Postul pe care a jucat și s-a consacrat nu mai există de mulți ani. Se confundă cu un club la care a trăit extazul, agonia, apoi iarăși extazul. Franco Baresi a evoluat toată viața la AC Milan, timp de două decenii: între 1977 și 1997. A văzut tot ce se putea vedea în fotbal și a ridicat cam toate marile trofee ale fotbalului. Născut la Travagliato, la 8 mai 1960, Baresi a început să joace la echipele de junori ale Milanului. În 1972.

După cinci ani a făcut saltul la echipa de seniori și n-a mai plecat de pe San Siro până la finalul carierei. „La 18 ani juca la fel ca un fotbalist cu sute de meciuri în picioare. Nu mai văzusem un asemenea caz”, povestea Nils Liedholm, fost mare jucător al Milanului și antrenorul care l-a debutat pe Baresi.

La început, Franco era menționat de cronicari ca Baresi II. Și asta pentru că el are un frate, Giuseppe, cu doi ani mai mare. Baresi I a jucat aproape toată cariera la Inter Milano, concitadina și marea rivală a „rossonerilor”. Acesta a început fotbalul la interiști și a evoluat pentru echipa mare între 1976 și 1992. S-a retras la Modena în 1994. Giuseppe a fost un jucător solid, un mijlocaș defensiv aprig, dar cu timpul a fost pus în umbră de fratele mai mic.

Deja, la finalul anilor ‘80, dacă spuneai Baresi, te gândeai la Franco. Liberoul a câștigat Serie A cu Milan, în 1979, apoi a prins cutremurul provocat de retrogradarea echipei, implicată în meciuri trucate, celebrul Totonero (1980). Milan a fost retrogradată, a promovat în 1981, apoi a căzut din nou în Serie B în 1982 pe criterii sportive.

Soarta clubului s-a schimbat radical în 1986, după ce magnatul Silvio Berlusconi a preluat Milanul. În doar doi ani, echipa a devenit o forță care a revoluționat fotbalul, cu Arrigo Sacchi pe banca tehnică. Echipa începea cu pilonul defensiv, Franco Baresi, care primise banderola de căpitan. Strălucea la vremea respectivă tripleta olandeză: Rijkaard – Gullit – Van Basten.

Baresi și Milan și-au trecut în cont două Cupe ale Campionilor Europeni (1989 4-0 cu Steaua și 1990 1-0 cu Benfica Lisabona). Deja Milan domina fotbalul, iar Franco era considerat cel mai valoros fundaș al acelor vremuri.

Milan devenise o mașină de fotbal și a continuat să domine Italia și fotbalul mondial sub comanda lui Fabio Capello. În 1994, gruparea de pe San Siro câștiga Cupa Campionilor Europeni, după ce zdrobea Barcelona lui Cruyff, scor 4-0, la Atena. Cu un an mai devreme, Milan pierduse trofeul în fața celor de la Olympique Marseille (0-1).

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE