14 septembrie 2015. Noaptea trecută de abea ai dormit, de fapt așa e în fiecare noapte că de mult nu ai mai dormit cum trebuie. Nu mai poți să dormi, cum dracului să mai dormi când știi în ce situație de căcat ești. Faci exact ceea ce ai făcut în fiecare zi până atunci, bani. Dar de ceva timp nici pe ăștia nu mai poți să îi faci cum trebuie. Ai început să îți asumi riscuri mai mari dar banii sunt tot mai puțini. Pur și simplu nu mai merge. Nu mai merge și gata. Nu ai noroc în viață. Stres maxim, nu știi ce să faci.
Vine noaptea și te gândești că lasă, mâine o să iasă mai bine. Vrei să te culci. Ca de obicei, intră rutina paranoică în funcțiune. Bagaj – verificat. Bani – verificat. Acte – verificat. Alarmă la telefon – verificat (eu nu mă trezesc fără alarmă. Nici atunci și nici acum). Pui telefonul sub pernă ca să fii sigur că îl auzi. Pui capul pe pernă și încerci să adormi. Mai trec câteva minute – beep beep beep –your iPhone battery is under 10%. „F***-ți morții mă-tii”. Vrei să îl pui la încărcat, dar ești deja super obosit și parcă îți pică ochii în cap. Nu știi ce să faci. „Lasă, îmi bag picioarele, nu au venit până acum nu or să vină nici mâine. NU SE POATE SĂ VINĂ CHIAR MÂINE. NU AR FI CORECT”. Pui capul pe pernă și adormi.
15 septembrie 2015. Ora 06:00. Zgomot. Gălăgie. Nu ai timp să reacționezi pentru că primul lucru pe care îl auzi fix în momentul în care creierul tău a ieșit din starea de somn e „Poliția, deschide. Deschide bă că spargem ușa!”. Primul lucru care îl vezi sunt mascații postați în fața ușii tale. Au intrat. Mandat de percheziție și mandat de aducere.
Recomandările noastre
