Una dintre cele mai renumite lucrări ale lui Albrecht Durer, care a exercitat o influență profundă asupra dezvoltării artelor, este Rinocerul, reproducerea imaginii unui animal masiv, împlătoșat, pe care artistul nu l-a văzut niciodată.

Albrecht Durer (1471 - 1528), unul dintre cei 18 copii ai meșterului aurar Albrecht Durer cel Bătrân, a fost unul dintre cei mai creativi artiști din toate vremurile. A învățat să deseneze de la o vârstă fragedă, unii spun că de pe la trei ani, iar primul său autoportret care-l înfățișează cu plete, purtând pe cap o tichie cu ciucure și arătând spre reflecția sa dintr-o oglindă ar fi fost realizat pe când avea 13 ani.

Născut la Nurnberg, unul dintre orașele prospere ale Germaniei, renumit pentru meșteșugarii săi, Albrecht Durer a fost atras din adolescență de arta tiparului și a gravurii. Potrivit surselor vremii, nașul său era un maestru tipograf renumit, Anton Koberger, care deținea 24 de tiparnițe unde lucrau 150 de angajați.

Văzându-i priceperea și pasiunea pentru această artă, tatăl artisului l-a dat ucenic la atelierul unui artist specializat în gravura pe lemn, Michael Wolgemut. A fost o decizie inspirată, dat fiind că meseria de gravor era una dintre cele mai bănoase, iar relațile cu lumea tipografilor îi deschidea noi perspective.

După finalizarea perioadei de ucenicie, tânărul Albrecht s-a căsătorit cu fiica unui meșteșugar bogat, iar zestrea pe care i-a adus-o noua doamnă Durer i-a permis să călătorească la Veneția unde a studiat arta italiană.

Ca să n-o mai lungim, la 24 de ani, Albrecht Durer și-a deschis propriul atelier, iar în câtva timp a devenit unul dintre cei mai renumiți și apreciați artiști din Nurnberg.

În loc să lucreze doar pe comandă, în funcțiile de dorințele clienților, el a început să creeze stampe după teme la modă pe care le vindea prin intermediul negustorilor. Imaginile sale, imprimate după gravurile în lemn sau metal, au ajuns să decoreze casele din întreaga Europă, iar faima și averea i-au sporit considerabil.

Călătoria rinocerului indian

În 1515, regele Portugaliei, Manuel I, a primit, în dar din Orientul îndepărtat, de la guvernatorul  Indiei portugheze , un rinocer indian, animal nemaiîntâlnit în Europa din antichitatea romană. Rinocerul reprezenta un dar diplomatic primit de la sultanul Muzaffar Shah II, conducătorul Cambay.

Sosirea rinocerului la Lisabona, o fiară cu totul necunoscută europenilor, a stârnit senzație, iar vestea despre dimesiunile și înfățișarea lui fioroasă a ajuns în toate colțurile lumii. Animalul a fost studiat de savanți și de curioși care l-au descris în imagini și scrieri.

În semn de prețuire și, totodată, în schimbul unor favoruri legate de noile sale cuceriri în Lumea Nouă,. regele Manuel a decis să-i ofere rinocerul în dar Papei Leon al X-lea. Drept urmare fiorosul animnal, împreună cu alte daruri prețioase, a fost îmbarcat în decembrie 1515 pentru o călătorie spre Roma.

Din nefericire, în timpul unei furtuni, la nord de La Spezia, pe coasta Liguriei, rinocerul, speriat, a scăpat și a sărit în mare, înecându-se.