Adolescenţii din centrele de plasament din Iaşi descriu bătăile sistematice pe care le încasează de la educatori şi agresiunile copiilor mai mari asupra celor mai mici.

Pe copiii statului îi recunoşti în câteva minute. Le tremură vocea, au o umilinţă înnăscută, ai putea să-i frămânţi între degete ca plastilina. "Copii chinuiţi" li se spune în popor, sintagmă ce se presupune că explică totul.

Sebastian Dodan e un veteran al orfelinatelor din Iaşi. Are 21 de ani, e un absolvent fără glorie. Nu i-a organizat nimeni un banchet de adio, doar şi-a strâns lucrurile şi a plecat în chirie, pe cont propriu. Lucrează la o firmă, face curat în apartamente, e tot ce-a învăţat în lungul său periplu prin orfelinate. Are un salariu de patru-cinci sute de lei, aşa că e genul care mănâncă foarte multe ouă.

Priveşte în urmă cu resemnare: "Poate nu eram aşa dacă eram tratat cât am fost mic. Acum sunt traumatizat, nu mă mai pot vindeca. Educatorii nu te susţin, ei ştiu doar să pedepsească".

"I-a dat cu pumnul, cu băţul, apoi a tuns-o chel"

Judeţul Iaşi are peste 2.800 de copii în plasament, din care 1.200 trăiesc în centre "rezidenţiale", iar restul sunt în grija asistenţilor maternali. La centrul Tătăraşi, copiii consideraţi "cazuri sociale" - adică sănătoşi la minte şi trup, diferiţi de cei cu nevoi speciale - sunt repartizaţi în nouă apartamente, sistem modular finanţat de PHARE. O parte dintre educatorii din aceste module, mulţi cu 10-20 de ani de activitate în sistem, au ajuns la judecata copiilor.

Victor Amarandei, educator în modulul "Columnei", este acuzat că l-a bătut cu pumnii şi picioarele pe Florin, care acum are 16 ani. Băiatul are un uşor retard mintal şi a fost mutat din apartament în centrul de la Târgu Frumos, unde ajung cei cu probleme psihice. "S-a urcat pe mine. Eu, Rusu şi Fani Stoica eram cel mai des bătuţi. Nu ştiu ce-avea cu noi. Cel mai des folosea palmele, dar punea şi cureaua pe noi", povesteşte Florin.

Declaraţiile sale pot fi tratate cu rezerve, poate copilul inventează. Dar vorbele sale, înregistrate pe reportofon, pot fi verificate de specialişti în urma unor investigaţii psihologice mult mai detaliate. Florin aminteşte elemente concrete - zile, nume, motive. "Nu-mi făcusem patul. M-a chemat în hol (e vorba tot de Amarandei - n.r.) şi mi-a dat cu pumnul în cap şi la coaste. Ceilalţi nu se băgau, le era frică".

Apoi continuă: "M-a bătut şi doamna Bişoc, iar câteodată doamna Didina. Ce bătaie luau ăia mici de la doamna Lenunţa Usariu (este educator într-un alt apartament, la CUG, şi e acuzată că aplică şi în prezent corecţii corporale - n.r.)! Mai ales Andrei, un băiat mai mic. Bişoc, odată, a bătut-o pe soră-mea. Asta se întâmpla în cămin, în Primăverii. Iar cea mai mare bătaie a luat aia mai mare dintre surorile Şrainer. Am fost de faţă. Doamna Bişoc i-a dat cu pumnul, cu palma, cu băţul, iar apoi a tuns-o chel. A bătut-o pentru că fugise din apartament, au găsit-o pe stradă că cerşea".

Surorile Şrainer, ieşite din sistem între timp, sunt epave, ca mulţi alţi "absolvenţi" din orfelinate. Una e prostituată, cealaltă are probleme cu drogurile.

Educatoarea Bişoc nu e făcută pentru această meserie

Sebastian Dodan a luat-o de mic cu viaţa la orfelinat. Aşa i-a fost soarta. Avea o mamă singură, săracă lipită pământului, şi încă trei fraţi mai mari. Maică-sa l-a sacrificat pe cel mai mic. Sebastian a trecut prin Hălăuceşti, Cozmeşti (centre de plasament considerate veritabile case ale groazei, desfiinţate între timp), Primăverii şi ultimii trei ani într-un modul.

"Mai sunt educatori care bat copii. Lucrurile s-au îmbunătăţit, dar violenţa mai este prezentă, numai că nu e recunoscută oficial de şefii Direcţiei", este analiza lui Dodan, care cunoaşte fenomenul mai bine ca oricine. "De la şase ani am început să iau bătaie la Hălăuceşti. Făcea parte din viaţa mea, o luai dimineaţa, la prânz şi seara. La Cozmeşti existau violuri între copii. Cei mai mari îi abuzau pe cei mai mici. Ar trebui o campanie naţională intitulată «Stop violenţei copiilor mari asupra copiilor mici!»", se înflăcărează tânărul, convins de gravitatea fenomenului. El spune însă că în centrul din Primăverii viaţa a fost mai bună.

Ajunge apoi la Marilena Bişoc. "Am venit de la şcoală, ne-au dat liber la ultimele ore şi m-a întrebat de ce am venit aşa repede. I-am spus, nu m-a crezut şi apoi m-a luat la palme că m-am pus în gură cu ea. La orice greşeală erai pedepsit. O săptămână n-ai voie să ieşi din apartament. Sau două săptămâni. Stai închis, asta-i tot ce ştiu educatorii".

Pe capul Marilenei Bişoc, femeie la 51 de ani, plouă cu acuzaţii. Un alt tânăr, care încă n-a părăsit sistemul, enumeră: "A bătut un copil pentru că nu ştia să schimbe sacul la aspirator. A lăsat-o pe Andreea Dănilă (fată cu traume, violată de concubinul mamei) să doarmă fără saltea, direct pe stinghia patului. Motivul: făcea în pat". Sebastian Dodan concluzionează: "Marilenei Bişoc nu i se potriveşte acest domeniu".

"Bate îndesat şi bine"

Un alt educator identificat de mai mulţi copii ca având caracter dominator, agresiv este Cristina Zuzan. Are 34 de ani şi este în sistem de 12 ani. "Cristina Zuzan bate îndesat şi bine", este caracterizarea făcută de Sebastian Dodan. Florin, băiatul de la Târgu Frumos, spune că a fost martor când Zuzan a bătut-o pe Iulia Anghel pentru că nu-şi spălase şosetele: "I-a dat sângele pe nas".

Despre această fată există informaţii că fusese violată în centrul din Primăverii, în spatele unui garaj, de către câţiva băieţi mai mari. Sebastian Dodan a confirmat întâmplarea. Tot copiii din centru spun de o altă educatoare, Oana Bratu, că a lovit-o cu cărţile în cap pe Andreea Dănilă, iar pe Gina Bura a bătut-o pentru că ceruse ajutor pentru tema de la engleză.

AMINTIRI

"Pe aia mare din surorile Şrainer a bătut-o cu pumnul, cu palma, cu băţul, apoi a tuns-o chel. Eu am spus o dată unui educator: vorbiţi vă rog cu acest domn să nu mă mai bată.", FLORIN, minor asistat

"Să educi înseamnă să stai de vorbă cu copilul. Educatorii, psihologii nu fac niciodată acest lucru. Am avut o copilărie chinuită, cu foarte puţine momente frumoase. Adulţii ştiu doar să pedepsească.", SEBASTIAN DODAN, tânăr ieşit din centrul de plasament

MALAXORUL DE COPII

Reforma a atins clădirile şi s-a oprit la oameni

Ion Florin este directorul DPC Iaşi de mai bine de patru ani, dar s-a declarat stupefiat de episoadele de violenţă descrise de copii. "M-aţi şocat", a spus în prima fază, nuanţând apoi: "Cred că există tensiuni între educatori şi copii, dar se exagerează gravitatea lor".

Ca şi Karacsony, directorul DPC nu recunoaşte rata foarte mică de succes a pregătirii acestor minori pentru viaţă: "Din 2.850 de copii, 1.650 sunt în centre, dar numai 400 sunt fără deficienţe mintale. Avem 80 de studenţi şi e un procent bun".

Dar cea mai mare durere a "absolventului" Dodan era tocmai eşuarea sa la periferia societăţii: "Să educi înseamnă să discuţi cu copilul, iar acest lucru nu se întâmplă niciodată". Ion Florin se apără: "Avem un deficit de 300 de angajaţi faţă de organigrama normată. Anul trecut, 200 de specialişti au ieşit din sistem. E un exod. Salariul mediu în DPC Iaşi este de 650 de lei. Un psiholog are între 800 şi 1.100 de lei lunar".

A recunoscut însă: "Reforma în protecţia copilului s-a concentrat pe infrastructură şi s-a oprit la oameni. Trainingul educatorilor trebuie făcut anual, e un proces continuu, dar nu mai sunt bani şi nu se mai face".

CUM SE APĂRĂ EDUCATORII

Bişoc: "Se plâng cei care vor să golănească. Eu cer respectarea regulilor"

Educatorii incriminaţi neagă categoric toate acuzaţiile. Marilena Bişoc (foto dreapta) este cea mai vehementă: "Copiii care mă acuză au fost manipulaţi. Sunt labili, azi spun una, mâine nu mai recunosc nimic. Sunt de 20 de ani în sistem şi nu am folosit niciodată violenţa. Mai ridic tonul, recunosc, pentru că sunt mai exigentă şi cer respectarea regulilor".

Rugată să explice acuzaţiile care se referă la evenimente concrete, petrecute cu martori, educatoarea a replicat: "Copiii vor să golănească, de asta se plâng. Sunt victima unei dispute pe care am avut-o cu o colegă, ea m-a calomniat". Marilena Bişoc spune că modelează copiii: "Trei fete din apartamentul de care mă ocupam au terminat liceul şi acum sunt la muncă în Grecia".

Cristina Zuzan - cea care "bate îndesat şi bine" - neagă, de asemenea, renumele care îi este atribuit: "Sunt mamă, în primul rând, şi n-aş lovi niciodată un copil. Când mă supăr pe un copil din modul, nu mai vorbesc cu el câteva ore, o zi-două, îl fac să înţeleagă ce-a făcut. Înainte mai ţipam, acum însă mă abţin". Nu recunoaşte nici episodul cu Iulia Anghel: "E o fată cu deficienţă mintală, e la şcoala ajutătoare, nu poate fi credibilă". A auzit de poveştile cu violurile din centrul din Primăverii dar crede că erau adolescenţi care doar se lăudau. "Salariul e foarte mic (700-800 de lei lunar - n.r.), motivaţia mea vine din suflet", concluzionează Cristina Zuzan. Niculina Karacsony este director adjunct al DPC Iaşi, ocupându-se direct de monitorizarea procesului educaţional din centrele de plasament şi de evaluarea psihologică a copiilor şi educatorilor.

"Nu există dovezi pentru episoadele de violenţă. Am întâlniri trimestriale cu reprezentanţi ai copiilor, în absenţa educatorilor. Aplicăm formulare nepersonalizate în care pot scrie tot ce vor. Nu au vorbit de bătăi. A fost un scandal în primăvara anului trecut, dar ancheta a scos la iveală un conflict între colegi". Karacsony nu neagă deficienţele sistemului şi nu exclude posibilitatea unor acte violente, dar a subliniat că Direcţia nu tolerează educatorii care recurg la bătăi. Anual, supraveghetorii primesc o evaluare dar, cu mici excepţii, toţi primesc "Foarte bine", testările fiind formale.

Directoarea adjunctă a fost emoţionată de mesajul lui Sebastian Dodan - "am fost chinuit de mic, am avut tentative de suicid, acum am o traumă de care nu mai scap" - încercând să-şi manifeste buna-credinţă: "Nu neg că a trăit momente groaznice, dar lucrurile s-au îmbunătăţit în ultimii ani".

Niculina Karacsony a fost însă în dificultate când i s-a pus în vedere faptul că educatorii care îl chinuiau pe Dodan în urmă cu 5-10 ani sunt şi acum în sistem: "Salariile diminuate afectează implicarea, dar mulţi dintre cei plecaţi anul trecut aveau în primul rând o problemă de conduită. Încercăm să scăpăm de cei care nu pun suflet".