Ca să nu mai spunem că tot de acolo vine Timmermans, arhanghelul „corectitudinii politice” și, totodată, candidatul socialiștilor la funcția de președinte al Comisiei Europene. Cum să strice progresiștii de la noi o asemenea imagine a paradisului cu vești despre niște alegeri în care, din nou, propaganda rusească, fake news-urile și discursurile pline de ură ale extremei drepte au făcut din nou pocinogul Europei liberale?

Și, totuși, chiar așa este. Olandezilor pare că li s-a urât cu binele. După atâția ani de imigrație binecuvântată, urmașii olandezului zburător s-au trezit din transă, au stins jointurile și plecat la vot. Mulți au pus ștampila pe Forumul pentru Democrație la alegerile provinciale. Micuțul partid a crescut ca Făt Frumos din poveste și, de la două mandate- cât avea, are acum șanse să ajungă la 13 fotolii în senatul olandez, adică mai multe decât cele pe care se va baza partidul de guvernământ. Marea problemă este că liderul Forumului pentru Democrație, Thierry Baudet, nu prea e încântat de Uniunea lui Timmermans, ba a și vorbit despre ieșirea țării sale de sub controlul Bruxelles-ului.

„Stăm pe ruinele a ceea ce a fost odinioară cea mai mare și mai frumoasă civilizație pe care planeta noastră a cunoscut-o vreodată!”. Ca urmare, Baudet vrea să impună o schimbare puternică de curs în ceea ce privește imigrația și numai pe acest fundament e gata să acorde guvernului sprijinul partidului său. „Suntem distruși de către oamenii (politicienii) care ar trebui să ne protejeze… Guvernele succesive conduse de Rutte (actualul premier n.r.) au lăsat granițele deschise, lăsând să intre sute de mii de oameni cu culturi complet diferite de a noastră”. Olanda nu poate fi acuzată nici măcar în presa globalistă de primitivism și naționalism de grotă, termeni folosiți împotriva ungurilor și polonezilor.

Câteva date statistice vă vor face să înțelegeți de ce toleranților olandezilor le-a înghețat jointul multiculturalist în mână și au decis să întoarcă foaia cu politicienii. Deși Statul Islamic a fost învins, iar războiul din Siria a luat practic sfârșit, așa-zișii refugiați n-au de gând să se mai întoarcă vreodată acasă. Un sondaj prezentat înainte de alegeri în emisiunea Een Vandag a postului public de televiziune NPO arată că 75 la sută din cei 849 de refugiați sirieni intervievați nu-și doresc să mai părăsească Olanda. Chiar dacă mulți declară că au luat această hotărâre din cauza insecurității din țara natală și a represiunii declanșate de forțele lui Bashar al-Assad, adevărul pare să fie altul.

Și nu neapărat că Olanda le oferă mai multe oportunități profesionale și libertate de expresie, cum declară cei care au învățat să dea răspunsurile potrivite. Cercetătorii care au studiat modul în care s-au integrat refugiații sirieni în societate olandeză au ajuns la cu totul alte concluzii. Despre ce oportunități profesionale ar putea fi vorba, când, potrivit datelor publicate de Biroul Central de Statistică din Olanda, numai 15 la sută din cei care au primit permis de muncă și-au găsit o slujbă. Cei mai mulți refugiați au trăit încă de la sosirea în Olanda și trăiesc și acum din ajutoare de stat.

Nu că ar fi vreo surpriză, 65 la sută dintre imigranții sosiți în Olanda, mare atenție, în anii `90 (adică de vreo 30 de ani) trăiesc și astăzi tot pe seama statului. Cercetătorul olandez Jan van de Beek, specialist în migrație, susține că nici vorbă ca din contribuțiile imigranților să fie plătite pensiile nativilor, cum au promis politicienii în alegeri. Dimpotrivă, spune el, „statul bunăstării” se va prăbuși dacă nu se închid granițele pentru imigranții din lumea a treia. Beek a calculat că, pentru fiecare imigrant, contribuabilii olandezi cheltuiesc de-a lungul anilor nu mai puțin de 120 000 de euro. Cât privește libertatea de expresie, aici lucrurile sunt și mai ciudate. Pentru că și-a permis să critice Islamul, cineastul Theo van Gogh a fost ucis de un musulman pe nume Mohammed Boyeri.

O organizație numită Sharia pentru Olanda a folosit crima acestui terorist marocan pentru a încerca să-i intimideze pe cei care se opun islamizării societății. În loc să profite de democrație, vor să-și impună propriile reguli. Situația e cât se poate de gravă, pentru că imigrația a atins proporții uriașe chiar și în statisticile oficiale. Conform informațiilor date publicității de Eurostat, în 2010, din cele 17 milioane de locuitori ai țării, un milion patru sute de mii (8.5%) sunt născuți în afara Uniunii Europene. Se mai poate mira cineva că, după toate aceste calcule, olandezii, neam de negustori, au tras linie și au decis să voteze altfel decât și-ar fi dorit birocrații de la Bruxelles?

 

Te-ar putea interesa și: