Secretarul de stat al SUA Antony J. Blinken a declarat recent că era de după Războiul Rece s-a încheiat, pentru a fi înlocuită cu o nouă rivalitate tot ”rece”, China fiind principala amenințare la adresa dominației mondiale a SUA. Se argumentează că o strategie clasică de „containment/încercuire/limitare”, care a funcționat împotriva URSS, nu va funcționa împotriva Chinei.

În schimb, Blinken susține ceea ce el numește o „geometrie variabilă” în care Beijingul trebuie să fie fixat în fiecare punct printr-o rețea funcțională și complexă de alianțe militare și economice, alături de restricții tehnologice. Aici este cheia pentru ca Washington să găsească modalități prin care își folosește puterea militară de neegalat pentru a-și îmbunătăți poziția economică. Aceste remarci au fost făcute de Blinken la o prezentare la Johns Hopkins School of Advanced International Studies în septembrie 2023 (în ianuarie 2024 sunt în lume 44 de portavioane în 14 țări-SUA are 11 portavioane nucleare fiecare cu 80 de avioane la bord). 

Cine se ocupă de o astfel de strategie la Casa Albă? 

Răspunsul este simplu: Kurt M Campbell arhitectul ”Pivotului Asia” din administrației Barack Obama. Acum Kurt este coordonator pentru Indo-Pacific în Consiliul Național de Securitate. Eforturile sale în administrația Biden s-au concentrat în principal pe dezvoltarea alianțelor militare Quad și AUKUS și pe extinderea rolului NATO în teatrul asiatic pentru a constrânge, printr-o convergență a mijloacelor militare și economice, economia chineză, „descurajând” astfel Beijingul de a-și asuma un rol economic mondial mai amplu care ar compromite hegemonia Washingtonului.

Statele Unite au un avantaj militar copleșitor față de China, avantaj care oferă pârghia pentru creșterea dominației economice a SUA. În afară de superioritatea tehnologică, rachetele de pe navele de război americane le depășesc numeric pe cele ale marinei chineze cu cinci la unu. Washingtonul cheltuiește 156 de miliarde de dolari pe an pe întreținerea celor 800 de baze militare din țări de pe tot globul (dintre care aproximativ patru sute înconjoară China) în timp ce China abia începe să-și proiecteze forța de-a lungul coastelor Oceanului Indian și în Africa.

Chiar dacă China posedă triada nucleară, arsenalul său de 410 focoase nucleare este de 10 ori mai mic în comparație cu cele 5.000 de focoase nucleare ale Statelor Unite (în realitate, 5.244). Ascensiunea militară a Chinei este bine planificată, iar liderii chinezi urmează o strategie despre care cred că îi va duce la o putere și o influență mai mare atât la nivel regional, cât și la nivel global.  

China își modernizează armata!  

SUA a avut cel mai mare buget militar din lume în 2023, urmată de China, India, Regatul Unit și Rusia, potrivit Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace din Stockholm. Australia, Coreea de Sud și Japonia se situează, de asemenea, în fruntea celor care cheltuiesc mult pentru apărare. Scopul lui Xi este transformarea PLA într-o forță de clasă mondială până în 2049. PLA urmărește să își modernizeze capacitățile și să îmbunătățească competențele în toate domeniile pentru a desfășura cu succes operațiuni terestre, aeriene, maritime, nucleare, spațiale, contraspațiale, război electronic și operațiuni cyber-spațiale.

China are în Armata Populară de Eliberare (PLA) aproximativ 3 milioane de militari în serviciul activ și se pare că primește peste 200 de miliarde pe an, în jur de 1,4-1,8% din PIB-ul Chinei. PLA a dezvoltat un corp de subofițeri și a început programe pentru a recruta absolvenți universitari competenți din punct de vedere tehnic pentru a-și opera armele moderne. Presa chineză, citând o sursă militară, a legat obiectivele PLA pentru 2027 de dezvoltarea capacităților de a contracara armata americană în regiunea Indo-Pacific și de a obliga conducerea Taiwanului să treacă la masa de negocieri în condițiile Beijingului.

În esență, Xi vrea ca armata să fie poziționată și pregătită până în 2027 pentru a invada Taiwan, „dar asta nu înseamnă că a decis să invadeze în 2027 sau în orice alt an”, a declarat directorul CIA, William Burns, în timpul unui interviu din februarie 2023, pentru Face the Nation, un program de televiziune CBS. Marina chineză a depășit numărul de nave din marina americană. Beijingul are peste 400 de nave și submarine. Aviația chineză se constituie drept a treia ca mărime din lume. Componenta are peste 2.800 de aeronave, excluzând aeronavele de antrenament și sistemele aeriene fără echipaj. În 2019, chinezii a dezvăluit primul lor bombardier cu capacitate nucleară, cu realimentare aer-aer. 

China construiește baze militare pe tot globul!

China a început expansiunea globală. Americani suspectează că Baza navală Ream din Cambodgia va fi primul său avanpost militar chinez de peste mări în regiunea Indo-Pacific. Noua bază ar putea oferi Armatei Populare de Eliberare un loc de unde se vor  monitoriza rutele maritime vitale precum strâmtoarea Malacca, prin care se estimează că se ”scurge” 40% din comerțul mondial. Misiunea militară în expansiune a Chinei se concentrează pe stabilirea a ceea ce ea numește „puncte forte strategice” de-a lungul principalelor rute comerciale, energetice și de resurse ale Chinei, în special cele care merg din China prin strâmtoarea Malacca și prin Oceanul Indian către Golful Aden.

China a declarat clar că aceste puncte sunt concepute pentru a oferi sprijin pentru operațiunile militare de peste mări și pentru a exercita influență politică și militară în străinătate. Informațiile și imaginile din surse deschise (open-source) sugerează că China pune bazele acestei rețele cu proiecte finalizate sau potențiale care se întind din Africa de Est și Guineea Ecuatorială pe coasta Atlanticului până în Mediterană și din Africa de Vest/Djibouti până în Insulele Solomon din Pacificul de Sud. De-a lungul timpului strategia de apărare a Chinei s-a concentrat istoric pe apărarea teritoriului chinez. Dar, pe măsură ce puterea sa militară și interesele de peste mări au crescut, Beijingul s-a orientat spre desfășurarea resurselor militare în străinătate.

China rămâne într-un mare dezavantaj tactic în comparație cu Statele Unite, care mențin o rețea extinsă și costisitoare de sute de baze militare în peste 80 de țări. Dar China are acum cea mai mare marina din lume și mai are un proiect, Inițiativa Belt and Road, în a cărui arhitectură aranjează aceste baze militare. Cum? Simplu prin revitalizarea infrastructurii economice din porturile din întreaga lume (Haifa-Israel, Pireu în Grecia, Genova în Italia), cu scopul de a-și extinde puterea economică și politică. Proiectele odinioară comerciale sunt acum modernizate cu active militare. Djibouti este primul „punct forte strategic” al Chinei de peste mări din Africa. În 2015, China a început lucrările la un port civil polivalent din țară, situat acolo unde Marea Roșie se întâlnește cu Oceanul Indian.

Portul respectiv, în apropiere de baza americană de la Camp Lemonnier, a evoluat într-o bază puternic fortificată. Potrivit platformei de informații Stratfor, aceasta include peste 250.000 de metri pătrați de buncăre subterane - unde armata chineză ascunde, de sateliții spioni, tehnică de artileria și muniții prepoziționată. Schimbări similare au loc în portul Khalifa din Emiratele Arabe Unite, unde un conglomerat de transport maritim chinez a construit și acum operează un terminal comercial de containere. Oficialii administrației Biden cred că China construiește acolo o instalație militară ascunsă - la aproximativ 80 km de Emiratele Arabe Unite- unde o bază aeriană găzduiește o unitate importantă a forțelor aeriene americane.

În Pakistan, Beijingul a livrat recent două fregate navale pentru a proteja un proiect de infrastructură de miliarde de dolari care include portul Gwadar, care are mari investiții chineze și  unde se crede că China ia în considerare stabilirea unei prezențe navale. În alte cazuri, în afară de construirea de baze militare, avem de a face cu acorduri de acces cu țările gazdă care să permită închirierea de docuri pentru realimentarea, repararea și oprirea pe termen scurt a navelor sau a personalului militar chinez.

Relația China-SUA în mentenanță!

Un obiectiv a Casei Albe a fost atins: reluarea discuțiilor dintre militarii chinezi și militarii americani. Discuții s-au axat pe coordonarea politicilor de apărare China-SUA și pe Acordul Consultativ Maritim Militar China-SUA. Pe 21 decembrie 2023, generalul Liu Zhenli, membru al Comisiei Militare Centrale (CMC) și șeful Departamentului de Stat Major Comun al CMC, a avut un apel video cu generalul Charles Brown, Președintele Comitetului Întrunit al Șefilor de State Majore al armatei SUA, la cererea acestuia din urmă. Statele Unite și China au încheiat marți, pe 9 ianuarie 2024, două zile de discuții militare la Washington, a declarat Pentagonul, cel mai recent angajament de când cele două țări au convenit să reia relațiile dintre armate.

În cea de-a 17-a rundă a discuțiilor dintre cele două părți, Michael Chase, consilier al secretarului adjunct al apărării pentru China, Taiwan și Mongolia, s-a întâlnit cu generalul-maior al Chinei Song Yanchao, director adjunct al biroului Comisiei Militare Centrale pentru cooperare militară internațională, a declarat Pentagonul. Ce s-a discutat: „respectul libertății de navigație în marea liberă garantat de dreptul internațional”, „hărțuirea militară chineză împotriva navelor filipineze care operează în mod legal în Marea Chinei de Sud”, „războiul neprovocat al Rusiei împotriva Ucrainei” și amenințarea regională reprezentată de Coreea de Nord, potrivit declarațiilor oficiale de la Pentagon. La Beijing, PLA, a publicat în această săptămână un eseu de avertizare despre Starlink, criticând programul în creștere al ”constelațiilor de sateliți” al lui Elon Musk din cauza „implicațiilor sale negative pentru securitatea și guvernarea spațiului”.

„În primul rând, Starlink are un accent militar clar și intenții strategice”, avertizează autorii (posibil un singur autor) la aproape doi ani de la invazia Rusiei în Ucraina, care au văzut forțele ucrainene folosind Starlink ca parte a eforturilor lor defensive. „În al doilea rând, Starlink ocupă o cantitate semnificativă de resurse de frecvență spațială” și „a inițiat o nouă rundă a cursei înarmărilor spațiale”, au adaugă ei. Și având în vedere planurile lui Musk de a desfășura în cele din urmă cel puțin 12.000 dintre acești sateliți (acum sunt mai mult de 5.000), nu este greu de înțeles de ce este îngrijorată armata chineză.

Autorii par să-și iasă puțin din fire cu ultimul lor avertisment, susținând că ultima generație de sateliți a lui Musk cei numiți „Starshield” pot întreprinde misiuni sinucigașe împotriva vehiculelor spațiale și pot transporta încărcături utile de arme pentru misiuni care asigură o lovitură spațială (o observație: în timp ce Starlink servește scopurilor comerciale și de consum și se mândrește cu cea mai mare constelație de sateliți din lume, Starshield este destinată să sprijine eforturile de protecție a securității naționale). Din câte informații avem, aceaste afirmații ”kamikaze” și „sarcina utilă a armei” sunt inexacte. Apropo: compania chineză Changguang Satellite Technology, sau CGST, are cel puțin 108 de sateliți proprii de teledetecție care orbitează în jurul planetei, cu obiectivul de a ajunge la 300 de astfel de sateliți până la sfârșitul anului viitor.  Oficialii americani au avertizat că, chiar și cu o anumită restabilire a comunicațiilor militare, construirea unui dialog cu adevărat funcțional între cele două părți ar putea dura ceva timp.

Xi vrea o noua doctrină pentru armata chineză

Să ne aducem aminte că în urmă cu aproape un deceniu, președintele Xi Jinping a însărcinat PLA cu stabilirea unei noi doctrine militare, unor instituții, sisteme de echipamente, strategii și tactici pentru a porni „războiul informațional”. Forța de sprijin strategic a Chinei sau SSF — o parte a armatei care supraveghează spațiul, spațiul cibernetic, comunicațiile și războiul psihologic — a fost însărcinată să pună în funcțiune această viziune. SSF menține acum o prezență în patru avanposturi cunoscute din Argentina, Pakistan, Kenya și Namibia, care operează stații de urmărire și telemetrie pentru programul spațial militar al Chinei.

China are, de asemenea, o stație de interceptare recent descoperită în Cuba, iar imaginile din satelit sugerează că a construit infrastructură de semnale și informații pe recifele recuperate din Marea Chinei de Sud. Dacă China ar valorifica acest cadru de peste mări în timpul unui conflict asupra Taiwanului, ar putea crea o dilemă pentru factorii de decizie americani, forțându-i să acorde prioritate între apărarea insulei și răspunsul la acțiunile de diversiune ale Chinei în altă parte. Poate pentru început ar trebui să privim mai cu atenție către micuța națiune din Africa de Vest, Gabon. China și Gabon au dezvoltat legături militare substanțiale în ultimii ani. O bază în Gabon sau în apropiere de Guineea Ecuatorială – locație deja identificată de Statele Unite ca probabilă țintă a marinei chineze— ar putea permite, pentru prima dată, Chinei, să proiecteze forța militară navală în Oceanul Atlantic.

Sub radar, Beijingul face mișcări care ar putea remodela peisajul militar global. America trebuie să-și regândească politica globală  și să elaboreze o strategie pentru a rămâne în fruntea jocului. Directorul CIA, William Burns, a spus că reconstruirea rețelelor umane de spionaj în China este o prioritate de vârf după ce acestea au fost compromise și dezmembrate fără milă în urmă cu mai bine de un deceniu. Între 2010 și 2012, zeci de surse CIA au fost ucise sau au dispărut după ce Beijingul a spart sistemele folosite de agenție pentru a comunica cu ei. „Am făcut progrese și lucrăm foarte mult în ultimii ani pentru a ne asigura că avem o capacitate puternică de inteligență umană-HUMINT- pentru a completa ceea ce putem obține prin alte metode”, a declarat anul trecut William Burns  la Forumul de Securitate de la Aspen. Teoria spionajului se leagă de dispariția fostului ministru de externe Qin (fost ambasador în America). El a avut o relație cu o prezentatoare TV care a dispărut la fel ca și ministrul.

Aceasta absolvise Cambridge iar informațiile primite de la Moscova de către chinezi devoalau compromiterea celor doi. Bine-înțeles aceste afirmații nu pot fi probate ele venind din surse care nu pot fi menționate. Așa că le categorisim fiecare cum dorim.

Ce se întâmplă acum în interiorul armatei chineze?

Xi încearcă să elimine corupția și să pregătească armata pentru luptă. Informațiile americane indică faptul că epurarea militară a președintelui Xi Jinping a avut loc după ce s-a constatat corupția pe scară largă care a subminat eforturile sale de modernizare a forțelor armate și a ridicat întrebări cu privire la capacitatea Chinei de a lupta într-un război, conform unor evaluări ale specialiștilor militari de la Pentagon. Oficialii expulzați au inclus unele dintre cele mai strălucitoare stele în ascensiune din armata președintelui Xi Jinping: în octombrie, China l-a demis brusc pe ministrul apărării, Li Shangfu, care a fost în această funcție doar timp de șapte luni și care lucrase ani de zile în sistemul de achiziție de arme al armatei.

După acesta au urmat doi generali care au supravegheat lansările de sateliți și au condus misiuni spațiale; apoi un amiral care a contribuit la consolidarea prezenței Beijingului în disputata marea a Chinei de Sud; apoi un comandant de rachete care a perfecționat capacitatea Chinei de a răspunde unui posibil război nuclear. Ei s-au numărat printre cele nouă personalități militare chineze de rang înalt care au fost înlăturate recent din funcția de delegați în legislatura condusă de Partidul Comunist din țară, brusc și fără explicații oficiale. Spre deosebire de alte părți ale sistemului chinez, armata nu își anunță investigațiile privind corupția.

Printre ofițerii demiși se numărau Ding Laihang, un comandant al forțelor aeriene care a făcut eforturi ca piloții să obțină o pregătire mai realistă; un altul a fost Ju Xinchun, fostul șef adjunct al flotei din Marea Chinei de Sud; un altul a fost Li Yuchao, un general al forței de rachete a Chinei, care a supravegheat anterior exerciții pentru lansarea unui contraatac nuclear după ce au utilizat un scenariu în care China a suferit la rândul ei un atac nuclear. De asemenea, rămâne incert dacă controlul s-a extins la oficialii și comandanții pe care Xi i-a numit în echipa de conducere pentru al treilea mandat al său ca lider al Partidului Comunist în 2022. Printre aceștia se numără generalul Zhang Youxia, care este al doilea după Xi în ierarhia militară și are legături personale de lungă durată cu el.  La 25 decembrie 2023, amiralul Hu Zhongming a fost identificat drept noul comandant al marinei Chinei (PLAN). Hu îl înlocuiește pe amiralul Dong Jun, care a fost comandant timp de doar doi ani din ceea ce este în mod normal un tur de cinci ani. În prezent, nu există indicii exterioare ale unei pierderi a încrederii în amiralul Dong sau ale unei crize în PLAN.

Ascensiunea amiralului Hu poate indica faptul că Dong își va asuma în curând o nouă poziție. Totuși, opacitatea din jurul procesului de luare a deciziilor PLA oferă posibilitatea ca lui Hu să i se acorde comanda să ducă PLAN-ul într-o direcție diferită. De la venirea la putere în 2012, Xi a lansat represiuni împotriva oficialilor și generalilor Partidului Comunist Chinez acuzați de corupție. Această ultimă campanie în armată, totuși, a fost desfășurată în mare parte în liniște, fără nicio recunoaștere oficială și ea este încă în desfășurare. Aceste mișcări  indică faptul că cea mai recentă ofensivă a lui Xi pentru a elimina presupusa corupție și alte abateri din Armata Populară de Eliberare (PLA) a luat amploare și se concentrează asupra agențiilor sensibile din punct de vedere politic, responsabile de dezvoltarea armelor și a instalațiilor militare. Xi Jinping a concediat mai mulți oficiali militari în ultimele câteva luni după ce a aflat că „rachetele chineze au fost umplute cu apă în loc de combustibil” și „câmpuri vaste de silozuri de rachete din vestul Chinei au fost construite greșit cu capace care nu permit lansarea eficientă a rachetelor” a raportat Bloomberg, citând oficiali din serviciile de informații americane.

Mișcarea lui Xi de a înlătura personalități de rang înalt – inclusiv unele promovate sub supravegherea sa – arată că controlul său asupra Partidului Comunist rămâne ferm și că se gândește serios să îmbunătățească disciplina, să elimine corupția și, în cele din urmă, să pregătească armata Chinei pentru luptă pe termen lung. Purtătorii de cuvânt ai Consiliului Național de Securitate al Casei Albe nu au comentat imediat. Întrebat de ziariști despre situația armatei chineze, locotenent-colonelul Martin Meiners, un purtător de cuvânt al Pentagonului, a spus că raportul anual al Departamentului de Apărare despre China discută eforturile lui Xi de a consolida și accelera investigațiile anticorupție în PLA, fără a oferi mai multe detalii scrie Bloomberg. Programele militare sunt cele mai secrete operațiuni derulate de PLA. Măsurile de retorsiune s-au răsfrâns și asupra industrie de apărare.

Astfel Conferința Consultativă Politică a Poporului Chinez – un organism consultativ politic de vârf în structura de partid chineză– a declarat că a expulzat trei directori din companiile de stat legate de armată: unul de la China North Industries Group Corporation sau Norinco, un conglomerat de arme iar ceilalți de la China Aerospace Science and Technology Corporation. 

Politica militară chineză a fost întotdeauna o cutie neagră pentru analiștii occidentali ai PLA. Lipsa de transparență cu privire la plasarea ofițerilor superiori în funcții de conducere a fost exacerbată de recenta criză a corupției în curs de desfășurare, criză care afectează pregătirea operațională a armatei chineze.

Post Scriptum: Astăzi când articolul meu se publică sunt alegeri la Taipei. S-a vorbit despre ele în ultimele zile cu diverse calificative prin care  și cel de a fi cruciale. Nu am înțeles pentru cine? Politica Chinei față de Taiwan este clară și nu se va schimba indiferent cine câștigă alegerile. Important este răspunsul Taipeiului la scenariile chinezilor, scenarii care se vor derula în următorii ani.  Modul în care echipa prezidențială va modela evenimentele mai puțin prin măsuri proactive. Va conta răspunsul său la circumstanțele pe care nu le poate dicta într-o ordine aleatorie o criză, cum ar fi o manevră militară greșită, sau, mai larg, politica internă a Chinei, puterea sa militară și, în mod critic, relațiile sale cu Washingtonul. M-am uitat la candidați și la echipa lor.

Un singur om mi-a atras atenția: Hsiao Bi-khim. Diplomat de carieră ea s-a născut în Japonia și a crescut în mare parte în SUA, cimentându-și legăturile cu cei mai puternici aliați ai Taiwanului, care sunt și cele mai dure relații diplomatice ale Chinei. China a numit-o pe Hsiao o „separatistă pentru independența Taiwanului”. Beijingul l-a sancționat de două ori pe acest diplomat de renume și nu a permis ca ea să intre în China continentală.

De asemenea, a interzis investitorilor și firmelor legate de ea să lucreze cu organizații de pe continent. Hsiao aduce o bogată experiență în politica externă pe biletului de campanie a lui Lai (candidatul la președinție din partea Partidului Democratic Progresist). În vârstă de 52 de ani, ea a fost reprezentantul Taiwanului în SUA în ultimii trei ani. A fost prima femeie care a preluat acest rol. Când vine vorba de operațiuni de stat, ea se numește „pisica războinică” - o replică la stilul de diplomație combativ, pe care Beijingul l-a încurajat, acela de  „lup războinic ”. ”Pisicile sunt mult mai iubitoare decât lupii. În diplomație, este vorba despre a-ți face prieteni” a spus ea pentru The Economist luna trecută în decembrie 2023. Președintele Xi a vorbit recent de o ”armată de fier a diplomaților” și nu de o revenire la conceptul de ”lup războinic” pentru diplomați.

Ca o observație finală putem spune că  o victorie a lui Lai va produce cele mai multe tensiuni pe termen scurt, deoarece China vede acest scenariu ca fiind amenințător pentru interesele sale. Ca răspuns, Beijingul își va crește probabil și mai mult presiunile coercitive asupra Taiwanului, printr-o varietate de instrumente militare și economice. O a doua etapă va veni pe 20 mai 2024, când noul lider al Taiwanului își va ține discursul de inaugurare. Dacă Lai Ching-te va câștiga, nu va spune că China și Taiwan aparțin unei singure entități politice sau „o singură China”, așa cum cere Beijingul.

Ca răspuns, Beijingul poate reacționa cu o demonstrație de forță militară. Nivelul de escaladare va depinde de calculele Beijingului, care vor reflecta parțial interacțiunile și semnalele trimise între Washington, Beijing și Taipei din ziua alegerilor până la inaugurare. China consideră că demonstrațiile de forță militară pot fi eficiente pentru a determina Washingtonul să ia în serios preocupările Beijingului cu privire la Taiwan, o lecție învățată de Beijing în timpul crizei strâmtorii Taiwan din 1995-1996.

Editorialul poate fi văzut AICI