Povestea boabelor de cacao și a ciocolatei începe în același timp cu aventura celebrului explorator Cristofor Columb în secolul XV. Ajuns în America Centrală, în apropierea coastelor actualului Honduras, Cristofor Columb descoperă că localnicii unei insule, Guanaja, aveau un adevărat cult pentru fructele copacului de cacao – pe care le considerau sacre.

Fratele lui Columb, Bartholomeo, povestește cum aceștia s-au aruncat în ocean să recupereze boabele de cacao care s-au pierdut în apă, după ce unul din vasele în care le aduceau, ca ofrandă, noilor oaspeți, s-a spart și s-a răsturnat din pirogă.

„Boabele astea de cacao sunt chiar sacre. Am acostat pe insula Guanaja ți am văzut o pirogă în care se aflau câțiva băștinași ce transportau cu mare grijăvase cu boabe de cacao. Unul dintre aceste vase s-a spart și câteva boabe au căzut în mare.Toți au sărit în apă și au încercat să le recupereze de parcă și-ar fi pierdut un ochi”, nota Bartholomeo Columb în jurnnalul său.

Chiar dacă băștinașii le acordau o valoare foarte mare, folosindu-le, inclusiv ca monedă de schimb pentru tranzacțiile comerciale, exploratorii spanioli nu au fost impresionați. Nici gustul băuturii preparate din aceste boabe, considerată în zonă o delicatesă, nu i-a dat pe spate.

Cîțiva ani mai târziu, povestea boabelor de cacao și, implicit a ciocolatei, se reia de unde a fost întreruptă de expedițiile lui Columb, dar într-o altă locație, în Mexic.

Boabele de cacao, monedă de schimb

Plecat să cucerească Lumea Nouă, Herman Cortez și trupa sa de conchistadori descoperă boabele de cacao și ciocolata la curtea regelui aztec, Montezuma, în Mexic. Se spune că regele aztec folosea băutura de cacao înainte de a-și vizita iubitele în haremul regal, deoarece o considera un afrodisiac puternic. De altfel, despre Montezuma se spunea că deținea cea mai mare cantitate de boabe de cacao dintre toți muritorii, o adevărată bogăție.

Comparați cu niște zei, conchistadorii au fost tratați regește de azteci, aceștia oferindu-le băutura lor sacră, „xocoatl”, preparată din boabe de cacao amestecate cu tot felul de mirodenii, inclusiv pulbere de chili. Nici de această dată europenii nu au apreciat delicatesa, considerând-o bună doar de dat la porci.

Ceva mai târziu, când preoților azteci le-a trecut prin minte să înlocuiască mirodeniile și pulberea de ardei iute cu zahăr și vanilie, oamenii lui Cortes a fost, însă, impresionați.

Din 1524, Herman Cortez a început să trimită cacao boabe în Spania, unde regele Carol Quitul a fost foarte impresionat de noua descoperire și, mai ales, de băutura preparată din boabele ei. Din Spania, băutura de cacao, ciocolata, s-a răspândit în toată Europa, devenind o băutură la modă, mai ales la curție regale.

Descoperindu-i valoarea, spaniolii au extins cultura arborelui de cacao în toate coloniile pe care le dețineau în America de Sud și Centrală. În Mexic, Cotrtez a transformat boabele de cacao în monedă de schimb pentru tranzacțiile comerciale, luând exemplu de la băștinași. Un sclav valora, se spune, 150 de boabe, iar un iepure doar 10. Practic, așa cum povestea, într-o scrisoare, un alt conchistador, banii creșteau în copaci, mai exact în copacii de cacao.

Comerțul cu boabe de cacao, din care se prepara delicioasa ciocolată, a înflorit, acestea fiind date la schimb pentru tot felul de mărfuri de manufactură și alimente.