Crucișătorul Elisabeta a fost nava amiral a Flotei Militare Române între anii 1888 - 1918. Nava fost astfel numită după prima regină a României, Elisabeta. Bastimentul nostru s-a luptat cu cuirasatul german Breslau, l-a gonit pe crucișătorul răzvrătit Potempkin din rada Constanței, iar tunrile i-au ajuns baterie de coastă la Agigea

Nava Majestății Sale Elisabeta, primul crucișător al Marinei Militare Române, a fost construit în anul 1888 la Șantierul Naval „Armstrong, Mitchell & Co. Ltd” din Newcastle upon Tyne și a intrat în serviciul Marinei Militare Române la 5 noiembrie 1888. Bastimentul, construit din oțel, avea lungimea totală de 73,150 metri, un pescaj mediu de 3,683 metri pentru un deplasament de 1330 de tone, grosimea blindajului variind între 88 mm și 25,4 mm. Propulsia era realizată de două elice cu trei aripi și un pas de 2,971 metri mișcate de două mașini de 4.700 CP. Crucișătorul avea trei catarge cu vergi pentru vele a căror suprafață totală era de 513 metri pătrați. Cu toatea asta nava nu a fost nicodată armată cu vele, rolul catargelor fiind , mai degrabă, unul decorativ.

Turcii nu au permis accesul navei înarmate prin Bosfor

Ca urmare a refuzului autoritătilor turce de a permite trecerea navei înarmate prin Bosfor, s-a luat hotărârea de a aduce nava neînarmată, iar tunurile au fost aduse pe Dunăre și montate pe navă în Arsenalul de la Galați. Prima stație de radiotelegrafie a Marinei Române a fost instalată la bordul crucișătorului Elisabeta, asigurând comunicații pe o rază de 100 km. Primul comandant al navei a fost comandorul Ioan Murgescu, apoi din 1889 până în 1898 căpitan a fost Vasile Urseanu, cel carre dă astăzi numele observatrului Astronomic de pe Bulevardul Lascăr Catargiu, fost Ana Ipătescu, din București.

S-a luptat cu crucișătorul german Breslau și l-a gonit pe celebrul crucișător Potempkin din fața Constanței

Călătoria spre România a crucișătorului Elisabeta a început pe 14/26 octombrie 1888, nava ancorând pe cinci noiembrie 1888 în Arsenalul Marinei din Galați. Nava, al cărei echipaj, în epoca respectivă, era format din 14 ofițeri și 23 grade inferioare, a făcut parte din flotila internațională în Primul Război Balcanic și a asigurat protecția Consulatului și Legației României de la Istanbul. În Primul Război Mondial, crucișătorul Elisabeta a fost ancorat în portul Sulina asigurând apărarea antiaeriană și împiedicând pătrunderea navelor inamice pe Dunăre, respingând, printre altele, atacul crucișătorului german SMS Breslau. În 1905, atunci când cruișătorul rusesc Potempkin, al cărui echipaj se răzvrătise împotriva Țarului, a sosit în rada portului Constanța însoțit de torpilorul Izmail, și au încercat să forțeze intrarea în port, comandantul navei a ordonat să se tragă focuri de avertisment cu tunurile mari. Rușii s-au retras și au plecat spre portul Feodosia din Crimeea.

Tunurile i-au supraviețuit 29 de ani după ce a ieșit din serviciu

Nava a fost scoasă din serviciu în anul 1920 însă tunurile sale au continuat a fi folosite până în 1949, formând o baterie de coastă la Agigea. În cei 30 de ani de activitate, crucișătorul Elisabeta a fost nava amiral a Marinei Române și a reprezentat România la diferite manifestări internaționale cum ar fi Serbările Columbiene de la Genova din 1892, prilejuite de aniversarea plecării lui Columb către Indiile de Vest sau inaugurarea Canalului Kiel, în 1895, unde a fost împreună cu primul bric Mircea. Actuala zi a Marinei Române este legată de crucișătorul Elisabeta, căci prima sărbătorire oficială a fost realizată la 15 august 1902 printr-un oficiu religios la bordul navei. Puțini mai știu, însă, asta, toată lumea asociind Ziua Marinei cu Praznicul de dormire a Maicii Domnului, așa numita Sfânta Maria Mare. Cu acest crucișător, Grigore Antipa a participat timp de nouă luni, în 1893, la o expediție științifică internațională în jurul Mării Negre. Nava a fost pusă la dispoziția lui Antipa de către regele Carol I al României.

Armamentul NMS Elisabeta

• 4 tunuri Krupp de 150 mm așezate în semiturele;
• 4 tunuri Nordenfeld de 57 mm cu tragere rapidă;
• 2 tunuri revolvere Hotchkiss de 37 mm;
• 2 mitraliere Nordenfeld;
• 4 tuburi lanstorpile.