Klaus Iohannis, Liviu Dragnea, Călin Popescu-Tăriceanu, Traian Băsescu și Dacian Cioloș se numără printre figurile implicate activ în campaniile electorale din 2019. Mesajele lor le cunoaștem, dar ce ne comunică aceștia prin ținută, cât de bine sau de prost sunt îmbrăcați, aflăm de la Cezar Ionașcu, consultant de imagine, cu peste 15 ani de experiență în domeniu și peste 1000 de bărbați care au apelat la serviciile sale de-a lungul timpului, inclusiv persoane publice ca Ilie Năstase și Ciprian Marica.

 Înainte de a judeca din punct de vedere stilistic aspectele pozitive, dar și negative ale politicienilor, Cezar Ionașcu pleacă de la ideea că ținuta are rolul de a crea încredere în rândul electoratului vizat. În măsura în care imaginea dezirabilă este receptată de mase, acest lucru se reflectă în sondaje.

„În politică, ținuta înseamnă, înainte de orice, prezentarea în fața electoratului pentru câștigarea unui produs, care se numește votul popular. Câștigarea votului se bazează pe una dintre marile nevoi umane, nevoia de stabilitate. Omul vrea să vadă un regim stabil, predictibil, care să îi aducă beneficii. Indiferent dacă este femeie sau bărbat, un singur fel de om poate să-mi arate calea beneficiilor: cel care prezintă încredere”, punctează Cezar Ionașcu.

 Pentru că stilul masculin se ghidează după anumite repere, Cezar Ionașcu apelează la istorie și distinge două categorii de tabere. Mai exact, le împarte în funcție de ideologie, pentru că și unii, și alții prezintă anumite particularități stilistice, respectate chiar și în ziua de azi.

„Încrederea se câștigă pe două mari tabere mondiale sau locale: politicienii de dreapta și politicienii de stânga. Capitaliștii și socialiștii. Dintotdeauna, de la Brătianu încoace, politicienii de dreapta vor simula încrederea pe care vor să o dea lumii prin imaginea omului prosper, a antreprenorului, a corporatistului a individului independent. Capitaliștii se îmbracă pentru a arăta că o duc bine, cu cămăși albe, impecabile întotdeauna, blazere, pantaloni în contrast, unii se îmbracă în blugi – cei mai tineri dintre politicieni, ca să-i convingă pe electori că sunt de-ai lor. Totul este un mimetism, omul va vota mereu pe altul care seamănă cu el. În tabăra capitalistă, cei de dreapta știu să inducă cumva în mulțime acest lucru, însă, din ce am văzut în ultimele lor manifestări, triste de altfel, fizionomiile trebuiau tunse altfel, cămășile trebuiau alese altfel și galbenul, pe care-l înțeleg ca și mesaj, este culoarea hepatitei. Dacă alegeau un verde crud, îi credeam. Dacă alegeau un mov, cum a făcut Il Popolo Viola, Berlusconi și toți ceilalți, îi credeam, dar galbenul este culoarea hepatitei, asta înseamnă o boală.

În tabăra cealaltă, a socialiștilor, culoarea dominantă a rămas roșu. Roșul este culoarea mișcării socialiste dintotdeauna, de pe vremea lui Lenin, 1917. Un socialist sau un politician de stânga se va îmbrăca întotdeauna cu un costum cu două numere mai mari, cu o cămașă poate nu cea mai albă și apretată dintre toate, cu niște pantofi mai stâlciți, ca să semene cu electoratul lui. Este indicat acest lucru. Chiar dacă o duci bine, ca politician, nu trebuie să-i arăți electoratului că o duci bine. Electoratului de stânga îi repugnă un om înfloritor. Politica de stânga se joacă cu costume cu două numere mai mari și cu pantofi stâlciți, pentru că așa te vrea electoatul tău, nu te vrea un om de succes. Vrea să fii egal cu el, asta înseamnă să fii de stânga: ajutoare sociale, pensii, alocații pentru copii”, declară Cezar Ionașcu.

 

KLAUS IOHANNIS – „«Pelerinele» montate pe președinte nu mă satisfac de nicio culoare”

În opinia consultantului de imagine, ținuta lui Klaus Iohannis nu se ridică la nivelul funcției pe care o deține. Concret, calitatea materialului și croiala costumelor sunt de o calitate foarte slabă, în contrast cu valorile și mesajele liberale.

„Din perspectiva consultantului de imagine care a făcut 3 campanii electorale până acum vorbesc… Președintele țării, indiferent dacă este Klaus Iohannis sau oricine altcineva, înseamnă cea mai înaltă demnitate publică. Înainte de toate, imaginea președintelui este imaginea țării în lume. În momentul în care el se prezintă peste hotare, trebuie să fie impecabil și cel puțin egal cu ceilalți. Un președinte, așa cum este asimilat vremurilor noastre, trebuie să aibă o serie de costume foarte, foarte bune. În cazul lui Klaus Iohannis, eroarea de sistem care se face e că toate costumele lui sunt cusute la Apaca, de un croitor local. Atenție mare la capitolul acesta! Nu vreau să spun că lui Putin i se cos costumele de către Caraceni. Nu vreau să spun că lui Donald Trump i se cos costumele dintotdeauna de către cei de la Scabal, din niște materiale impecabile… La vârful lanțului trofic dintre președinții de stat, poate nu forma e cea mai importantă, dar calitatea materialului nu este sigur de Apaca și nici cusătora, pentru că se vede. Între capetele regale sau ale conducătorilor acestei lumi se recunoaște calitatea. Nu vreau să mă gândesc că președintele meu e de luat în râs, pentru că este o intituție reprezentativă pentru țara mea. Dacă el este luat în râs, eu ca român sunt de luat în râs și am văzut multe erori grave pe care președintele le-a săvârșit de-a lungul timpului. Aș putea să fac asta (n.r. – să-l consiliez) `pro-bono` pentru președintele României. Mi-aș oferi oricând serviciile, ar fi singurul om pe care nu l-aș taxa. Pentru Președinția României, cu calificarea pe care o am, aș juca `pro-bono` de mâine dimineață. Aș face o echipă în care să-l arăt pe Klaus Iohannis cum e la început, timid și cum arată în ultima vreme: cu manșetele cămășilor ieșite din mâneca de la sacou, cu niște cravate făcute mai înțelept, cu niște costume care-i vin pe corp. Mai mult, aș încerca să nu mai vorbesc cu 17 km/h ca președinte al țării, ci cu 100 km/h și cu convingere pe orice temă aș aborda. În plus, un costum mai dinamic îmi va da mereu o postură mai dinamică. Pelerinele care se montează pe președintele țării mele nu mă satisfac de nicio culoare. Din punct de vedere cromatic, totul e absolut minunat. Bleu marinul și negrul pe care el le poartă sunt foarte pretabile pentru zona în care se desfășoară”, este opinia lui Cezar Ionașcu.

 

Liviu Dragnea – „E un exemplu minunat, joacă un personaj”

Liviu Dragnea are haine ieftine, de proastă calitate, dar ținuta sa este cel puțin dezirabilă, în contextul în care președintele Camerei Deputaților joacă rolul perfect pentru propriul electorat.

„Liviu Dragnea este reprezentantul electoratului socialist, de stânga: costume ieftine, cu două numere mai mari, pantofii de nu foarte bună calitate, pantalonii largi, lăsați în falduri peste pantofi să curgă, cămășile lălâi, cravatele roșii, o tunsoare nu foarte la zi și o dantură neîngrijită. Pentru mine este un exemplu minunat Liviu Dragnea, pentru electoratul socialist sau comunist din România. El joacă minunat rolul reprezentantului acelei părți din populație: asistații social, șomerii, pensionarii etc. Își joacă rolul impecabil. Pentru că nu toți politicienii corespund cu ceea ce arată pe sticlă, Liviu Dragnea de la televizor nu e Liviu Dragnea din particular și nu are cum să fie așa, pentru că joacă un personaj”, este convins Cezar Ionașcu.

 

DACIAN CIOLOȘ – „Încearcă să fi e hipster, dar nu-i iese”

Dacian Cioloș nu primește notă de trecere din partea specialistului. Fostul comisar european, un conformist, încearcă să se identifice cu electoratul tânăr, să se facă plăcut hipsterilor, dar eșuează din punct de vedere stilistic, crede Cezar Ionașcu.

„Dacian Cioloș, ca lider, este genul de reprezentantul filosofului, pentru bărbatul poet, visător. Dacă aveam 1000 de Eminescu în România, liderul lor era Dacian Cioloș. El e un tip foarte pragmatic, aplicat, care a făcut niște averi din meseriile lui, dar nu e un impozant, deci nu e un Burebista, niciodată. Nu are cum! Are vocea scăzută, nu-l percepi ca pe un lider nici prin prisma vestimentației. El încearcă să fie hipster adaptat la zi, dar nu-i iese, nu-l ajută fața. El e birocrat, un tip care a stat la birou, care a făcut o treabă extraordinară în calitate de comisar pe agricultură la Comisie, la Bruxelles. Este un tip excepțional pe tema asta. El spune în campanie că vrea să salveze România întorcându-se acasă, dar nu are cultura asta, nu e născut lider. Ca lider, nu trebuie să știi doar carte. Trebuie să știi și țigănie, și academie, și limbi străine, și să navighezi, și să dai cu piatra. Eu l-aș îmbrăca în primul rând în culori foarte deschise, să sară în evidență: gri, crem, alb… L-aș face fresh, modern, dar sigur nu ar accepta, pentru că este mereu în kaki și bleu marin.”, conchide consultantul de imagine.

 

CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU – „Nu prea are haine românești”

 

 

 

Deși Călin Popescu-Tăriceanu se îmbracă și se accesorizează cu produse de calitate, Cezar Ionașcu ar interveni cu câteva retușuri esențiale.

„Acolo sunt mai multe lucruri de îndreptat. În primul rând, forma corpului de pară pe care Călin Popescu Tăriceanu o are, trebuie îmbrăcată altfel, adică umerii trebuie ușor mai mult scoși în evidență, talia mai subțiată și poalele sacourilor un pic mai lungi. În plus, din punctul meu de vedere, sacourile nu ar trebui să aibă două șlițuri la spate ci unul, pentru că în momentul în care sacoul e un pic mai lung și are doar un șliț la spate, poalele sacoului funcționează ca o tubulatură care îi temperează șoldurile late. El e un tip impunător, un bărbat cu cap frumos, unul dintre cei arătoși din politica românească. El știe lucrul ăsta și lucrează cumva foarte mult partea de sus. Cămășile sunt foarte bune, cravatele sunt foarte bine alese, zâmbetul abordat, tunsoarea e mereu fresh, adică se vede cumva și mâna soției, a femeii din spate. Asta știu exact, pentru că mi s-a atestat. El nu prea are haine românești, deci cămășile, cravatele respective, pantofii… Sau dacă și le face în România, le face la fabrici de export de textile. La genul de corp al lui Călin Popescu Tăriceanu, sunt două lucruri de îndreptat și asta nu se referă la haine: șprițul de seară și nutriția de peste zi. Repet, oamenii vor să c u m p e re încredere. Un tip cu burtă e mai puțin de încredere pentru popor”, e de părere consultantul de imagine.

 

TRAIAN BĂSESCU – „L-a stânjenit întotdeauna costumul”

 

 

Deși de cele mai multe ori abordează o vestimentație corectă, Traian Băsescu nu se simte în largul său în costum, este convingerea lui Cezar Ionașcu.

„După ’89, Traian Băsescu este omul care a jucat cartea popularității cel mai bine după Ion Iliescu. Din punct de vedere al imaginii, este singurul președinte al României pe care l-a stânjenit întotdeauna costumul. Traian Băsescu nu este un om în costum niciodată. Traian Băsescu este un om în pantaloni chinos, deci din bumbac, albi și într-un tricou polo bleu. Este impecabil așa Traian Băsescu, fără să aibă un fizic impresionant, fără să aibă o charismă extraordinară. El este un om caracterizat de mocasini, deci un pantof fără șosetă. Aceasta este natura lui. Nu se simte bine în costum nici în ziua de astăzi. Este corect ceea ce poartă, nu am nicio problemă. Nu este supraponderal, este un tip minion, mai uscățiv, dar nici nu-ți cad ochii pe haine, pentru ca are discurs. La Traian Băsescu, în ciuda fizionomiei, îți ia atenția capul lui și vocea, logoreea, deci partea de sus. Cu tot cu chelie, cu defectul de privire, te atrage cumva, are o chestie a lui… Dar se îmbracă corect, are costume pentru toate sezoanele. Le-am văzut cam pe toate, are cam 10-12 costume în garderobă, din ce am numărat eu de-a lungul timpului”, mărturisește Cezar Ionașcu.

 

Te-ar putea interesa și: