Sportul mondial rămâne fără un idol de calibru, după ce Agenţia Americană Anti-Doping din Statele Unite (USADA) este la un pas să-l deposedeze pe americanul Lens Armstrong de cele şapte titluri cucerite în "Turul Franţei". Texanul a decis să nu lupte, comentatorii speculând că acesta este un semn clar de abandon din partea lui Lance, care doreşte astfel să rămână măcar cu o brumă de fani. În caz contrat, dacă dosarul ar ieşi la iveală, mărturiile l-ar spulbera definitiv. Cazul sprinterului canadian Ben Johnson, prins dopat şi deposedat de performanţe, pare praf în ochi pe lângă această decizie a celor de la USADA.

Cel mai titrat ciclist al lumii - cu 7 titluri în "Le Tour" în palmares, performanţă atinsă în perioada 1999-2005 - riscă să fie radiat din cartea de istorie. Lance Armstrong a crezut că va izbuti să pună în scenă şmecheria perfectă. A fost prins dopat şi urmează să fie şi dovedit, iar concluzia este zdrobitoare: americanii şi-au construit, în stilul lor pompos, un idol umflat. Miza este una uriaşă. În Lance s-au pompat zeci, chiar sute, de milioane de dolari, iar de la un punct încolo, nici chiar ciclistul nu mai putea da înapoi. Sustemul l-a tot împins înainte şi l-a obligat să trişeze. Pentru un Tur al Franţei, câştigătorul primeşte un mizilic, 450.000 de euro, bani pe care, cu generozitate, Lance i-a împărţit de fiecare dată cu ceilalţi opt colegi de echipă. N-a pus niciodată mare preţ pe banii organizatorilor. Ştia că acasă are o "fântână" nesecată. Sumele importante au venit după terminarea competiţiei. Sponsorii s-a înghesuit să facă din sportivul american un personaj din linia întâi, iar copii l-au avut ca model. Urcat pe piedestal, Lens nu mai putea fi dat jos. Banii pompaţi de sponsori l-au ţinut în frunte şi i-au acoperit ilegalităţile. USADA s-a ţinut de capul lui şi aruncă totul la aer. Probabil că acum, până şi fundaţia lui Lens care luptă împotriva cancerului testicular este privită acum cu alţi ochi, iar brăţările galbene care au invadat inclusiv România, creând o modă, au altă greutate. Emanuel Terzian, comentator la postul TV Eurosport şi bun cunoscător al "cazului Armstrong", ştie cum se fac idolii în America. "Nici nu se terminase bine concursul individual compus de gimnastică de la Olimpiadă, iar cea care a şi câştigat apărea, la două zile după concurs, pe o cutie de fulgi de cereale. Deci ei aşteptau doar sâ câştige titlul, totul fiind pregătit". Statul american oferă doar 50.000 de dolari pentru aurul olimpic. Grosul vine însă de la sponsori. "Manolo" spune începuturile poveştii lui Lens: "Primele bănuieli legate de Lens au apărut cu patru zile înainte de sfârşitul Turului din 1999. Cei de la Le Monde au scris despre asta. Ce a făcut Lens? I-a numit vulturi pe jurnalişti şi a motivat că a folosit doar un antiinflamator de la o cremă folosită împotriva bătăturilor pe care şaua i le-a făcut între picioare. Prima mărturie clară împotriva lui Lens a fost cea a lui Frankie Andreu, care a declarat că l-a văzut pe acesta luând EPO în cadrul tratamentului pentru tratarea cancerului testicular de care suferea. Asta se întâmpla prin 1994-1995, iar primul Tur al Franţei câştigat de Armstrong a fost în 1999. În cazul lui Lens, ambiţia a crescut odată cu victoriile. După a doua sau a treia victorie, şi-a spus că vrea să egaleze recordul de cinci Tururi câştigate. Apoi, şi-a zis că trebuie să fie unic în istorie şi aşa a ajuns la 7 titluri. Armstrong trebuie deposedat de titluri, dar şi celui de pe locurile 2, 3, 4 etc trebuie să li se aplice acelaşi tratament. În acest ritm, s-ar ajunge astfel până pe la locul 100, fiindcă nu cred că şi acolo se vor găsi ciclişti dopaţi. Nu de alta, dar nu cred că te dopezi, ca să ieşi pe locul 100!". Jurnalistul ştie cum a crescut legenda texanului: "La sfârşitul anilor 90 era epoca de aur a dopajului. Se dopau toţi sau aproape toţi. Au fost prinşi o grămadă de ciclişti, dar nu şi Armstrong. Se spune că el plătea acolo unde trebuia şi era anunţat când se făceau controalele. Era cu o generaţie înainte faţă de cei care îl controlau". O fostă angajată la echipa lui a povestit că Lens îşi dădea cu fond de tens pe braţe, ca să nu fie văzute înţepăturile. Cum se făcea dopajul? Sângele stătea la frigider, se făcea un amestec cu EPO, iar flacoanele erau ţinute la rece. "Aflat într-o perioadă de pregătire în Catalunya, Lens i-ar fi spus lui Lendis să aibă grijă de frigider ca de ochii din cap, să nu rămână fără alimentarea cu curent electric, ca să nu se strice sângele. Lendis este primul ciclist deposedat de Turul Franţei. Atunci, omul a început să facă scandal şi să acuze că de ce lui i s-a luat titlul, iar lui Lens nu?", spune Terzian. Lecţia pentru Simeoni Lens a ridicat un zid în jurul lui, fiind totdată acuzat că a înfiinţat un sistem întreg de dopaj. Colegii de echipă trebuiau să se supună aceloraşi tratamente, deoarece, în caz contrar, le-ar fi fost greu să se ţină după el în curse, în fapt să-l apere de atacurile adversarilor. Jurnaliştilor din ţara lui natală le-a atras atenţia să nu discute cu alte persoane, dacă mai doreau să-i ia vreun interviu, iar orice bănuială era respinsă cu ură. A existat un caz în care un ciclist care a dat totul în vileag. "În 2004, Filippo Simeoni a fost citat ca martor în procesul CONI-Michelle Ferrari, acesta din urmă fiind doctorul care a lansat teoria conform căreia este contraindicat să consumi EPO doar dacă abuzezi, e ca şi cum ai bea suc de portocale în exces. Simeoni a recunoscut că Ferrari, care este suspendat pe ciaţă, i-a prescris EPO. A urmat, în acelaşi an, Turul Franţei, în care Simeoni, aflat în spatele lui Lens în clasamentul general la vreo două ore, a încercat o evadare. De obicei, liderul echipei nu reacţionează la astfel de evadări, ci sunt trimişi locotenenţii, pentru a ţine sub control situaţia. Ei, Lens a plecat el în urmărire, ca să-i dea astfel o lecţie lui Simeoni, care vorbise la proces ce nu trebuia. Aici se ajunsese", explică Terzian. Mărturiile foştilor colegi sunt în dosar Au mai fost rutieri care l-au acuzat pe Armstrong, iar "bombele" sunt în dosarul de la USADA. "Dosarul USADA n-a fost făcut public. Se spune că sunt 10 martori care au depus mărturie împotriva lui Lens, mulţi dintre ei fiind foşti colegi de-ai lui. Iar Armstrong de-asta nu face apel. El spune că nu este sigur că are parte de un proces just, dar cred că se teme ca nu cumva să iasă la iveală alte chestiuni. Doar că Bruyneel merge mai departe cu procesul şi s-ar putea să aflăm mai multe despre Lens tocmai de la procesul belgianului".  Căutat de bani publici Implicaţiile sunt uriaşe şi au ajuns în zona politicului, crede Terzian. "Se speculează că tot scandalul a pornit de la faptul că Armstrong ar fi avut ambiţii politice, ar fi vrut să candideze pentru un post de guvernator în Texas. Atunci, o agenţie a statului a demarat o anchetă pentru a vedea cum s-au cheltuit banii cu care a fost finanţată echipa US Postal. Aceasta era echipa Poştei americane, deci bani publici. Agenţia a închis ancheta cu concluzia că nu există nicio acuzaţie, iar de aici, totul a fost preluat de USADA". Terzian spune că Lens n-a fost un sportiv mediocru şi că perfecţiunea la care a tins i-a făcut rău. Nu cred că este un balon de săpun. "Era deja în glorie când a fost preluat de sponsorii americani. El are o bază, nu e că îl poţi lua pe ultimul din pluton şi să-l faci campion. Ce este interesant este că el nu spune, în răspunsul dat zilele trecute, că nu s-a dopat, ci faptul că n-a fost prins. E o nuanţă importantă. Un fost mare ciclist a spus că acela care crede că se poate concura doar cu un bidon cu apă e un prost!".