De îndată ce Donald Trump a început să anunțe numele care se vor afla în noul său cabinet, atât în Turcia cât și în restul lumii au început discuțiile legate de modul în care respectivele nume vor influența politicile Statelor Unite.

Cum vede Turcia noul mandat Trump

Luând în calcul trecutul persoanelor care ar putea deține funcțiile de secretar de Stat, secretar al Apărării, consilier pentru securitate națională, director CIA, reprezentant permanent la ONU și șef al comunității de informații - care vor avea cele mai importante contribuții la modul în care președintele își va stabili și derula politicile externe - dar și declarațiile făcute anterior de aceste personalități, s-au făcut comentarii cu privire la măsura în care aceștia au fost „prietenoși” cu Turcia.

Punctul comun al evaluărilor făcute în Turcia cu privire la aceste persoane a fost că niciunul dintre numele vehiculate de Trump în domeniile legate de politica externă nu a fost apropiat de Turcia, iar unii dintre ei chiar s-au pronunțat împotriva Turciei în trecut.

Președintele Trump pare să fie numele cel mai apropiat de Turcia în rândul noii administrații care va prelua mandatul în SUA pe 20 ianuarie. Să nu uităm însă că, în timpul președinției sale anterioare, el a luat o serie de măsuri care au pus în dificultate economia turcă, industria de apărare și lupta împotriva terorismului.

Previziuni nu tocmai încurajatoare

Așadar, previziunile privind viitorul relațiilor bilaterale, pe baza unor nume sunt corecte? Pentru a putea răspunde satisfăcător la această întrebare, trebuie să ne amintim mecanismul de luare a deciziilor în materie de politică externă în SUA.

Deși președintele, care este șeful puterii executive în SUA, pare a fi cel care ia deciziile finale în materie de politică externă, ambele camere ale Congresului „verifică și echilibrează” demersurile de politică externă ale președintelui în cadrul atribuțiilor și competențelor definite prin Constituție.

Fără aprobarea Congresului, președintele nu poate pune în aplicare un tratat internațional, nu poate declara război, nu poate stabili bugetul apărării așa cum dorește și nici măcar nu poate numi un ambasador într-o țară.

Turcia și SUA, membre în NATO

Deși lucrurile ar putea merge mai ușor dacă majoritatea din Senat și Camera Reprezentanților ar aparține aceluiași partid ca președintele, datorită dinamicii specifice a Congresului SUA, uneori, chiar și într-o astfel de situație, președintele nu poate acționa liber.

Responsabilitatea pe care membrii Congresului o au față de alegătorii care i-au „trimis” în fotoliile lor și, mai important, față de grupurile de presiune și de interese și lobby-urile care le-au finanțat campaniile electorale prevalează adesea asupra loialității lor față de președinte.

Temele de dezacord în relațiile turco-americane, care au început să se deterioreze din al doilea mandat prezidențial al lui Barack Obama, au prevalat asupra zonelor de cooperare. Am putea clasifica temele principale în modul următor:

A - Probleme serioase de dezacord Turcia-SUA:

1-Sprijinul SUA pentru PKK-YPG-PYD. Operațiunile CENTCOM. 2 - Lupta împotriva FETO. 3-Excluderea Turciei din proiectul F-35. 4-Sancțiunile CAATSA. 5-Acțiunile ilegale ale Israelului. 6-Problema Ciprului. 7- Zonele de jurisdicție în Mediterana de Est. 8- Sistemul de apărare aeriană S-400. 9- Procesele legate de băncile turcești.

B - Abordări diferite:

1-Relațiile cu Rusia. 2-Relațiile Azerbaidjan-Armenia. 3-Coridorul Zangezur. 4-Viitorul Siriei. 5-Viitorul Irakului. 6-Relațiile cu Iranul. 7-BRICS. 8-Relații cu China. 9-Extinderea NATO. 10- Viitorul Libiei. 11- Reformarea ONU.

C - Domenii de cooperare prezente și posibile între SUA și Turcia:

1-Dezvoltarea comerțului. 2 - Lupta împotriva drogurilor. 3 - Lupta împotriva ISIS. 4-Energie. 5. Dezastre naturale și ajutor umanitar. 6-Educație. 7-Copyright. 8-Activitățile NATO „în afara terenului”. 9-Cultura și turismului.

Privind imaginea de ansamblu, este nevoie de multe eforturi pentru a schimba impresia generală din negativ în pozitiv. Nu putem spune că în noul mandat al lui Trump vor fi toate bune sau toate rele.

Cu siguranță, cele două țări își vor menține unele abordări contradictorii în privința cărora nu vor face niciodată concesii. Dar multe subiecte de dezacord pot fi rezolvate prin negocieri și dialog.

Cel mai important motiv pentru lipsa de progrese în timpul mandatului lui Biden a fost absența dialogului. Dacă o întâlnire pe teme de cooperare strategică la nivel înalt între președintele Erdoğan și președintele Trump ar putea fi organizată în SUA sau Turcia în primele șase luni ale lui 2025, ar fi un început excelent pentru a readuce relațiile pe drumul cel bun.

(Autor Prof. Dr. Çağrı Erhan, TurkiyeGazetesi; Traducerea: Florin Matei, RADOR RADIO ROMÂNIA)