Povestea sării iodate. Remediu, sau otravă? HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

Povestea sării iodate. Remediu, sau otravă? HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

Excesul de iod în alimentație are același efect ca și lipsa lui, implicând hormonii tiroidieni. Idioțenia este cel mai blând simptom. Într-o zi omul are nevoie de 120-290 mcg de iod, minimul pentru copii, maximum pentru femei care alăptează. Iodul se găsește în mod natural în pește, alge, lactate și unele fructe și legume, nuci, ciuperci, spanac, de exemplu. Sarea iodată face ca aportul de iod în organism să crească în funcție de concentrația din sare, am văzut din ce considerente.

Personal am consumat întotdeauna, de când mă știu eu și familia mea, poate de multe generații, doar sare de salină, sare vie. Aportul principal de iod în familia mea venea din lactate, din care se consumau cantități enorme, lapte de vacă, brânzeturi de toate felurile, în special de capră și burduf, iaurt, sana, kefir etc. Repet, cantități enorme! Alimentația familiei, cum arată documentele, scrisorile, listele de cumpărături din ultimii două sute de ani arată un preponderent regim lacto-vegetarian. Carne multă se mânca numai la Crăciun și la Sf.Paști. Pește, da, mereu. Așa că cei din familia mea care nu au avut morți violente au atins, marea majoritate, vârsta de 90 de ani și peste. Dar nimeni nu a avut vanitatea să împlinească o sută de ani, în familia mea se respecta morala mic burgheză. Nici prea-prea, nici foarte-foarte! Poate unde nu au consumat sare iodată? Numai bunul Dumnezeu știe!