Politicienii au reușit de-a lungul anului 2017 nu numai să ne prezinte fapte concrete și serioase, ci și să ne facă să râdem zgomotos. De departe, politicianul anului cu cele mai hazlii replici este ministrul Agriculturii, Petre Daea, care a făcut din oaie un personaj anecdotic. Cu fiecare apariție publică a ministrului, am mai aflat câte un detaliu pentru care oaia îi este atât de simpatică. Totodată, anul acesta am râs și cu ministrul Educației, care a făcut, într-adevăr, o competiție serioasă perlelor scoase de elevi, potrivit Digi24.
Petre Daea, ministrul Agriculturii:
- Oaia este o statuie vie.
- Frunze are toată lumea, dar oi ca în România nu.
- Lângă oaie gasești o frunză, lângă frunză nu poți să gaseșți o oaie.
- Eu nu sunt producator de vorbe, eu sunt producator de fapte.
Deşi ministrul Agriculturii a făcut oaia „celebră”, puţini îşi amintesc că totul a pornit de la un alt înalt oficial. Pe un picior de plai, pe o gură de rai, iată cum vena în cale, cobora la vale... ministrul Turismului, cu o nouă idee de promovare a turismului românesc peste hotare. Sătul să vadă doar frunza de stejar pe afișe, Mircea Titus Dobre, ministrul Turismului, propunea ca oaia să devină – brand de țară: „Am deschis subiectul în felul în care să ne folosim de simbolurile naționale cum este Miorița, de care am și zis că e simbol național, să ne folosim de legendele României, pe care le avem din trecut și până în prezent.. Să schimbăm puțin strategia.”
Ministrul Educaţie, Liviu Pop, a oferit, de la preluarea portofoliului în executivul Tudose şi până în prezent, o variată şi colorată gamă de gafe. Plecând de la cea care i-a adus titulatura de ministrul „genunche” la perlele pentru care și elevii ar fi invidioși.
Liviu Pop, ministrul Educaţiei:
- Fiecare copil merită un viitor, un viitor mai bun decât cel prezent.
- E genunche / regionalismul de la mine de acasă, se spune jenunche!!!
- Cer anticipat scuze pentru greşelile pe care le-am făcut. Vă asigur că nu voi face nicio eroare. A greşi e omeneşte. Poţi să repari greşeli. Dar să nu faci erori...
- Statul asigură o parte din gratuitate, părintele asigură altă parte din gratuitate, copilul nu plăteşte nimic.
- Părintele participă la decizii, dar nu se prea pricep.
Recomandările noastre
