Stigmatul unui plagiat demascat după toate regulile academice, recunoscute şi codificate internaţional, îl va urmări pe Victor Ponta întreaga viaţă. Fofilarea după penibile "argumente" de genul că ar fi o "decizie politică" nu face decât să probeze faptul că Victor Ponta nu cunoaşte sensul cuvântului cinste.
Universitatea nu s-a implicat în niciun fel în dezbaterile politice. Comisa de Etică, perfect legitimă, este formată din universitari de prim rang, între care, cel puţin unul, profesorul Adrian-Paul Iliescu de la Facultatea de Filozofie, s-a manifestat constant ca un critic al lui Traian Băsescu.
În urma acestei decizii, ne-echivocă şi irevocabilă, Victor Ponta ar trebui să-şi dea neîntârziat demisia. Un plagiator dovedit nu are ce căuta în fruntea Guvernului României. A promis acest lucru în interviul cu ziarul „El Pais", este cazul să se ţină de cuvânt, să-şi onoreze angajamentul. Fiecare zi de amânare a demisiei este o proba în plus că omul acesta nu are respect pentru nici o valoare morală, că respiră prin minciună şi că dispreţuieşte statul de drept.
Rectorul Universităţii din Bucureşti, profesorul Mircea Dumitru, a arătat că „pentru ca UB să emită o diplomă de doctorat e nevoie de un ordin de ministru. Pentru a putea retrage diploma, este nevoie de retragerea acelui ordin de ministru. Pe acel ordin de ministru sunt mai multe nume de persoane care şi-au luat titlul de doctor." Mingea a ajuns acum pe terenul Ecaterinei Andronescu, deci pe un teren politic.
Nu Comisia de Etică a UB este politizată, ci aceea creată într-adevăr ad hoc, prin dictatul fostului ministru interimar Liviu Pop, pentru a-l salva pe premierul plagiator. Până acum am scris despre presupusul plagiat al lui Victor Ponta, întrucât am aşteptat verdictul forului competent de la o Universitate pe care o respect. De acum înainte, putem vorbi despre un plagiat dovedit.
Victor Ponta a sfidat o întreagă tradiţie a integrităţii academice, a lucrului bine făcut, a străduinţei de a excela în plan intelectual. Generaţii de doctori în ştiinţe s-au format prin trudă, onestitate şi creativitate. Nu însă şi Victor Ponta. Generaţii au lucrat asiduu pentru tezele doctorale, respectând munca altora, citând şi discutând critic alte opinii, deci nu preluându-le ca şi cum lear fi aparţinut. Nu însă şi Victor Ponta. Ruşinea sa, trebuie adăugat, este şi a conducătorului ştiinţific al tezei, Adrian Năstase, care a închis ochii la această gravă fraudă. Comisia care i-a acordat, în 2003, titlul de doctor lui Victor Ponta a cauţionat, prin neglijenţă ori complicitate activă, acest plagiat.
Între membrii Comisiei de Etică se numără şi un fost coleg (mai mare) de la Sociologie. Ştiu ce eforturi a făcut Dumitru Sandu pentru a-şi scrie şi susţine teza, mai ales în condiţiile unui dosar de cadre care nu-l favoriza în acei ani întunecaţi. Nici în ruptul capului nu cred că profesorul Sandu, unul dintre cei mai competenţi sociologi ai României, a fost motivat de raţiuni politice ca membru al Comisiei. Asemeni celorlalţi membri, el a sancţionat, cu deplină responsabilitate, o abatere extrem de gravă de la etica cercetării academice. Despre acest lucru este vorba în propoziţie, domnule Victor Ponta, despre onoare, bun simţ şi responsabilitate intelectuală.