Cel mai mare aisberg de pe Pământ amenință să intre în coliziune frontală cu un sanctuar al vieții sălbatice din Antarctica. Aici trăiesc pinguini, foci și o populație mică de balene albastre pe cale de dispariție.

Aisbergul, botezat de cercetărori A68, s-a desprins de pe raftul de gheață Larsen C, de pe coasta de est a Peninsulei Antarctice în 2017. Timp de trei ani a plutit în derivă în apele înghețate ale Oceanului Antarctic după care, un curent mai cald i-a schimbat direcția, iar acum se îndreaptă direct spre insulele Georgia de Sud, care fac parte din Teritoriile Britanice de Dincolo de Mări.

Cu o lungime de aproximativ 95 de mile și o lățime de 30 de mile în cel mai larg punct al său, aisbergul acoperă o suprafață de aproximativ 1.500 de mile pătrate și se întinde între 500 și 600 de metri sub apă. Imaginile din satelit arată că isberg-ul are forma unei mâini închise cu degetul arătător îndreptat spre înainte.

Oamenii de știință se așteaptă ca masa de gheață, în prezent la aproximativ 31 de mile de Georgia de Sud, fie să rămână blocată în apele puțin adânci din jurul insulei, fie să treacă pe lângă ea. În cazul în care se va opri, nu este clar, de asemenea, cât timp aisberg-ul ar putea rămâne intact și în aceeași poziție, fiind cunoscut faptul că în zona insulei Georgia de Sud cea mai mare temperatură nu depășește, nici în lunile de vară două grade Celsius.

„Există întotdeauna șansa ca acesta să poată trage spre nord sau să se împotmolească acolo unde este pentru o perioadă de timp. Se pare că cea mai mare probabilitate este că ar pluti în derivă la sud de insulă”, spune Chris Readinger, analistul principal al Antarcticii, de la Centrul Național de Gheață al SUA.

Specialiștii lumii, cu ochii pe ghețar

Imaginile surprinse de sateliți, acum două zile, arată că ghețarul se află la câteva mile de insula Georgia de Sud, dar și că acesta dă semne de divizare. Oamenii de știință urmăresc acum, cu nerăbdare, să vadă ce face mai departe.

„Nu avem atât de multe informații științifice pentru aisberguri de genul acesta”, spune Geraint Tarling, ecologist pentru British Antarctic Survey. El descrie geneza lui A68 ca fiind un eveniment natural, dar spune că, având în vedere climatul încălzirii glovbale, a cărei manifesătări se resimte deja tot mai muilt în zona Antarcticii.

De altfel, peninsula Antarctică înregistrează recorduri după recorduri la capitolul temperaturi pozitive, ceea ce duce la ruperea ghețarilor uriași. Raftul de gheață Larsen A, aproape de vârful nordic al peninsulei, s-a prăbușit în 1995; vecinul său din sud, Larsen B, a fost surprins de imagini de satelit spectaculoase, după cum a urmat exemplul în 2002.

Larsen C este următorul raft de gheață din linie și de departe cel mai mare dintre cele trei. O crăpătură mare și profundă a apărut în 2010 și a continuat să crească până în iulie 2017, când s-a produs ruptura. Aisbergul A68 s-a născut - o bucată de gheață de mărimea statului Delaware, cu o masă de aproximativ 10% din ghețarul inițial.