Povestea sării iodate. Remediu, sau otravă? HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

Povestea sării iodate. Remediu, sau otravă? HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

Din fericire mai sunt oameni profesionişti, capabili şi cinstiţi în România. Unul dintre ei mi se pare a fi prof. dr. Pavel Chirilă care afirmă in studiul sau “Iodarea universala a sarii – atentat la sanatatea publica”: “Este o problema de sanatate publica, etica profesionala si bioetica” si “este ilogic ca pentru 7000-12 000 de cazuri noi de hipotiroidie pe an să forţezi o ţara întreagă să mănânce iod”.

Bun, bunul doctor analizează corect, medical, în specialitatea lui. De unde să ştie că suntem iradiaţi cât cuprinde! Şi că unica contramăsură provine din cercetările făcute în război de un medic nazist! Saturarea cu iod a organismului, previne iodul radioactiv emergent să se ataşeze chimic în diferitele biosisteme şi acesta este eliminat, majoritatea prin urină. Prin anii 50’ nebunii care asistau, de aproape, la experienţele atomice din Bikini, şi, de aceea, erau iradiaţi copios, ca şi contramăsură se îndopau cît puteau cu iod - făceau pipi fosforescent, eliminau rapid materialul radioactiv din ei. Că este o exagerare, sau o glumă macabră, asta nu mai ştiu, eu nu am fost acolo, vorba grecilor!

Sare iodată, sau nu? Aceasta este întrebarea! Sarea iodată mai are un păcat. Ca să fie iodată intră în reacţie chimică cu iodura de potasiu, iar dozarea se face prin izotopi radioactivi. Dar nu este suficient! Ca sarea să nu se facă bulgări, se adaugă două otrăvuri, doi antiaglomeranţi, în cantităţi mici, desigur, E535 şi E536. Sunt ferocianuri! Aţi auzit de cianură, nu? Ei bine, la temperaturi mai mari de 100 de grade Celsius, E536 se descompue, eliberând cantităţi foarte mici de cianură! Pentru unii complet inofensiv, dar, pentru alții…

 

Ne puteți urmări și pe Google News

NU PUNETI SARE IODATA la mâncărurile preparate la temperaturi mai mari de 100 grade Celsius! Puteţi săra după preparare, la rece!