Editura Evenimentul si Capital

Alertă națională. Pomii fructiferi ai României, omorâți de o boală fără leac! „Focul bacterian” ne-a lăsat fără gutui și peri! Urmează merii

Autor: | | 7 Comentarii | 10096 Vizualizari

Prof. universitar dr. Dorel Hoza, decanul Facultății de Horticultură din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București, ne-a dezvăluit, în dialogurile anterioare, adevărul despre tomatele-hibrid olandeze, care au invadat piețele românești intoxicându-ne cu roșii cauciucate, fără gust și arome, ne-a vorbit despre capcanele întinse de producătorii de fructe bio și despre nivelul de toxicitate al citricelor, pentru ca astăzi să ne împărtășească temerile domniei sale legate de soarta pomiculturii românești, afl ate în pericol de extincție - da, ați citit bine - din pricina unei boli care a lovit livezile României în anul 1991.

Profesorul Dorel Hoza este pasionat de horticultură. Nu trebuie să-i stai alături când își curăță merii din propria grădiniță pentru a te convinge de acest lucru. E suficient să-l observi și să-l asculți atent atunci când vorbește despre gutui, peri, meri și caiși, piersici, pepeni sau struguri. Profesorul Hoza nu gesticulează, agitat, nu dă din mâini și nici nu-și caută cuvintele prin dicționare de specialitate. Când vorbește, însă, o face cu atâta patimă încât nu-i de mirare că, în discursul său, compară pomii fructiferi cu puii de oameni. Dovezile sunt înșirate mai jos.

Dăunătorii au pătruns după ’90, din străinătate

„Și la plante este exact ca la oameni, când vine vorba de boli. Acum 30, 40 de ani nu existau nici jumătate din bolile care acum fac ravagii. Cum au ajuns acestea să macine până la exterminare pomii în România? Condițiile climatice - vremea s-a schimbat, în sensul că temperaturile au crescut, facilitând dezvoltarea dăunătorilor - ar fi o explicație, dublată, bineînțeles, de cea mai importantă: bolile au fost aduse în țară din străinătate. După ’90, când am început să aducem material săditor din afară, am importat și aceste probleme grave. Credeți că acești dăunători străini mor în România? Nu, se adaptează, apoi se înmulțesc”. Scenariul conturat de profesorul Hoza e doldora de exemple.

„Colorado” și filoxera

„Colorado cum a ajuns la noi în anii ’40?”, mă săgetează profesorul pe sub arcul sprâncenelor negre. „Dar filoxera?”, mă trezesc parând, cu gândul mai degrabă la un pahar cu vin decât la un sac cu cartofi. Specialistul mă cruță: „Filoxera a ajuns în 1880... Dar ce facem cu bolile recente? În 1991 a venit peste România „Focul bacterian”, o nenorocire!” „Focul și mai cum?”, bâigui surprins. „Focul bacterian” este o boală care aproape a omorât gutuiul și părul în România! Sunt două specii care s-au limitat foarte mult ca suprafață din cauza acestei boli. Din păcate, nu prea are leac. Situația e extrem de grea...”. „Dar de unde a venit acest foc?” Profesorul Hoza curmă mirarea mea scurt: „A fost adus tot din afară, prin import de material săditor. Nu se cunoaște exact, cert este că a fost descoperit în deltă. În câțiva ani, a omorât gutuiul din Delta Dunării. Acolo erau ferme întregi, nu mai avem nimic, livezile au fost retezate”. Și chiar nu se poate face nimic? „Ce să faci, că după gutui a atacat părul, îl decimează și pe acesta. Mai mult, „Focul bacterian” a trecut acum la măr. Vă spun, este o problemă foarte gravă, pentru că n-are leac”, decretează domnul din fața mea.

Ce prostie! „Așteptăm până crapă planta”

Tabloul apocaliptic tușat de profesorul Dorel Hoza n-a cuprins doar România: „Peste tot atacă acest foc bacterian, doar că la noi e o situație extraordinară pentru că nu facem prevenție, nu stropim, așteptăm până crapă planta. Și n-ai ce să faci cu această boală. Unde a lovit, trebuie să tai, să pui pe foc. Apoi să speri că nu se va întinde”. Îmi pare uluitor că în secolul XXI oamenii nu pot trata o boală a pomilor, așa că revin, riscând să devin sâcâitor, la întrebareacheie: „Chiar nu se poate combate „Focul bacterian”? Profesorul Hoza e calm: „Doar prin prevenție. V-am spus, e exact ca la oameni. Se știu condițiile în care atacă această boală, o face în momentul în care înflorește planta sau dacă aceasta are deja răni. De ce a fost lovit primul gutuiul? Pentru că este o specie ce înflorește mai târziu, când temperaturile urcă mai sus de 27 de grade Celsius. Eh, imediat cum a înflorit, trebuie stropit. Americanii fac asta de mai bine de o sută de ani, pentru că doar așa poate fi ținută boala, cât de cât, sub control. Dar ce să te faci la noi, mai ales când vine vorba de organizare?!”

Dezorganizarea românească neaoșă facilitează dezvoltarea acestei boli teribile, extinderea ei, moartea pomilor fructiferi, a plantelor, într-un balet imoral al inconștienței. „Vă dau un exemplu: eu am livadă, am tehnologie, investesc, tratez pomii, dar lângă mine vecinul are cinci pomi pe care nu-i tratează. Ei vor fi tot timpul sursă de boală și de dăunători. Un pom afectat este exact ca un copil cu gripă pe care-l duci în colectivitate, în mijlocul copilașilor sănătoși. Aceste organisme fatale iubesc desimea, plantațiile mari, sănătoase. Odată instalate, le distrug, nu mai poți face nimic”.

Soluția: protecția zonală

Singura soluție pentru prevenirea dispariției livezilor noastre este, potrivit decanului Facultății de Horticultură din București, planul zonal: „Trebuie să se acționeze la scară mai mare, primăriile să fie activ implicate, să decidă în locul oamenilor care se opun prevenției. Unde proprietarii n-au bani să plătească? Să se sesizeze statul, să dea subvenții. Problema este mult prea importantă ca s-o lași la mâna omului obișnuit. Pe de altă parte, dacă proprietarii particulari refuză pur și simplu să-și stropească pomii, să-i îngrijească, obligăl tu, ca stat, să-i taie. Ca să nu mai facă rău și celorlați”.

Mă gândesc, vinovat, la propriile terenuri pe care s-au înstăpânit buruienile. Profesorul Hoza mă ghicește imediat: „Pământurile nelucrate, colonizate de bălării, reprezintă unul dintre cele mai mari pericole pentru agricultura noastră, pentru că un singur hectar de teren invadat de buruieni îți distruge zece hectare de teren muncit în jur! Zece hectare pentru cel puțin zece ani, pentru că acele plante germinează, tot germinează, nederanjate. Ele ar trebui distruse înainte să facă semințe. Nu lucrezi pământul, dar măcar distruge acele buruieni înainte să facă semințe. Altfel, vor face ravagii”.

Concluzia specialistului e amară: „Eh, toate aceste probleme, capitale pentru o națiune, nu le ia nimeni în seamă. Cum să dezvolți o afacere în aceste condiții? Cineva trebuie să intervină până nu va fi prea târziu. Ce vină am eu, care plantez și îngrijesc o livadă, că tu, vecinul meu, lași pământul să se odihnească, distrugând munca mea?”

Liviu Dragnea, lovitura DURA pentru Viorica Dancila! I-a spus-o de fata cu toata lumea!

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI