Decizia șefului diplomației polonez Jacek Czaputowicz în legătură cu solicitarea Siljiei Garmo trebuia să fie anunțată inițial în februarie, apoi pe 28 martie, însă ministrul și-a acordat un nou termen de reflecție până la jumătatea lunii aprilie.

Oficiul polonez pentru străini a emis un aviz favorabil, confirmând că cetățeana din Norvegia se confruntă în țara natală cu un risc grav la adresa drepturilor sale familiale și că aceste drepturi în general nu sunt respectate în țara scandinavă, scrie BVoltaire.

Norvegia este chemată în acest moment să răspundă în fața Curții pentru Drepturile Omului în opt cauze legate de copii „confiscați” anuziv din sânul familiilor lor de serviciile sociale, celebrul Barnevernet.

Silje Garmo nu este prima norvegiană care se refugiază în Polonia cu copiii, dar este prima care a depus cerere de azil. Ea a ajuns în Polonia în mai 2017, cu fiica sa Eira, care are astăzi 14 luni. Ea se teme că Barnevernet, oficiul de protecție a drepturilor copiilor, îi va anula dreptul asupra copilei, pe care o crește singură.

Femeia a fost acuzată de funcționarii Barnevernet că abuzează de medicamente analgezice și că are un stil de viață neregulat.

Locuind astăzi în apropierea Varșoviei, „Silje Garmo nu dă deloc impresia unei mame căreia ar trebui să i se ia copilul”, scrie ziaristul Olivier Bault, de la BVoltaire. Micuța Eira este liniștită și zâmbitoare și se comportă ca orice copil de vârsta ei.

Așa cum românii au aflat pe pielea lor, răpirea copiilor de către Stat a devenit o practică curentă în Norvegia. Norvegienii știu că au o problemă, însă clasa politică de aici pare să nu îndrăznească să se atingă de ea.

Dacă guvernul polonez ezită încă să răspundă solicitării de azil, nu este din cauză că aceasta nu are fi bine fundamentată.

Problema norvegiană este cunoscută în Polonia prin intermediul emigrației poloneze. Presa vorbește și scrie deseori despre dramele familiilor cărora Barnevernet le confiscă copiii.

În 2011, o mamă poloneză a reușit să își „răpească” fiica de 9 ani cu ajutorul acesteia, din familia de împrumut, unde fusese încredințată de Barnevernet, pentru a o aduce în Polonia. Femeia a angajat în acest scop o firmă de detectivi particulari poloneză și fusese ajutată de consulul din Polonia, ceea ce a provocat un incident diplomatic între cele două țări.

Tribunalele poloneze au refuzat să trimită fetița în Norvegia, apreciind că acest lucru ar fi fost contrar intereselor copilei, din cauza legăturii afective cu mama sa.

Ministrul de Externe polonez ezită să răspundă cererii Siljei Garmo numai din cauza unui conflict diplomatic. Dincolo de aspectul umanitar, a acorda un azil unei norvegience și fiicei sale, victime ale practicilor totalitare ar reprezenta o palmă dată celor care acuză Polonia că nu respectă regulile democratice, scrie BVoltaire. În condițiile în care Bruxelles-ul vorbește despre violări ale statului de drept de către guvernul polonez, Silje Garmo a ales Polonia ca loc de refugiu tocmai pentru că are încredere în justiția acestei țări.

Potrivit Ordo Iuris, o asociație poloneză pro-viață și pro-familie, care o asistă pe Garmo în demersul ei, în acest moment există mai multe familii norvegiene care se pregătesc să ceară azil în Polonia.

Un răspuns pozitiv din partea ministrului de Externe poate provoca un adevărat val de solicitări.

Te-ar putea interesa și: