Admirată în întreaga lume, reprodusă în milioane de copii, Venus din Milo este întrecută în popularitate doar de Mona Lisa, celebra pictură a lui Leonardo da Vinci.
Statuia, care datează în antichitate și despre care se crede că o reprezintă pe Afrodita, zeița dragostei la vechii greci, a fost descoperită în 1820, pe o insulă din Marea Egee, Milo, de unde și numele. Înaltă de aproximativ doi metri, sculptura reprezintă o femeie frumoasă, acoperită pe coapse cu o pânză care coboară până la glezne și dezgolită de la brâu în sus.
Brațele femeii lipsesc, fiind retezate din umăr, iar acest lucru a stârnit imaginația numeroșilor săi admiratori, dar și a specialiștilor, care au încercat să-și imagineze cum au fost poziționate.
Prin anii 1820, când a fost descoperită celebra statuie a zeiței iubirii, europeni se dădeau în vânt după antichitățile grecești. Aproape nu exista turist care să viziteze Grecia – pe atunci parte a Imperiului Otoman – care să nu ia în bagaje, la întoarcere, o statuetă, o bucată de marmură desprinsă dintr-un templu sau orice obiect antic, ca suvenir.
În mare cam aceasta este și povestea celebrei Venus din Milo, pe care o puteți citi în continuare.
Descoperită pe terenul unui țăran grec
În 1820, atras de comorile Greciei antice, la fel ca mulți alți compatrioți de-ai săi, un marinar francez, Olivier Voutier, aflat în permisie pe insula Milo, a organizat o căutare de comori, împreună cu un localnic. Cei doi s-au apucat să caute și să sape printre ruinele teatrului antic de pe insulă, aflat pe terenul localnicului, pe numele său Yorgos Kentrotas.
O roată de brânză, modelul uneia dintre cele mai cunoscute picturi din lume
La un moment dat au găsit statuia care ieșea pe jumătate din pământ și au dezgropat-o, scoțând-o la suprafață. Curbele perfecte l-au impresionat atât de mult pe Voutier, încât și-a propus s-o cumpere de la țăranul grec. Drept urmare, s-a rugat de căpitanul vasului, pe care lucra, să-i permită să meargă la Constantinopol, ca să obțină aprobările necesare pentru a face achiziția. A fost refuzat și s-a lăsat păgubaș.
Intră pe fir ofițerul Jules Dumont d'Urville
Mult mai perseverent decât simplul marinar, un ofițer de pe același vas, Jules Dumont d'Urville, a plecat în capitala Imperiului Otoman și a obținut toate aprobările.
Jules Dumont d'Urville s-a întors pe insula Milo exact în momentul în care un oficial turc intenționa să vândă statuia, pe care o confiscase de la țăranul grec, unor ruși. Acesta făcuse aranjamentele necesare cu căpitanul unui vas rusesc și puțin a lipsit ca Venus din Milo să ajungă într-un muzeu din Moscova sau din Sankt Petersburg.
Insistent, francezul a negociat cu oficialitățile insulare și, în cele din urmă, a reușit s-o recupereze pe Venus din Milo și s-o ducă la Paris.
Se spune că, ulterior, când au descoperit ce comoară le scăpase printre degete, autoritățile de la Constantinopole au dat ordine ca toți cetățenii de vază ai insulei Milo și toți cei care au fost implicați în tranzacționarea statuii, să fie biciuiți în Piața publică.
Controversele din jurul lui Venus
Povestea lui Venus din Milo nu s-a încheiat după ce statuia a ajuns în capitala Franței, mai întâi în proprietatea regelului Ludovic al XVIII-lea și, mai apoi, a Muzeului Luvru. Văzându-i formele perfecte și influențați de teoriile vremii despre arta clasică din antichitatea greacă, muzeografii au atribuit statuia unui artist celebru, un maestu al clasicismului grec, renumit pentru operele sale, Praxiteles.
Au rămas șocați când, printre bucățile de marmură aduse de Jules Dumont d'Urville, au descoperit o bucată de soclu care se potrivea perfect cu baza statuii și pe care era inscripționat numele autorului: „(Alex)andros, fiu al lui Menides, cetățean din Antiohia, pe râul Meandru, a făcut această statuie”.
Cum inscripția le contrazicea ipotezele, muzeografii au stabilit că, în ciuda potrivirii, soclul nu aparține statuii. De altfel, în scurtă vreme, acesta a și dispărut din muzeu, astfel încât nimeni să nu mai facă nici o legătură între Alexandros și minunata Venus din Milo.
Abia mult mai târziu, adevărul a fost restabilit, iar opera a fost atribuită autorului ei real.
În prezent, Venus din Milo este admirată de milioane de turiști într-una din sălile Muzeului Luvru și nimeni nu-și pune problema de cine a fost sculptată. Cei care o privesc se bucură de frumusețea și eleganța sculpturii care a influențat atâția creatori de artă.
O femeie erou de război, în cărți pentru a doua funcție în SUA
Pagini mai puțin știute din istoria literaturii. O beție inedită, descrisă de I.L. Caragiale