Dar acest șarpe viețuiește și în Iran, Kazahstan, Azerbaijan, Georgia, Armenia, Siria, Liban, Israel, Turcia, Turkmenistan, Ucraina, Grecia și Bulgaria.

În jurul acestui șarpe s-au țesut, de-a lungul timpului, numeroase legende. Acestui șarpe îi place să trăiască printre stâncile şi mărăcinişurile din Dobrogea, unde are hrană din abundență.

Specialiștii spun că acest șarpe poate atinge lungimea de 1,80 metri, dar au fost cazuri, rare, în care elemplarele măsurau chiar și 3 metri.

Balaurul dobrogean este un șarpe neveninos și se hrăneşte cu rozătoare, păsări şi cu ouăle lor. Sunt imformații potrivit cărora, șerpii mai mari au atacaqt chiar și căprioare sau chiar oameni.

Astfel, o întâmplare care a cutremurat întreaga comunitate a avut loc în localitatea Topoloveni.

Aici, un localnic a fost foarte nedumerit și chiar supărat că hoții îi furau strugurii din vie. Din întâmplare, însă, în timp ce era la vie, bărbatul a râmas încremenit când a văzut, de fapt cine era hoțul. Un șarpe din această specie își făcuse cuibul în vie.

Teama s-a răspândit ca fulgerul printre consăteni. Aceștia, de frică, nici nu mai aveau curajul să intre în viile lor.

Ultima întânire între om și balaurul dobrogean a avut loc anul trecut în localitatea Pecineaga, județul Tulcea.

Oamenii povestesc îngroziți, când un șarpe din această specia și-a făcut cuib într-o sobă tip cuptor dintr-o gospodărie. O femeie care voia să coacă ceva în cuptorul din curte a văzut dihania. S-a speriat îngrozitor și a dat alarma prin vecini cerând ajutorul ca să-l prindă. După o oră oamenii au reușit să scoată șarpele din sobă pe care, ulterior l-au ucis cu cazmalele.

Din spusele oamenilor, șarpele ar fi avut lungimea de trei metri și o greutate de 20 de kilograme.

Prima oară acest șarpe a fost descoperit în Dobrogea, în Munții Măcin, în urmă cu mai bine de două sute de ani. Numai că, în ultimii ani, șarpele rău, sau balaurul dobrogean a fost găsit și în Galați, Iaşi, Vrancea,Buzău.

Această specie de șarpe se înmulțește în lunile iunie-iulie, când şerpii ţin un „post nupţial” caracteristic.

O legendă despre acest șarpe spune că dacă un şarpe ajunge mare intră în pământ şi stă ascuns acolo timp de şapte ani, după care iese sub formă de balaur, de unde și denumirea populară.