembrie 2008, Varujan Vosganian şi, în perioada decembrie 2008 – septembrie 2010, Adriean Videanu, în calitate de miniştri, au aprobat, semnat şi susţinut în Guvern şase ordine. Respectiv trei memorandumuri, în scopul sprijinirii intereselor financiare ale grupului infracţional constituit de către Ioan Niculae şi au utilizat SNGN Romgaz SA (unitate naţională de interes strategic) în interesul privat al „SC Interagro SA”, acordând discounturi comerciale substanţiale la livrarea de gaze naturale către această companie, peste plafoanele practicate de Romgaz, precum şi gaze naturale exclusiv din producţia internă, cu nerespectarea dispoziţiilor legale şi în condiţiile în care „Interagro” înregistra debite istorice la plata gazelor consumate”. (…)

Praf de pârnaie în ochii cetăţenilor

„Demersurile miniştrilor Varujan Vosganian şi Adriean Videanu s-au realizat în condiţiile în care Interagro înregistra o datorie reprezentând aproximativ 70% din bugetul anual al societăţii naţionale, fiind grav afectate principalele activităţi ale Romgaz, aceasta fiind transformată practic într-un furnizor al unui „client privat privilegiat” şi fiind pus în pericol sistemul energetic naţional pe segmentul gazelor naturale.”

Mai pe scurt. Pentru a sprijini producătorii autohtoni, Guvernul a decis ca acestora să li se vândă îngrăşăminte din producţia naţională, la preţuri subvenţionate. Trebuia subvenţionată însă şi materia primă, adică gazele naturale. Gaze subvenţionate care s-au dus la combinatele pe care le are Niculae.

Nu se ştie cum a intrat în posesia lor. Îngrăşămintele produse, în loc să fie vândute la preţuri mici agricultorilor români, erau date la export, ceva mai jos de preţul pieţei libere. Adică, Niculae lua materia părimă la preţ mic, subvenţionat din banii noştri şi vindea produsul finit, în loc de preţ mic pe piaţa internă, la preţ mare pe piaţa externă. Diferenţa de bani o băga în buzunar. Al lui şi al celor care au dat în Guvern aceste hotărâri nenorocite.

Dosarul acesta, când se rezolvă? Pentru că unii dintre cei implicaţi în el sunt liberi, acum oameni de afaceri sau politicieni care ne spun că au soluţii pentru salvarea României.

Atunci putem spune că s-a făcut justiţie. Când se va soluţiona acest dosar şi Niculae va merge la pârnaie, de mână cu Videanu şi Vosganian, pentru o pagubă pricinuită ţării ăsteia de aproape o jumătate de miliard de dolari. Plus punerea în pericol a unei societăţi strategice.

Exemplul lui Niculae nu este singular. Nu este singurul moment în care se aruncă cu praf de justiţie în ochii oamenilor.

Adrian Năstase, care nu a fost condamnat pentru contractul cu Bechtel, în care am pierdut un miliard de dolari şi nu avem nici un metru de autostradă (ca să dăm numai un exemplu din ce s-a prăduit pe vremea lui Năstase), dar fostul prim-ministru a fost condamnat pentru că a luat şpagă două veceuri şi un bideu. Şi alea chinezeşti. Iar ca telenovela să fie şi mai convingătoare, a încercat să se şi sinucidă. Dar nu i-a ieşit. I-a ieşit însă că pe perioada detenţiei, în loc să stea în celulă, ca toţi condamnaţii, a stat mai mult la infirmerie.

Să nu-l uităm nici pe Dragnea, care a intrat la puşcărie pentru că le-a dat salariu la două amărâte din alt loc, decât cel din care trebuia. Dar Belina? Dar explicaţiile de unde are domeniul întins pe două străzi în Alexandria, în condiţiile în care toată viaţa a lucrat cu salariu fix la stat?

Am amintit de doi oameni foarte bogaţi, Ioan Niculae şi Liviu Dragnea, din Sudul ţării. Cea mai săracă parte a României.

Oare sărăcia asta să fie cauzată de faptul că Niculae a măsluit banii de brelocuri? Iar Dragnea a dat două salarii aiurea?

Restul de sărăcie, de unde vine?