Potențialul emoțional al morții lui Călin Farcaș. Editorial de Alecu Racoviceanu
Editura Evenimentul si Capital

Potențialul emoțional al morții lui Călin Farcaș. Editorial de Alecu Racoviceanu

18-07/calin-farcas-465x390
Autor: | | 1 Comentarii | 4298 Vizualizari

E vară, vremea scenariilor, speculațiilor, minciunilor sau a adevărurilor spuse cu jumătate de gură. De peste zece ani teoria că vara nu se întâmplă nimic în România nu mai e valabilă. Totuși, oricât de convingătoare ar fi sau oricât de realizabile ar părea unele scenarii, nu toate sunt ”cu finalizare”, cele mai multe rămânând în faza de ”preludiu”, de discuție de cafenea.

Un astfel de scenariu a fost cel al căderii Guvernului Viorica Dăncilă în urma votului pe moțiunea de cenzură. Au fost unii care au crezut că acest lucru era posibil. Pe piață circulă deja și explicații pentru că acest lucru (răsturnarea majorității parlamentare) nu s-a produs: Klaus Iohannis ar fi înțeles prea târziu ca să se mai facă negocieri serioase că dacă vrea să rupă bucăți din Coaliție trebuie să se bazeze în principal pe partidul lui Victor Ponta și al fugarilor din PSD și nu pe capacitatea de tranzacționare a liderului liberal Ludovic Orban. Se propunea chiar și un nume de premier, fostul ministru Sorin Câmpeanu.

S-a încheiat astfel, prin votul de miercurea trecută, un capitol agitat din viața Cabinetului Dăncilă. Dar s-a încheiat el cu adevărat? O știre de marți seară, de la mitingul de protest mi-a atras atenția și cred că ea ar putea deveni cea mai importantă știre politică a săptămânii: protestatarii au păstrat un moment de reculegere pentru tânărul mort pentru că nu a putut fi supus unuui transplant pulmonar, Călin Farcaș.

Fără a intra în scenarii, (evenimentele care au legătură cu politica trebuie privite cu răceală) trebuie să recunoaștem că moartea acestui tânăr și ultimul său mesaj de pe Facebook, ”nu mai pot lupta cu statul”, au potențial emoțional foarte mare. De altfel, disputa publică nervoasă pe această temă demonstrează că nu sunt singurul care intuiește ce poate însemna acest scandal.

Nu ar fi prima oară când un eveniment cu încărcătură emoțională mare sparge zidul unei majorități parlamentare care părea de nezdruncinat.

Săptămâna trecută am dat exemplul a două moțiuni de cenzură care nu au trecut de Parlament, dar constatarea unei majorități solide nu a însemnat și salvarea guvernelor care au trecut cu bine testele votului cu bile. Acum, rememorând evenimentele din trecut, realizăm că schimbarea celor două guverne, devenite astăzi istorie, nu ar fi fost posibilă fără evenimente care să trezească emoție.

Primul caz este cel al Guvernului condus de Emil Boc. Puternic erodat din cauza tăierilor de salarii și pensii, susținut de o majoritatte de strînsură din UDMR și UNPR, Boc scapă de demiterea prin moțiune de cenzură pe 22 decembrie 2011. Nu mai revin asupra poveștii de atunci, e de ajuns să ne amintim că Opoziția din acea perioadă, USL-ul nici nu s-a apropiat de numărul de voturi necesare dărâmării Guvernului.

Disputele poltice durau de foarte mult timp și, chiar dacă ele polarizau votanții, nu mai aveau energie, vlagă să treacă dincolo de mesele de cafenea sau studiourile televiziunilor. Atunci, neașteptat, Traian Băsescu se ia de Raed Arafat, motivul fiind o lege a Sănătății care nu a mai ajuns niciodată să fie aplicată.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate