Pe 1 ianuarie 1897 se năștea, la Brăila, Acad. Prof. Dr. Ana Aslan, cea care a adus faimă României prin rezultatele cercetărilor sale privind procesul de îmbătrânire, prin celebrele produse Gerovital H3 şi Aslavital, precum şi prin crearea Institutului de Geriatrie.

„Eu nu trăiesc în trecut. Eu, în general, trăiesc în prezent şi viitor. Nu mă gândesc la trecut, nici măcar nu îmi amintesc de trecut. Cred că altă trăsătură care m-a ajutat este aceea că nu regret nimic. Aşa am fost în viaţă şi aşa sunt acum. Nu regret nimic, nici lupta pe care am avut-o, nici că sunt singură, nimic! Da, eu aşa sunt!”, spunea Dr. Ana Aslan, considerată unul dintre pionierii gerontologiei medicale mondiale. De altfel, principiul pe care și-a clădit cariera a fost: „Să dăm viață anilor și ani vieții”.

Greva foamei

Ana Aslan s-a născut pe 1 ianuarie 1897, la Brăila, fiind cel mai mic dintre cei patru copii ai Sofiei și ai lui Mărgărit Aslan, ambii intelectuali de origine armeană.. Urmează cursurile Colegiului Romașcanu din orașul natal, însă la 13 ani își pierde tatăl și familia Aslan părăsește Brăila și se mută la București. În 1915, Ana a absolvit Școala Centrală din Capitală, iar la 16 ani visa să ajungă pilot și chiar zboară cu un mic aparat, tip Bristol – Coandă. În cele din urmă se decide să devină medic. Mama ei s-a împăcat greu cu ideea. Spunea că-i nepotrivită medicina pentru o fată. Neînduplecarea mamei cedează când adolescenta trece direct la greva foamei. Așa că se înscrie la Facultatea de Medicină din București.

Procaina

În timpul Primului Război Mondial, studentă fiind, Ana Aslan a îngrijit soldații în spitalele militare din spatele frontului de la Iași. După întoarcerea la București, în anul 1919, a lucrat alături de marele neurolog Gheorghe Marinescu. Trei ani mai târziu, a absolvit Facultatea de Medicină. Este numită preparator la Clinica II din București, condusă de profesorul Daniel Danielopolu, care o îndrumă și în alcătuirea tezei de doctorat.

Urmează o activitate didactică și spitalicească la Filantropia, Institutul Clinico-Medical al Facultății de Medicină din București, Clinica Medicală din Timișoara, Spitalul CFR. Din 1949, devine șeful Secției de fiziologie a Institutului de Endocrinologie din București. Este punctul de plecare al carierei ei de gerontolog. Experimentează procaina în afecțiunile reumatice, în cazul unui student țintuit la pat din cauza unei crize de artroză. Continuă cercetările într-un azil de bătrâni și evidențiază importanța procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă, se arată într-un documentar publicat de site-um medical LaPsihiatru.ro.

Pacientul de 110 ani

După doi ani, Ana Aslan a început un experiment de lungă durată pe animale, asociat cu un studiu clinic pe 25 de pacienți vârstnici, bazat pe procaină injectabilă.

Printre exemplele care au demonstrat ulterior eficienta tratamentului se află și cel al unui pacient în vârstă de 110 ani. După patru ani de tratament, tremurăturile mâinilor și ale capului aproape încetaseră, putea să meargă singur, avea poftă de mâncare, părul alb se repigmenta, iar depresia era înlocuită de o stare psihică bună.

Gerovital H3

Rezultatele satisfăcătoare au determinat-o să caute o compoziție care potenta efectele benefice ale procainei și a continuat cercetările împreună cu farmacista Elena Polovrageanu.

În final, în 1952, ele au ajuns la un compus format din procaină 2%, acid benzoic 0,12%, metabisulfit de potasiu 0,10%, fosfat disodic 0,01%, pH-ul amestecului situându-se între valorile 3 și 4.

Ingredienții adăugați procainei erau agenți antioxidanți și stabilizatori, iar mențiunea H3 adăugată denumirii produsului – Gerovital – indică acțiunea de tip vitaminic a medicamentului.

Evaluarea clinica a Gerovitalului pe 7.600 de pacienți a determinat omologarea sa în anul 1957 și trecerea la producția de serie sub formă de fiole, iar cinci ani mai târziu și sub formă de drajeuri, cremă terapeutică și loțiune capilară.

În următorii ani, mii de persoane au testat acest produs și au observat că procesul de îmbătrânire este încetinit cu aproximativ 40%.

 Aslavital

În 1980, Ana Aslan inventează, tot împreună cu farmacista Elena Polovrageanu, un alt produs geriatric, Aslavital, folosit ca tratament profilactic pentru afecțiuni cerebrale și cardiace specifice bătrânilor, dar și pentru tratarea pierderii memoriei.

A dezvoltat și o linie de cosmetice anti-îmbătrânire. Rețeta ei originară este încă folosită în prezent de către compania Farmec, care a câștigat dreptul de a produce și comercializa cosmeticele Gerovital.

Personalitățile lumii și „tinerețea fără bătrânețe”

  Regele Arabiei Saudite, Mareşalul de Gaulle, regele Marocului, Mareşalul Tito, Mareşalul Fanco, Miguel Asturias, Somerset Maugham, Indira Ghandi, Caludia Cardinale, Salvador Dali, Yaser Arafat se numără printre personalitățile care au apelat la „elixirul tinereţii”, după cum a dezvăluit, pentru Digi 24,  Dr. Theodora Poli Bărbulescu, fosta asistentă a Anei Aslan:

„Mi-a povestit de Artistotel Onasis, l-a avut pacient, sau mai bine zis, Oanasis i-a trims şi avionul şi a mers pe insula Scorpio să îl vadă. Avea mult farmec. Pe Claudia Cardinale am cunoscut-o personal şi eu. A locuit la noi, la Otopeni, venise la tratament cu soţia lui Giuliano Gema ”.

„Îmi plac oamenii, deşi am fost de multe ori neînţeleasă de oameni”

Profesoara, aşa cum îi spuneau apropiaţii Anei Aslan, era o femeie dedicată muncii sale şi foarte strictă cu toţi colaboratorii.

A înfiinţat şi a condus primul Institut de Geriatrie din lume, la Otopeni. Puţină lume ştie însă cum era femeia care a găsit leacul împotriva îmbătrânirii.

„Iubesc natura, în special marea, florile. Şi în afară de natură îmi place arta. Arta, în special pictura, am un simț deosebit al culorii şi mă pasionează culorile. Îmi plac oamenii, deşi am fost de multe ori neînţeleasă de oameni. De multe ori, când am cunoscut pe cineva, mă interesează, mă interesează viaţa din ei şi evoluţia lor în viaţă”, spunea Ana Aslan într-un interviu.

„În faţa pacientului obișnuit, Ana Aslan nu mai era celebritatea presată de program, de solicitări, de proiecte. Timpul se oprea în loc pentru ea în încercarea de a aduce o uşurare suferinţei. Era exigentă cu colaboratorii, dar exigentă mai ales cu ea însăşi”, a mai povestit Theodora Poli Bărbulescu.

„Era o mână de om”

 Medicul personal al Anei Aslan, Dr. Dinu Sarafoleanu, a fost alături de ea timp de 8 ani: „Pentru multă lume era o persoană introvertită. Fiind alături de dumneaei atâţia ani de zile, mi-am dat seama de ce. Era o metodă de a se apăra. Era o mână de om, pentru că era filiformă, de o sobrietate impecabilă, întotdeauna foarte bine şi cu gust îmbrăcată”.

„Era o apariţie decentă”

„Era de o mare feminintate şi printre multe altele era şi această grijă a aspectului. Deşi era o persoană în vârstă, era tot timpul bine îmbrăcată, elagantă, parfumată şi avea o coafeză care venea în fiecare zi să îi aranjeze părul. Era o apariţie decentă, nestrigatoare la cer, sobră şi cu foarte multe elemente modern. Ştia să mănânce bine, îi plăcea să mergă la marile restaurante, să comande mâncăruri de calitate, dar în acelaşi timp ştia să şi gătească. E adevărat că avea bucătarul ei, dar avea preparate pe care le făcea singură. Avea o teamă de supranatural, de forţe care puteau să îi facă rău. Avea angajată o vrăjitoare, care era plătită de ea să o păzească de mijloace supranaturale. Respecta foarte mult din superstiţiile obişnuite. Niciodată nu se întorcea din drum. E drept că s-a întors odată din drum, de la Sinaia, şi era să moară”, a povestit și istoricul Constantin Bălăceanu-Stolnici.

„Ținea la siluetă”

Ioana Preda a fost menajera Anei Aslan mai bine de zece ani. Ştie fiecare secret al profesoarei care era foarte exigentă și cu ținuta colaboratorilor:

„Carnea de vită era nelipsită. Se îngrijea foarte mult, nu se sătura nicioadata, când îi era foame zicea: dă-mi o bomboană. Ţinea la siluetă. O bomboană, atâta lua şi gata”.

„Dacă bucătarul greşea… o dată când îi făcea un rasol de peşte, îl aducea la masă, şi Profesoara spunea: L-ai fiert cu capac… peştele nu se fierbe cu capac. Întodeauna lua masa la 1:30 îmbrăcată, chiar dacă era singură la masă, cu o ţinută frumoasă, cu bijuterii, respecta acest ritual”, a completat Theodora Poli Bărbulescu.

„Nu vreau să devin sluga bărbatului”

Ana Aslan şi-a ţinut viaţa personală departe de ochii presei. Nu a avut copii şi nu a fost căsătorită niciodată. Apropiaţii spun că unul dintre motive pentru care nu a avut o familie este legat de muncă.

„Nu aş spune că era discretă, cei din jur erau discreţi. Ea nu a ascuns niciodată legăturile pe care le-a avut. Dar cum îmi spunea odată : “Eu nu am avrut să mă căsătoresc că nu vreau să devin slugă la bărbatul meu… şi ce să fac, să îi cârpesc ciorapii?” A avut o viaţa personală cu personalităţi remarcabile. Unul dintre ei era profesorul Danielopolu. Nu o spun ca o trăncăneală, ca un mahalagism, dar toată lumea ştia acest lucru. A avut o relaţie personală cu băiatul lui Duiuliu Zamfirescu. Cu care a avut o relaţie interesantă, pentru că ea reuşea, în relaţiile ei, să fie în foarte bune contacte şi cu nevestele lor. Era ca o particularitate a strategiei ei de a-şi organiza viaţa”, a povestit  Constantin Bălăceanu-Stolnici.

 

Ana Aslan a murit pe 20 mai 1988 la Spitalul Elias. I s-au refuzat ultimele dorinţe, de a fi îngropată în cavoul Kalindero-Danielopolu, unde deja erau mama şi fratele ei şi un unchi. Şi dorinţa de a fi înmormântată cu preot. A fost adusă într-un calm mortuar de la Elias la Cimitirul Belu, unde a avut loc o ceremonie laică, adică într-una se cânta marşul funebru de Chopin. Crucea de lemn a fost pusă de un anonim în mijlocul nopţii.