Trei sferturi din populație sunt români și un sfert țigani căldărari. Ambele etnii trăiesc simbiotic, într-un model de conviețuire pașnică și armonioasă.

Există o așezare, în extremitatea estică a Câmpiei Boianului, în care străzile sunt după modelul metropolelor americane, paralele, respectiv perpendiculare. Atât doar că în dreptunghiul cu o latură de 2,5 kilometri și alta de 1.500 de metri trăiesc doar 4.375 de suflete. Infracționalitatea e aproape zero, lucru ciudat pentru cei ancorați în prejudecăți rasiale, dar explicabil. Comuna a devenit celebră după ce romii și-au construit, pe strada principală, faimoasele lor „pagode” cu zeci de turnulețe, care mai de care mai făloase și ostentative. Acum sunt aproape 150 de astfel de palate. Comuna – al cărui nume vine de la vestitul Preda Buzescu, înalt dregător pe vremea lui Mihai Viteazu – e la nici zece kilometri de Alexandria, județul Teleorman și se numește Buzescu.

VIP-uri de Buzescu Țiganii au avut și un bulibașă, ca orice șatră care se respectă, numai că, în 2013, Marian Grânea, șeful staborului, a murit, la 75 de ani. A fost intens mediatizat când s-a afișat cu o cravată din aur masiv care atârna peste două kile. I-a urmat, la „putere” formal, alt țigan bătrân, pe nume Zaharia Bureață – cunoscut pentru dantura sa din aur de 22 de carate. Numai că și acesta e bătrân și bolnav. Un alt lider notoriu al romilor din Buzescu a fost Dan Finuțu, un interlop local, decedat și el. Finuțu a devenit faimos când, după ce a fost condamnat pentru o prădăciune de către Judecătoria Caracal, și-a construit un palat a cărui fațadă imită clădirea instanței care l-a trimis la pușcărie.

 

Metrul pătrat de teren mai scump ca pe Magheru

Nu se știe proveniența banilor cu care și-au construit țiganii palatele cu zeci de camere, dar satul arată acum ca un Beverly Hills țigănesc. Înainte de criză, un teren de 1.000 de metri pătrați la strada principală ajunsese la un miliard de lei vechi, declara fostul viceprimar al comunei, Nicolae Durlă. Prețul s-a păstrat.

Am fost în Buzescu în prima zi a referendumului și l-am întâlnit pe fostul edil la secția de votare din școala comunală, unde era membru al comisiei de vot. Românul e sceptic: „N-o să vorbească niciun țigan. Nu mai vor presă. Iar ăia tineri sunt plecați afară sau prin țară. Au rămas bătrânii și copiii. Nici la referendum nu ies, că nu-s interesați. Ei votează la locale”. Doar 500 de inși au ștampilat buletinul de vot în cele două zile. 99% au fost români.

 

Costică Stancu, zis „Sică Bărbosu”, de 61 de ani, se îndeamnă la vorbă. „Sunt țigan educat. Am făcut Dreptul, sunt licențiat în Administrație Publică și înțeleg altfel viața. Pe ai mei nu-i interesează referendunul. Nici nu înțeleg bine. Iar ce zice popa nu se aude, că țiganii, deși ortodocși, nu merg la biserică!”, explică expertul în problemele țigănești. Și adaugă: „Relațiile între majoritari și minoritari sunt excelente.Trăim paralel foarte bine!”.

14 familii, mari și late, cu peste o mie de rubedenii

Sică Bărbosu (foto) intră în istoria locală. „De origine suntem căldărari. Știți de ce suntem civilizați? Comuna s-a înființat în 1855. Atunci au venit patru familii nomade. Pe vremea aia era moșier unu’ Anghel Capră, care le-a dat de muncă. Ușor-ușor și-au adus și rudele în sat. În prezent sunt 14 familii de țigani, mari și late”, povestește Sică în timp ce suge țigară după țigară. Zice că pagodele cu turnulețe de la drumul mare sunt făcute din aurul confiscat de comuniști și dat înapoi după revoluție. Nu spune, însă, niciun cuvânt despre traficul cu fier vechi și alte metale și nici despre alte mangialâcuri specifice obștei.

 

Învățăturile lui moș Toma, de 96 de ani

Daniel Toma (foto) are 96 de ani, e român neaoș și unul dintre decanii de vârstă ai comunei. La bază e croitor, dar a ieșit la pensie gestionar la crâșma gării din Alexandria. Bătrânul e sprinten și la vorbă și la mers. „Țara ar merge bine, da’ Dragnea nu vrea să fie „domn„!”, are bătrânul un „of”. „Cheltuiala cu referendumul a fost greșită. Noi știm ce fac homosexualii acuma! Io am fost la vot și am ștampilat „DA„!”, e radical moșul.

Cât despre relația inter-etnică români-romi e bulversant de sincer: „Țiganii sunt ori prin țară, ori afară, la ciordeală, da’ aicea sunt cei mai cuminți! Da’, pe unde ajung, prăpădesc...”. Nea Toma e al treilea cel mai bătrân din sat: „Înaintea mea mai e Petrea a lu’ Cucu și Florea Baibapac, cu doi ani mai mari!”.

 

„La noi, femeia e jumătate de cruce. Bărbatu’ e crucea întreagă”.

Viceprimarul Iulică Nedelcu ne-a dus prin țigănia în care, dacă intram singuri, riscam o „silenzio stampa” sau niște pietre în camera foto.

Acolo l-am cunoscut pe Constantin Sandu, un căldărar de 63 de ani a cărui mandibulă era îmbrăcată în aur. Era cu nepotu-său, Ignat, zis „NATO”, care a împlinit 18 ani în ziua referendumului. Nea Sandu e și acum în dubiu: „Io la toate voturile am fost, da’ la ăsta chiar nu știu ce să zic. Pentru cine să fi votat? Am înțeles io ceva, că nu e ortodox...”. Din curtea palatului său iese și piranda sa, mul mai tânără. N-o lasă să zică nimic: „La noi, femeia e jumătate de cruce. Bărbatu’ e crucea întreagă”.

Manix și povestea din WC-ul de la Pasajul Muncii

Petrache Ruse (foto), zis „Manix”, are 44 de ani și s-a procopsit cu o pareză la mâna stângă. Și piciorul stâng îl cam trage după el. Dar asta nu-l împiedică să conducă BMW-ul din curtea „pagodei” sale, evident hidramat. Nici el n-a știut ce este cu referendumul: „Nici nu știu despre ce-a fost vorba!”. Manix se scarpină sub pălărie și povestește, scârbit: „Aveam 15-16 ani când, în București, am coborât, la subsol, în WC-ul public de lângă Pasajul Muncii. A venit unu’ lângă mine și mi-a zis: „Nu vrei să mi-o bagi și mie puțin?”. Nici nu știu cum am fugit! I-am zis unui prieten și ăla mi-a spus: „Bă, luai o grămadă de bani de la el!„. Da’ cum dracu’ să pot așa ceva?”.