Complexul de la Holercani, lângă Nistru, una dintre moştenirile sovietice ale mai-marilor politicii de la Chişinău, a fost dezvăluit basarabenilor.

Ne apropiem de vilele de protocol din complexul Holercani, aflate pe ma lul Nistrului, şi plouă cu găleata. Urmează să vedem însă, printre picături, un loc istoric în Republica Moldova. „Ghid” ne e actualul preşedinte interimar şi preşedinte al parlamentului de la Chişinău, Mihai Ghimpu.

Construit în anii ’60, complexul i-a adăpostit pe toţi şefii de partid ai fostei republici sovietice, dar şi pe preşedinţii, premierii şi miniştrii noului stat independent. Chiar şi fostul lider al URSS Leonid Ilici Brejnev a fost găzduit, cândva, într-una din vile. Fiecare demnitar îşi avea aici colţişorul său.

„Paradisul moldovenesc” se lasă aşteptat: imediat după poartă se află un bloc cu nouă etaje părăginit, sinistru şi uitat. Urmează câteva clădiri ce seamănă leit cu sanatoriile sovietice. Când deschidem însă poarta vilei prezidenţiale, ploaia conteneşte şi priveliştea se schimbă. Până atunci ascuns, în curte ne aşteaptă Nistrul, cu braţele desfăcute. Ca să ajungi la râu, trebuie să treci printre două case noi.

Pe stânga e vila de odihnă a preşedintelui, pe dreapta - cea a consilierilor săi. Construcţia lor a început în timpul mandatului fostului pre şe dinte Petru Lucinschi şi s-a încheiat în „epoca” Voronin. Pe timpul lui Lucinschi, celelalte vile erau pentru oamenii de afaceri, însă Voronin a decis ca ele să-i găzduiască pe cei din fruntea ministerelor. În vremea URSS, elita republicii se odihnea la vila rezervată acum lui Ghimpu. „Nici nu ştiam că am trei vile!”, glumeşte acesta, care ar avea la Holercani, potrivit algoritmului, o vilă de preşedinte şi una de şef al parlamentului. Mai are - pe hârtie, cel puţin - una la Condriţa, în faimosul complex înconjurat de 500 de hectare de pădure, „moştenire” de la Vladimir Voronin.

După schimbarea puterii de la Chişinău, premierul Vlad Filat şi ministrul apărării, Vitalie Marinuţă, au trecut de câte două ori pe aici. Spre deosebire de primele persoane în stat, miniştrii plătesc pentru serviciile comunale din propriul buzunar.

Confort prezidenţial: un pian şi două frigidere goale

Preşedintele ne invită în vila sa de odihnă. În hol ne captează atenţia un pian. Ghimpu apasă pe clape, dar nu iese nimic. Instrumentul a fost adus de pe vremea lui Lucinschi.

Când intră în bucătărie, Ghimpu se amuză: „Adevărată vilă prezidenţială! Două frigidere şi ambele goale!”. La primul etaj e un dormitor, un jacuzzi, o sală de biliard, alta - pentru oaspeţi şi o cameră destul de stranie, ocupată doar de un fotoliu şi de o noptieră pe care se înghesuie vreo patru telefoane.

Preşedintele încearcă un biliard rusesc, dar nu se descurcă. Predecesorul său, Voronin, venea foarte rar la Holercani, spune directorul complexului, Efim Pavel: ar fi înnoptat aici doar de două ori, însoţit de soţie, de fiul Oleg şi de nepoţi. Femeia de serviciu îşi aminteşte cu totul altceva: şeful comuniştilor venea la Holercani foarte des şi se simţea foarte bine aici, sus ţine ea.

În 2005, guvernul a alocat doar pentru cheltuielile de întreţinere a vilei lui Voronin aproape 49.000 de euro, iar pentru cele ale premierului şi preşedintelui parlamentului – câte aproximativ 36.000 de euro. Deşi presa a reclamat aceste cheltuieli, administratorul e de pă rere că se dau foarte puţini bani: ar fi nevoie de trei-patru milioane de lei pe an, dar de la buget vin mai puţin de un milion.

Scurt ocol prin politică

Părăsim vila prezidenţială, dar plouă întruna. Unul dintre bodyguarzii lui Ghimpu desface o umbrelă, dar preşedintele îşi pune geaca pe cap şi fuge spre vila consilierilor. Bodyguardul aleargă după el, cu umbrela ridicată. Sub streaşina casei, Ghimpu se opreşte şi îşi aprinde o ţigară. Îl întrebăm dacă nu se teme de reîntoarcerea lui Voronin la cârma statului, în cazul în care se schimbă Constituţia, iar şeful statului va fi ales de popor.

Ne asigură că Voronin nu va participa la alegeri, pentru că nu are dreptul la al treilea mandat. Întrebăm dacă va reuşi interzicerea simbolurilor comuniste, în condiţiile în care Partidul Democrat, parte a coaliţiei de guvernare, nu susţine această idee. Ghimpu zice că va rămâne pe poziţia sa: comunismul trebuie interzis prin lege.

În fine, intrăm în vila consilierilor, într-o sală de protocol, cu drapelul Republicii Moldova, probabil nefolosită vreodată. Alte camere, cu fotolii, paturi moi, covoare... Ghimpu ne cheamă afară, unde nu mai plouă şi apar câţiva câini blânzi. Continuăm discuţia pe o terasă de pe Nistru, unde şeful statului ne anunţă că referendumul privind modificarea Constituţiei va avea loc în septembrie.

Înainte de plecare, preşedintele ne propune să mai stăm. Dar e târziu şi ne grăbim acasă. „Nu mai bine vin aici, să verific poşta? Pun o semnătură, prind un peşte şi tot aşa, nu?!”, întreabă Ghimpu, în glumă. Mai sunt însă destule de făcut la Chişinău.

ISTORIE

Ansamblul de la Holercani, „victimă” a conflictului transnistrean

Complexul de la Holercani, care cuprinde în prezent 20 de case, a fost aproape distrus în timpul conflictului de pe Nistru. Se spune că se para tiştii au bombardat Holercanii, iar ostaşii din ambele tabere au luat ca „suvenir” multe obiecte de preţ de aici. Mai impresionantă e povestea satului Holercani.

Localitatea era situată nu departe de vilă, chiar pe malul râului, până în anii ’60, când a fost inundată de Nistru. O singură construcţie a rămas întreagă: biserica. Localnicii şi-au construit apoi alte case, „mai la deal”.

LUX. Complexul a fost reconstruit în mandatul lui Voronin