PNL, partidul care ne-a tras-o şi Klaus Iohannis | VOCILE DREPTEI
- Angelin Ioan
- 12 mai 2015, 16:55
Răul principal al stenogramelor Athanasiu-PNL se reflectă asupra ideii de „altfel de politică” susținută deopotrivă de PNL și Klaus Iohannis.
Președintele este neutru politic, dar este ales constituțional pe un program și o platformă politică cu care se asociază în percepția publicului și de ale cărui efecte pozitive beneficiază partidul care l-a susţinut în campanie. În condițiile în care liderii nu depășesc ca încredere publică partidul, dacă șeful statului nu intervine pentru a regla din mers greşelile partidului, principalul cost îl va plăti tot preşedintele. Aceasta este situaţia post-alegeri prezidențiale în orice partid.
Repartizarea procentelor de încredere între Klaus Iohannis, PNL și liderii partidului confirmă atenția cu care președintele Iohannis trebuie să privească spre partidul de unde a plecat. Klaus Iohannis este în jur de 65% încredere publică, PNL este la cam 40%, iar lideri partidului sunt până în 20% încredere. Ce spune asta? Că în relaţia dintre şeful statului şi partid: Klaus Iohannis trage în sus PNL, iar partidul oferă platformă și omogenitate celor favorabili președintelui. În relaţia dintre lideri PNL şi partid: liderii sunt, deocamdată cel puțin, traşi de partid și susținuți ca greutate politică. Subminarea favorabilității publice față de PNL și irosirea capitalului de imagine legat de ideea „altfel de politică” se răsfrânge deopotrivă asupra PNL și a președintelui Iohannis.
Justificarea înghiontelilor politice de culise prin faptul că „aşa este politica” o fi realistă, dar este anemică ca argument în raport cu logica de percepție publică. Degeaba mărturisesc peneliștii, într-un acces de sinceritate că „așa este politica”, când publicul așteaptă tocmai „altfel de politică” de la PNL.
Liberalii sunt beneficiarii unei așteptări publice care îi depășește și pe care nu o ințeleg. Ei știu că trebuie să atace guvernul Ponta, pentru că este suficient ca tactică politică (mai ales în condiţiile polarizării electorale PSD-PNL). Calculul este incomplet și autist în raport cu contextul. Fireşte că treaba Opoziţiei este să critice Guvernul, dar trebuie ca lider politic și ca partid să înţelegi aşteptarea oamenilor. Trebuie să duci dialogul cu electoratul propriu și electoratul nealiniat, și în afara atacurilor anti-guvernare „standard” care sunt în „fișa postului” Opoziției.
Stenogramele din PNL surprind de fapt relaxarea totală a liderilor partidului, care nu au alt stres în afară de a-și rupe gleznele unii altora, în condițiile în care gândesc la guvernare ca la un drept ce li se cuvine şi de care se apropie implacabil.
Dacă liberalii ar fi mai atenți ar vedea că de fapt cercul susținerii lor electorale are un contur mobil – parte din electoratul atras acum de PNL se poate demobiliza ușor, dacă este dezamăgit și liberalii se pot pomeni în 2016 nu doar că au pierdut guvernarea, ci și că se bat disperați pentru procente pentru care acum nu fac niciun efort să le păstreze.
Îmi permit a cugeta că politică nu are fețe urâte sau frumoase, iar stenogramele discuțiilor din oricare alt partid nu ar fi cu nimic mai prejos decât zicerile imprudente și libertine ale lui Theodor Athanasiu. Obiectivul partidelor este ajungerea la Putere, se poate citi chiar şi în teoriile de politologie, însă politicienii nu pot face din acest raționament, argumentul pentru lipsa de atenție la drumul pe care trebuie să-l strabată pentru a ajunge să dețină Puterea.
Aflat pe un val uriaș de favorabilitate – mai rar partid care să adune favorabilitate peste 40% din electorat – PNL se poartă risipitor și nechibzuit cu beneficiul electoral câștigat o dată cu lozul norocos de pe 16 noiembrie.
La cât se arată de neatenți acum, le va părea rău la anul, dacă președintele Iohannis nu intervine la timp să-i tragă de mânecă. Iar pentru Alina Gorghiu și Cătălin Predoiu „criza stenogramelor” ar fi o ocazie să-și regândească proiectele de dialog cu cei care încă mai susțin PNL.
Un partid care isi domina liderii este o situatie atipica pentru ca in conditiile politicii foarte personalizate in mod normal liderii sunt deasupra partidelor