Cât de cumplit poate împovăra sentimentul vinovăţiei viaţa unui om ne demonstrează într-un exerciţiu de virtuozitate dramatică James McAvoy şi Keira Knightley în „Remuşcare“.
Povestea, adaptare după bestsellerul omonim al lui Ian McEwan, debutează cu imaginea idilică a unei case nobiliare din Anglia rurală dintre cele două Războaie Mondiale şi cu adolescenta Briony fiind martora unei scene între sora ei, Cecilia (Knightley), şi băiatul îngrijitorului casei, Robbie (McAvoy). Înţelege greşit ceea ce surprinde de la distanţă şi lansează o minciună într-un moment-cheie, anulând astfel posibilitatea fericirii celor doi îndrăgostiţi.
Nici Briony nu va scăpa din infernul pe care îl provoacă. O vom urmări în varianta adolescentină (Saoirse Ronan), neliniştită, crudă din gelozie, pentru că e îndrăgostită în secret de acelaşi fermecător Robbie. La maturitate, în interpretarea Romolei Garai, va fi însă bântuită de teribile remuşcări, încercând să repare, fie numai şi în imaginaţie, viitorul surorii ei. Vanessa Redgrave, în varianta Briony vârstnică, transmite incredibil împietrirea în durere, dar şi deznodământul pe care vă lăsăm să-l descoperiţi vizionând un film de excepţie, care şi-a adjudecat deja Globul de Aur şi se află în cursa pentru Oscar.
Un cuplu intens
De departe cea mai intensă componentă a filmului este cuplul format de cei doi actori atât de tineri, dar care au atât de multe de spus din punct de vedere al interpretării, Keira Knightley şi mai ales surpriza James McAvoy. Keira, formată la şcoala de film britanică, cu simplitate, graţie şi rafinament, cucerise deja publicul cu apariţia în „Mândrie şi prejudecată“, partitură pentru care a şi fost nominalizată la Oscar.
Nici în „King Arthur“ nu ne-a lăsat indiferenţi, în rolul mândrei Guinevere, iar Elisabeth Swann din trilogia „Piraţii din Caraibe“ a fost o dovadă în plus că englezoaica pur-sânge face minuni pe platourile de filmare.
Muzică pe maşina de scris
În ce-l priveşte pe James McAvoy, acesta a devenit revelaţia criticilor în filmul de Oscar „Ultimul Rege al Scoţiei“, care i-a adus premiul BAFTA pentru cel mai bun actor într-un rol secundar. În acelaşi an, „regele“ Forest Whitaker îşi adjudeca Oscarul.
Aşadar, ne vom bucura de cel pu- ţin doi actori magnetici, o poveste de dragoste căreia i se opun neînţelegerea unei copile şi războiul, imagini de o frumuseţe idilică, eleganţa şi rafinamentul britanic, când vine vorba de costume şi scenografie. Scenariul şi regia sunt completate fericit de o coloană sonoră care personalizează simfonic, în sensul dramatismului epistolar şi memorialistic. Pentru că firul poveştii se desfăşoară în cadenţa uneori lină, alteori în crescendo a maşinii de scris. După cum dictează inima zbuciumată a celor trei Briony.
Recomandările noastre
